Ce inseamna " a-L cauta pe Dumnezeu? "

fandreea a scris:

Biblia, preotii, gnosticii, yoghinii, oamenii de rand, toti vorbesc despre ce inseamna sa-L cauti pe Dumnezeu. Care este acea "cale misterioasa", care-i framanta pe multi, despre care toti vor sa stie?

Astept pareri cat mai libere si daca se poate, sa se bazeze pe practica.

Ce inseamna practic in viata voastra urmarea acestei cai?

Fandreea este o diferenta fundamentala dintre calea Hristica si celelalte cai. Calea Hristica ofera ca mijloc de salvare al omului meritele Domnului Isus Hristos, jertfa sa pe cruce; in calea Hristica nu esti mantuit pentru eforturile tale, pentru inclestarea ta de a face fapte bune, nu esti mantuit pentru meritele tale ci pentru meritele Domnului Isus Hristos care a trait si a murit pentru ca noi sa putem avea viata vesnica. Orice efort de-al nostru fara credinta in Mantuitor, in Cel ce a platit pretul pacatului, moartea, pentru noi, nu are absolut nici-o valoare in ochii lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu , legea universala este asa de sfanta si de imuabila incat a trebuit sa moara Insusi Fiul lui Dumnezeu pentru ca prin meritele Lui noi sa putem capata iertarea. Tocmai de asta se trambiteaza sus si tare ca Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos este singura Cale care duce la viata.

Toate celelalte cai oferite ca alternativa au la baza credinta ca omul poate ajunge la desavarsire prin propriile eforturi ceea ce este flagrant opus si incompatibil cu Crestinismul. Pentru cei ce credeti in realitatea Scripturii cititi epistolele apostolului Pavel care spune "in disperare" ca Hristos este singura cale.

" Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie ,deosebita de aceea pe care v'am propovaduit-o noi, sa fie anatema!" Daca a spus acest lucru ganditi-va cate de important este ca Domnul Isus este singura Cale si ca increderea in meritele jertfei Sale este singurul mod de a accede la viata vesnica.

Ce inseamna aceasta in viata mea?

Inseamna ca mi-am recunoscut nevrednicia si nimicnicia inaintea Lui Dumnezeu! Am acceptat Mantuitorul in viata mea adoptand principiile de conduita ale vietii Sale! Noaptea cand ma culc ultimul gand este la Creator si-i multumesc ca m-a ocrotit si m-a binecuvantat inca o zi; dimineata cand ma trezesc primul gand este la Creator si-i multumesc pentru ca a fost cu mine inca o noapte si-l rog ca sa-mi transforme caracterul dupa modelul caracterului Domnului Isus, il rog sa-mi dea putere sa-l onorez prin conduita mea din cursul zilei ce urmeaza, imi reintaresc alegerea incredintandu-mi verbal viata in mainile Lui. Il rog sa-mi dea iubire pentru ca sa pot iubi toti oamenii indiferent de ceea ce simt ei pentru mine. Incerc pe cat posibil sa vorbesc oamenilor despre singura speranta de salvare, Domnul Isus Hristos. Este adevarat cateodata mai spun cuvinte gresite, mai am atitudini nedemne, insa ma lupt ca sa ajung cat mai aproape in purtare de tinta mea , Domnul Isus Hristos.

krisscontact a scris:

Eu nu am frica de nimic si de nimeni. Eu am argumente dar observ ca imediat ce cineva ti se pune de-a curmezisu te aprinzi si nu e bine. Gasisem, la inceput, limba comuna, parea sa ne intelegem, ce s-a intamplat? Vrem sa ne impunem punctele de vedere? Eu, poate nu-s asa indemanos in ale scrierii, dar tu mi-ai raspuns chezis.Din ce ai scris tu eu aminteles totul tocmai de asta am incercat sa-ti pun"bete-n roate". Draga mea Andrea, lasa-ti mandria deoparte. Facem pace si reincepem de tu consideri ca merita sa "pierdem" timpul. Si despre ceea ce a facut Iisus pe Pamant eu nu contest nimic, dar iti spun doar:"Dumnezeu si astazi incearca sa ne vorbeasca". S-au mai materializat nu numai o data "vorbele Sale". Daca tu esti dispusa noi putem merge in descoperirea acestora. Eu am cateva informatii. Dar nici pe daparte nu ma consider invatat. Dimpotriva stiu cate ceva, sunt foarte fericit de toate astea si caut oameni cu care sa-mi impartasesc gandurile. Cu care sa descopar mai multe.Tu nu te supara pe mine, nu mi-o lua in nume de rau; puteam ajunge sa vorbim de aspecte mult mai profunde ca apoi sa descopar ca tu ai putea sa sabotezi. Nu stiu daca ma fac inteles. Frica nu are nici o legatura. Nu uita ca Adevarul face din om un umil, un intelept, un liber cu o constiinta a sa proprie. De esti interesata, putem toarce firul nostru dar fara accidente de tipul celui de mai inainte. Tu practici o Cale de care eu nu dubitez dar continui sa sustii ca se poate ajunge la Adevar doar crezand in cele trei elemente (nu-mi vine). Daca tu nu te eliberezi de acest postulat nu o sa vezi niciodata ca exista si altele. Eu am trecut prin astea si am suferit. Dupa cum vorbeai la inceput tu eu am inteles ca "dibuiesti". Asa ca putem, de nu te-ai suparat prea tare, continua.

Stai linistit, eu nu ma supar asa de repede.

Eu nu spun ca doar prin cele trei elemente ajungi la Adevar, dar nici fara ajutorul lor.

Calea este mult mai complexa de atat, stiu foarte bine. Sunt foarte multe aspecte de luat in considerare, nu sunt chiar atat de ignoranta sa nu stiu. Mai ales ca am mai incercat si eu cate ceva practic.

Nu ma aprind eu, ma bucur ca exista si oameni atat de deschisi si indrazneti ca tine.

Dumnezeu intotdeauna incearca sa ne vorbeasca. El este mereu " mai aproape de noi decat mainile si picioarele noastre", doar noi ne facem iluzii, ca am fi departe de El.

Nu mandrie era, ce a determinat acel "incident" ci mai degraba o nefericita neintelegere. De fapt eu cred ca vorbim despre aceleasi lucruri, dar sub forme diferite.

Si totusi, ai putea sa-mi spui, cum numesti tu acel divin launtric, de care asculti? Sau nu-i dai nume sau forma.

Eu cred ca este scanteia divina din noi, cea pe care o trezim si ne calauzeste.

Si, daca nu sunt indiscreta, crezul tau are o nume, face parte din ceva miscare?

In rest, nu exista suparare, nu poate exista intre oameni care cauta acelasi lucru. Noi ar trebui mai repede sa ne consideram frati, sa ne ajutam, nu sa ne suparam.

Eu nu ma pot supara pe nimeni. Scuza-ma daca am parut prea " aprinsa" cum spui tu.

Ovidiu Danut a scris:

Fandreea este o diferenta fundamentala dintre calea Hristica si celelalte cai.

Ahaa! Inca nu ai ajuns sa "studiezi" profunzimea mesajelor Andreei(andreea sau fandreea?)...

Iti urez succes! (poate ma lamuresti si pe mine,ca eu inca nu inteleg)

thunami a scris:

"Cautarea de Dumnezeu" inseamna modelarea credintei. Toti incepem acest drum cu un 'Dumnezeu" impus de mediul in care ne-am nascut. Si pe acest Dumnezeu il consideram ca fiind adevarat. Nu ne alegem religia, ci ne-o aleg altii. Nu avem convingeri interioare curate, ci altoite de dogmele celor din jur.

Nu cu mintea se cauta Dumnezeu, ci cu sufletul. De fapt Dumnezeu te cauta, tu doar trebuie sa il accepti! Revelatiile nu sunt cuvinte, ci trairi! Pentru a te integra divinului trebuie sa ai incredere si sa te abandonezi neconditionat credintei. Trebuie sa stii sa accepti esecul, sa ai rabdare, sa constientizezi ca adesea nu vei gasi - dar asta nu inseamna ca nu exista si nu trebuie sa te indoiesti!

Dumnezeu e peste tot! Nu avem nevoie decat de vointa pentru a-l simti.

Un sfat: pitici pe creier toti avem, insa nu trebuie sa credem ca zarva lor e glas interior sau ecoul gandirii divine! Prin acest labirint al haosului trebuie sa cautam drumul spre ordine!

Da, sunt de acord cu tine. Dar Dumnezeu se cauta si cu ratiunea. Nu cu mintea, cu ratiunea superioara pe care divinul ni l-a daruit pentru a-L intelege. Ratiunea superioara ne ajuta sa intelegem acele revelatii divine, care pentru mintea umana sunt de neinteles.

Esecul il accepti, pentru ca un adevarat cautator este cel care se impiedica des, dar nu cade niciodata.

Si da, Dumnezeu este peste tot, in orice ne inconjoara, doar ca este atat de discret si fin, incat de multe ori nu-L observam. Trebuie sa ai intuitia si celelalte simturi superioare foarte bine dezvoltate pentru a-L descoperi.

Da piticii pe creieri sunt o problema destul de mare, dar inima ne indica mereu calea spre Adevar.

Trebuie sa ne golim mintea si inima si sa fim foarte deschisi pentru a-L accepta pe El in noi. Si desigur, sa avem credinta si sa ne abandonam, cum spui tu.

tristania a scris:

este un topic interesant,

parerea mea este ca fiecare isi are calea sa proprie de cautare si gasire pe Dumnezeu. De multe ori il pierdem, apoi il regasim, si tot asa, pe tot parcursul vietii. Depinde de noi, de vointa si devotamentul nostru. A L cauta pe Dumnezeu ( mai bine zis, a L gasi), dupa parerea mea, este a uita de sine (nu de tot). Din experienta mea, atunci cand te concentrezi mult supra eu-lui (dorinte, probleme, mandrie, principii etc.), pierzi legatura cu Dumnezeu, cu aproapele.

eu cred ca multe lucruri se obtin prin jertfa.

Vrei sa-l cunosti pe Dumnezeu - jertfeste principiile, mandria, dorintele tale. Iar Dumnezeu va avea grija de toate trebuintele tale. Astfel, se "face" conexiunea dintre om si Dumnezeu.

Da, cu oameni de genul tau doream sa comunic.

Si eu cred in sacrificiile pe care trebuie sa le facem pentru a ajunge la Dumnezeu. Renuntarea la Ego este singura modalitate in care ne putem uni cu El. Si da, ne rezolva El problemele si nevoile in momentul in care-L cautam sincer, din toata inima.

Toata problema se pune pe seriozitatea noastra. Vrem cu adevarat sa parcurgem aceasta cale sau doar spunem ca vrem.

Fiecare are calea sa individuala, dar cumva cei care pasesc pe aceasta cale sunt uniti de un ideal comun, nu crezi? Se pot ajuta reciproc.

Da voita noastra de a-L gasi trebuie sa fie permanenta. In momentul in care nu ne mai alimentam aceasta vointa si ne preocupam cu " grijile si problemele " noastre cotidiene , Il pierdem

Ovidiu Danut a scris:

Fandreea este o diferenta fundamentala dintre calea Hristica si celelalte cai. Calea Hristica ofera ca mijloc de salvare al omului meritele Domnului Isus Hristos, jertfa sa pe cruce; in calea Hristica nu esti mantuit pentru eforturile tale, pentru inclestarea ta de a face fapte bune, nu esti mantuit pentru meritele tale ci pentru meritele Domnului Isus Hristos care a trait si a murit pentru ca noi sa putem avea viata vesnica. Orice efort de-al nostru fara credinta in Mantuitor, in Cel ce a platit pretul pacatului, moartea, pentru noi, nu are absolut nici-o valoare in ochii lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu , legea universala este asa de sfanta si de imuabila incat a trebuit sa moara Insusi Fiul lui Dumnezeu pentru ca prin meritele Lui noi sa putem capata iertarea. Tocmai de asta se trambiteaza sus si tare ca Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos este singura Cale care duce la viata.

Toate celelalte cai oferite ca alternativa au la baza credinta ca omul poate ajunge la desavarsire prin propriile eforturi ceea ce este flagrant opus si incompatibil cu Crestinismul. Pentru cei ce credeti in realitatea Scripturii cititi epistolele apostolului Pavel care spune "in disperare" ca Hristos este singura cale.

Ce inseamna aceasta in viata mea?

Inseamna ca mi-am recunoscut nevrednicia si nimicnicia inaintea Lui Dumnezeu! Am acceptat Mantuitorul in viata mea adoptand principiile de conduita ale vietii Sale! Noaptea cand ma culc ultimul gand este la Creator si-i multumesc ca m-a ocrotit si m-a binecuvantat inca o zi; dimineata cand ma trezesc primul gand este la Creator si-i multumesc pentru ca a fost cu mine inca o noapte si-l rog ca sa-mi transforme caracterul dupa modelul caracterului Domnului Isus, il rog sa-mi dea putere sa-l onorez prin conduita mea din cursul zilei ce urmeaza, imi reintaresc alegerea incredintandu-mi verbal viata in mainile Lui. Il rog sa-mi dea iubire pentru ca sa pot iubi toti oamenii indiferent de ceea ce simt ei pentru mine. Incerc pe cat posibil sa vorbesc oamenilor despre singura speranta de salvare, Domnul Isus Hristos. Este adevarat cateodata mai spun cuvinte gresite, mai am atitudini nedemne, insa ma lupt ca sa ajung cat mai aproape in purtare de tinta mea , Domnul Isus Hristos.

Da. Interesanta viziune.

Dar spune-mi si mie, daca Tu esti cel care ai acceptat Mantuitorul si TU ai adoptat principiile vietii sale, atunci totusi cine face toata treaba. Nu tu?

Calea Christica inseamna a cerceta, a intelege si a practica, nicidecum a ne folosi de meritele altcuiva pentru a ne mantui.

Celelalte cai sunt de fapt tot aceasta cale, sub alta forma. Este logic, din moment ce scopul este acelasi. Si pe calea Christica, daca tot e sa le separam, tot tu depui efortul, daca esti foarte sincer cu tine insuti.

Toate aceste cai difera pentru ca difera viziunea oamenilor care pasesc pe "ele". Daca privim un pic holistic, vedem, ca sunt foarte asemanatoare. Cum Dumnezeu este unic, asa si " caile" care conduc la El se suprapun la un moment dat.

A-ti recunoaste nevrednicia este intradevar primul pas spre Dumnezeu, acceptarea Mantuitorului poate fi cel de-al doilea, dar pana la mantuire trebuie sa " facem multi pasi", si NOI trebuie s-o facem, nu le va face nimeni in locul nostru. Asa ca, asuma-ti calea si recunoaste ca este meritul TAU ca avansezi pe ea.

A fi umil este foarte bine, dar a fi atat de umil sa nu-ti recunosti meritele, poate fi daunator.

De ce? Pentru ca poti ajunge sa fi mantuit si sa nu recunosti acest lucru, spunan, ca: " nu eu, Mantuitorul merita sa fie mantuit!"

Si atunci ce? Prin legea liberului arbitru, Dumnezeu te va asculta si nu te va mai mantui. E periculos, sa sti.

annacondor a scris:

Ahaa! Inca nu ai ajuns sa "studiezi" profunzimea mesajelor Andreei(andreea sau fandreea?)...

Iti urez succes! (poate ma lamuresti si pe mine,ca eu inca nu inteleg)

Andreea. F vine de la numele de familie.

Mersi. :)

fandreea a scris:

Da, cu oameni de genul tau doream sa comunic.

Si eu cred in sacrificiile pe care trebuie sa le facem pentru a ajunge la Dumnezeu. Renuntarea la Ego este singura modalitate in care ne putem uni cu El. Si da, ne rezolva El problemele si nevoile in momentul in care-L cautam sincer, din toata inima.

Toata problema se pune pe seriozitatea noastra. Vrem cu adevarat sa parcurgem aceasta cale sau doar spunem ca vrem.

Fiecare are calea sa individuala, dar cumva cei care pasesc pe aceasta cale sunt uniti de un ideal comun, nu crezi? Se pot ajuta reciproc.

Da voita noastra de a-L gasi trebuie sa fie permanenta. In momentul in care nu ne mai alimentam aceasta vointa si ne preocupam cu " grijile si problemele " noastre cotidiene , Il pierdem

Da. Interesanta viziune.

Dar spune-mi si mie, daca Tu esti cel care ai acceptat Mantuitorul si TU ai adoptat principiile vietii sale, atunci totusi cine face toata treaba. Nu tu?

Calea Christica inseamna a cerceta, a intelege si a practica, nicidecum a ne folosi de meritele altcuiva pentru a ne mantui.

Celelalte cai sunt de fapt tot aceasta cale, sub alta forma. Este logic, din moment ce scopul este acelasi. Si pe calea Christica, daca tot e sa le separam, tot tu depui efortul, daca esti foarte sincer cu tine insuti.

Toate aceste cai difera pentru ca difera viziunea oamenilor care pasesc pe "ele". Daca privim un pic holistic, vedem, ca sunt foarte asemanatoare. Cum Dumnezeu este unic, asa si " caile" care conduc la El se suprapun la un moment dat.

A-ti recunoaste nevrednicia este intradevar primul pas spre Dumnezeu, acceptarea Mantuitorului poate fi cel de-al doilea, dar pana la mantuire trebuie sa " facem multi pasi", si NOI trebuie s-o facem, nu le va face nimeni in locul nostru. Asa ca, asuma-ti calea si recunoaste ca este meritul TAU ca avansezi pe ea.

A fi umil este foarte bine, dar a fi atat de umil sa nu-ti recunosti meritele, poate fi daunator.

De ce? Pentru ca poti ajunge sa fi mantuit si sa nu recunosti acest lucru, spunan, ca: " nu eu, Mantuitorul merita sa fie mantuit!"

Si atunci ce? Prin legea liberului arbitru, Dumnezeu te va asculta si nu te va mai mantui. E periculos, sa sti.

Andreea. F vine de la numele de familie.

Mersi. :)

Fandreea ce ti-am prezentat mai sus este esenta crestinismului pe care eu am acceptat-o . Daca vorbim de crestinism ce ti-am spus eu o sa-ti spuna orice denominatiune crestina: catolici, ortodoxi, adventisti...etc. Tu initial ai intrebat cum mergi practic pe aceasta cale. Eu am raspuns destul de coerent , sper. Dar daca tu consideri ca trebuie sa faci un sincretism din filozofia crestina si alte curente atunci e problema si alegerea ta. Eu statuat pe premiza crestina.

"Calea Christica inseamna a cerceta, a intelege si a practica, nicidecum a ne folosi de meritele altcuiva pentru a ne mantui". Pot sa te intreb cum ai ajuns tu la concluzia asta? Este o revelatie, contrazice absolut toti teologii din lumea asta . Si nici macar nu trebuie sa fii teolog sau invatat pentru ca citind Biblia sa-ti dai seama ca ce spui tu este absolut fals. Nu noi ne mantuim, ci Dumnezeu ne mantuieste. Daca singura modalitate de a fi iarasi salvati a fost posibila prin moartea Domnului Isus. Ce merite anume crezi ca ai tu in procesul asta? Faptul de a accepta in dar viata vesnica ti se pare un merit cumva? Atunci cand primesti un cadou ce merite ai?

annacondor a scris:

Vorbeam de DRAGOSTE nu de respect sau credinta.

Culmea, si eu.

annacondor a scris:

Sa iubesti dupa modelul Cristic,inseamna sa iti iubesti dusmanii,pana acolo incat sa ii poti ierta.Nu ma lua cu filozofii de genul"lucruri universal umane" ca la teorie toti sunt in stare sa fie perfecti.

Nu ma intereseaza teoria asta a ta... De iubit iubesc si chinezii, si negrii din Africa, si americanii (fie ei bastinasi sau nu) sau chiar si arabii mult huliti de unii. ;) Trece de granitele oricarei religii sau cult. Si nu sint singurul care cred ca a-ti iubi dusmanii este o prostie mare de tot. Adica daca cineva nu iubeste in felul in care nu iubesti tu nu inseamna ca nu iubeste tot.

annacondor a scris:

Esecul e cel care iti demonstreaza ca dragostea nu e asa de predominanta in lume cum vrei tu sa spui.Daca era asa,spunemi de ce s-a intamplat evenimentul de la 11 noiembrei cu turnurile?De ce atata terorism?De ca atata rautate si mizerie?Din dragoste pentru dumnezeu si oameni?

Atentatul din 11 septembrie a fost facut de americani impotriva americanilor. Iar terorismul ala se datoreaza in mare masura crestinilor (unora dintre ei)... si a dorintei lor nelimitate pentru putere. Pe Bush/Boschet cine l-a pus acolo unde este? Ce religie au el si acolitii lui?

annacondor a scris:

Tu nu vezi ca nici macar crestinii nu mai sunt in strae sa iubeasca?E suficient sa te uiti la stirile proTV de la ora 5(daca se mai deruleaza inca)si ai sa vezi ce inseamna dragostea pentru omenire.

Crezi ca crestinii au fost vreodata in stare sa iubeasca asa cum vrei tu sau crezi ca ar trebui sa fie? Unii chiar credinciosi da, iti spun chiar eu, dar raportindu-se la toata populatia care s-a declarat crestina ei au fost intotdeauna putini. Poporul roman nascut crestin este o mare-imensa bula de sapun care se va sparge intr-o zi in capul preotilor, impreuna cu cea a majoritatii crestine a acestui popor (multi sint crestini numai in acte). Si nu e singurul popor in situatia asta. Acceptarea acestei situatii este o parte a caii voastre de cautare a lui Dumnezeu... e vorba de unicitatea acestei cai intr-o lume diferita de voi.

annacondor a scris:

Asa ca teoria ta e cam lipsita de sens.Crestinismul e cam singura religii care propovaduieste dragostea aproapelui.Faptul ca nu tot timpul se intampla e partea a doua...

Si na' ca mai sunt si pe deasupra

Nu esti deloc :). Crestinismul o fi singura religie care propovaduieste dragostea aproapelui, dar practica il omoara. Efectiv il omoara.

annacondor a scris:

Bine ca m-a luminat si pe mine cineva 8) ...deci degeaba il mai cautam pe Dumnezeu,toti suntem dumnezeu! Atunci sa inteleg ca ma pot vindeca singura...ca imi pot aranja viitorul cu puterea mintii si nu voi muri niciodata!!!...oups nu era Dumnezeu nemuritor?!?! :D

:P

Ovidiu Danut a scris:

A doua replica este foarte adevarata, imi pare rau pentru tine.

Mda. Lumea asta e plina de pareri de rau... insa asta nu ajuta cu nimic.

Ovidiu Danut a scris:

Sa gasim iertare insa nu este teoria mea, este teoria descoperita de Dumnezeu in Biblie, unde, si reiterez se repeta si iar se repeta de n ori ca alta cale nu exista. Exista un singur adevar.

Acum indraznesc sa intreb. Tu Kriss pe ce iti fondezi principiile ?

Nu mi-a aparut in vis, mi-a lasat un inscris

Maximus vad ca ai semnatura " Nihil sine Deo" . Anume la care Dumnezeu te referi?

Povestea este mai lunga dar o sa-ti explic in cateva cuvinte: eu cred in ceea ce spune Biblia. Cred in existenta unei forte Universale numita de catre umani Dumnezeu. Dar in felul in care crestinismul si biserica(ca o fi ea catolica, aventista, ortodoxa)dubitez. Si stii de ce? Pentru ca este contradictorie. Si iL defineste pe Dumnezeu, uneori ca pe ceva foarte puternic si fioros. Si cu asta orice om cu un gram de logica si discernamant nu ar putea-o accepta. Esti de acord? Dumnezeu, sta scris in Biblie, este DRAGOSTE. Atunci cum poate veni crestinismul sau biserica sa-mi spuna ca Dumnezeu pedepseste samd? Cum pot ei veni a-mi spune ca dreptatea o au ei? Ca alte religii sau conceptii sunt gresite..."pagane" ca sa folosesc terminologia. Oricum nu pe astea ma bazez. Este mai mult de povestit. De vrei putem sa inchegam o discutie mai ampla, dar fara stilul care s-a abordat pe acest forum care mie nu-mi prea place. Este ca un soi de galceava. Vine oricine, nu sa afle da sa si-o spuna pe a lui si sa combata pe toti ceilalti. Si eu nu reusesc sa-nteleg la ce poate folosi?

Pa.

Ovidiu Danut a scris:

Fandreea este o diferenta fundamentala dintre calea Hristica si celelalte cai. Calea Hristica ofera ca mijloc de salvare al omului meritele Domnului Isus Hristos, jertfa sa pe cruce; in calea Hristica nu esti mantuit pentru eforturile tale, pentru inclestarea ta de a face fapte bune, nu esti mantuit pentru meritele tale ci pentru meritele Domnului Isus Hristos care a trait si a murit pentru ca noi sa putem avea viata vesnica. Orice efort de-al nostru fara credinta in Mantuitor, in Cel ce a platit pretul pacatului, moartea, pentru noi, nu are absolut nici-o valoare in ochii lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu , legea universala este asa de sfanta si de imuabila incat a trebuit sa moara Insusi Fiul lui Dumnezeu pentru ca prin meritele Lui noi sa putem capata iertarea.

Inseamna ca esti comod sau chiar lenes. Adica vrei sa nu faci nimic si sa fii mintuit?

Ovidiu Danut a scris:

Tocmai de asta se trambiteaza sus si tare ca Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos este singura Cale care duce la viata.

Aici avem pareri diferite, dar nu comentez cu nimic pentru ca ar fi in afara subiectului discutiei.

Ovidiu Danut a scris:

Toate celelalte cai oferite ca alternativa au la baza credinta ca omul poate ajunge la desavarsire prin propriile eforturi ceea ce este flagrant opus si incompatibil cu Crestinismul. Pentru cei ce credeti in realitatea Scripturii cititi epistolele apostolului Pavel care spune "in disperare" ca Hristos este singura cale.

" Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie ,deosebita de aceea pe care v'am propovaduit-o noi, sa fie anatema!" Daca a spus acest lucru ganditi-va cate de important este ca Domnul Isus este singura Cale si ca increderea in meritele jertfei Sale este singurul mod de a accede la viata vesnica.

Ce inseamna aceasta in viata mea?

Inseamna ca mi-am recunoscut nevrednicia si nimicnicia inaintea Lui Dumnezeu! Am acceptat Mantuitorul in viata mea adoptand principiile de conduita ale vietii Sale! Noaptea cand ma culc ultimul gand este la Creator si-i multumesc ca m-a ocrotit si m-a binecuvantat inca o zi; dimineata cand ma trezesc primul gand este la Creator si-i multumesc pentru ca a fost cu mine inca o noapte si-l rog ca sa-mi transforme caracterul dupa modelul caracterului Domnului Isus, il rog sa-mi dea putere sa-l onorez prin conduita mea din cursul zilei ce urmeaza, imi reintaresc alegerea incredintandu-mi verbal viata in mainile Lui. Il rog sa-mi dea iubire pentru ca sa pot iubi toti oamenii indiferent de ceea ce simt ei pentru mine. Incerc pe cat posibil sa vorbesc oamenilor despre singura speranta de salvare, Domnul Isus Hristos. Este adevarat cateodata mai spun cuvinte gresite, mai am atitudini nedemne, insa ma lupt ca sa ajung cat mai aproape in purtare de tinta mea , Domnul Isus Hristos.

Daca astea nu sint actiunile, meritele si eforturile pe care combateai chiar la inceputul propriului tau mesaj atunci ce sint?