Ce inseamna " a-L cauta pe Dumnezeu? "

dark_light a scris:

cat de mult poate studia un om o carte ce reflecta o credinta, plus niscaiva pareri avizate (de natii diferite), ceva documentare adiacente, toate asezonate cu o oarecare cantitate de cunostinte generale, inainte de a considera ca poate avea tupeul sa deschida gura si sa-si spuna parerea...

si nu stiu daca imaginea pe care mi-am format-o e corecta. daca stiam, nu ma mai incurcam in discutii pe forum. eram atotstiutoare si apaream la TV ca sa afle lumea de iluminata vremii moderne. ce pas imens in domeniu! cineva care si-a format imaginea corecta despre Biblie. mi-ar fi acordat toate Nobel-urile pe care erau in stare sa le fabrice de acum pana la sfarsitul lumii...

adica sa-mi pun o pila? nu e rea ideea... SEEEEFUUUU' !!!

daca e asa, atunci raiul o sa fie mai degraba versiunea cereasca a sing-sing-ului...

scuze sa vi le cereti fata de dumneavoastra, ca nu mie mi-ati afectat "imaginea" cu epitetele utilizate.

raspunsurile pe care le-am dat eu au fost si la obiect si pe subiect (offf, iar da din picioare orgoliul ala prin lobii mei frontali!). analiza literara in schimb va apartine in totalitate.

eu prefer sa-l caut pe Dumnezeu cu inima (ca stie El mai bine decat mine ce-i in ea), nu privind teapan prin paginile (perfect opace de altfel) unei carti scrise de oameni pentru oameni si ridicata la rang de teorie argumentata prin ea insasi.

Dark_Light esti atat de orgolioasa incat nici scuze nu esti capabila sa accepti .

Ovidiu Danut a scris:

Dark_Light esti atat de orgolioasa incat nici scuze nu esti capabila sa accepti.

de vrut vreau, de putut ... mai pot, dar nu ma lasa sufletul.

ce sa fac daca asa m-a construit Dumnezeu? organismul meu manifesta intoleranta la scuzele formale. si la lapte, dar asta-i alta poveste.

sper sa nu luati prea personal dezbaterile de pe sectiune. desi speranta e miiicaaa...totusi moare ultima.

revenim la subiect?

Fiecare om care recunoaste existenta lui Dumnezeu, incearca sa-L caute. Si in cautarea asta, omul nu poate folosi binoclul sau microscopul. De-a lungul anilor, de la caderea omului in pacat, omul a incercat sa-si restabileasca acea legatura care exista intre el si Dumnezeu. Si au inceput frenetic. Cei mai multi au inceput sa-si faca proprii dumnezei dupa bunul lor plac, creati de propria mana, supusi si inferiori lor intotdeauna. Altii, au inceput sa-L caute in propria fiinta, si gasind acolo ceva ce le-a placut foarte mult, au spus ca acolo este sigur si Dumnezeu. Altii, luptau impotriva conceptului de existenta a lui Dumnezeu, negandu-I existenta. Totusi, Dumnezeul Adevarat, a dat oamenilor regulile prin care acestia puteau sa ajunga sa-L cunoasca, poruncile Sale care trebuiau crezute si traite.Cu toate astea, Dumnezeu nu putea fi atins de privirea si intelegerea omului. Si astfel, a fost necesar ca Cineva sa vina sa-L reprezinte pe Dumnezeu in fata oamenilor, pentru ca acestia sa-L vada pe Dumnezeu, si totusi sa nu moara. Si Acest Cineva a fost chiar Fiul Dumnezeului de care nu a reusit nici un om sa se apropie deplin. Eu cred ca de fapt intreaga cautare a lui Dumnezeu, este astazi inutila, deoarece Dumnezeu S-a revelat prin Fiul Sau Isus Hristos, caci "cine M-a vazut pe Mine, L-a vazut pe Tatal...", spunea Fiul lui Dumnezeu. Deci, nu mai este nevoie ca omul sa-si creeze imaginea sa proprie despre Dumnezeu, deoarece aceasta imagine ne-a fost aratata, din pacate pentru unii - doar prin Biblie! Trairea vietii Fiului lui Dumnezeu, conform cuvantului Sau, inseamna in ultima instanta atingerea scopului cautarii noastre de Dumnezeu.

Imi place mesajul, este pe masura unui crestin.

hans a scris:

De-a lungul anilor, de la caderea omului in pacat, omul a incercat sa-si restabileasca acea legatura care exista intre el si Dumnezeu. Si au inceput frenetic. Cei mai multi au inceput sa-si faca proprii dumnezei dupa bunul lor plac, creati de propria mana, supusi si inferiori lor intotdeauna.

... insa Dumnezeu face parte dintre acesti zei de care pomenesti. Eu asa il vad.

dan-marius a scris:

... insa Dumnezeu face parte dintre acesti zei de care pomenesti. Eu asa il vad.

Insa in nici o alta religie, credinta, etc, profetul lor nu a inviat (stiu, asa spune El si cartea, dar la fel ar fi putut spune orice alta carte religioasa a oricarei alte vremi, nu? de ce nu au facut-o?) si nu a facut minunile pe care Dumnezeul evreilor si mai tarziu al crestinilor, le-a facut. Aminteste-ti de urgiile Egiptului, cand vrajtorii si slujitorii altor zei n-au putut face ceea ce facea Dumnezeu (Exod 7-12) si de proorocii pe care i-a facut de ras Ilie...(1 Imparati.18)

Eu zic ca asta e unul din argumentele care face diferenta.

A-L cauta pe Dumnezeu, din perspectiva personala, a insemnat a cauta raspuns la acele intrebari eterne, pe care si le pune toata lumea, a insemnat a cauta liniste sufleteasca, a cauta o ratiune de a fi. Nu m-am multumit niciodata cu ideea ca m-as trage din maimuta si am continuat sa caut. ceea ce am gasit mi-a oferit tot ce am cautat. De ce sa mai caut? Mi-am gasit identitatea..rostul pe pamant...

Idee cu maimuta e cam depasita. De altfel intreg evolutionismul a fost rescris. Intreaga chestiune e destul de parsiva: exista goluri, dar cum teoria in cauza e singura care se poate fundamenta stiintific (nu total, dar in proportie destul de mare) o pastram asa si mai vedem pe parcus.

Sincer nu as amesteca stiinta cu Dumnezeu. Nu vad nici o legatura. Stiinta se ocupa cu atomi, electroni, fotoni si alte chestii din astea. Pentru stiinta fiecare persoana e o colectie de celule. E o chestie functionala, nu zic nu. Iti poti salva viata cu ajutorul stiintei. In plus stinta e un domeniu captivant.

Problema e ca stiinta nu e altceva decat o unealta prin care modelam lumea exterioara. Ea nu poate aduce cunoastere decat in domeniul in care e pusa problema. Daca avem o poezie geniala, scrisa cu stiloul pe o bucata de hartie putem analiza hartia, o putem data, putem analiza cerneala, dar nici un aparat din lume nu iti va confirma ca poezia in cauza e geniala. Esenta fenomenelor are cu totul alte coordonate. Stiinta se ocupa de aparente, nu de esente.

fandreea a scris:

Biblia, preotii, gnosticii, yoghinii, oamenii de rand, toti vorbesc despre ce inseamna sa-L cauti pe Dumnezeu. Care este acea "cale misterioasa", care-i framanta pe multi, despre care toti vor sa stie?

Astept pareri cat mai libere si daca se poate, sa se bazeze pe practica.

Ce inseamna practic in viata voastra urmarea acestei cai?

mai intai l-am gasit pe Dumnezeu

apoi am vrut sa ma apropii si am gasit mai intai o manastire, apoi un curs de Yoga

m-a convins mai intai practica yoghina, dar incepusem si sa particip la viata comunitatii...

cand mi-am dat seama ca Yoga nu imi spune cu nimic mai mult decat Liturghia doin parohie, mi-am propus sa aprofundez Liturghia cu convingerea ca, daca Dumnezeu ar fi vrut sa ajung la el prin Yoga, m-as fi nascut in India...

pentru mine, "a-l cauta pe Dumnezeu" inseamna ca ma straduiesc sa ajung cat mai aproape de Dumnezeu prin intermediul credintei mele, traita in comunitate...

MariaB a scris:

mai intai l-am gasit pe Dumnezeu

apoi am vrut sa ma apropii si am gasit mai intai o manastire, apoi un curs de Yoga

m-a convins mai intai practica yoghina, dar incepusem si sa particip la viata comunitatii...

cand mi-am dat seama ca Yoga nu imi spune cu nimic mai mult decat Liturghia doin parohie, mi-am propus sa aprofundez Liturghia cu convingerea ca, daca Dumnezeu ar fi vrut sa ajung la el prin Yoga, m-as fi nascut in India...

pentru mine, "a-l cauta pe Dumnezeu" inseamna ca ma straduiesc sa ajung cat mai aproape de Dumnezeu prin intermediul credintei mele, traita in comunitate...

Da. Sunt de acord, ca religiile orientale nu sunt pentru noi. Este bine sa le cercetam, dar sunt pentru oameni nascuti in alte culturi.

Este cel mai indicat lucru, cel pe care-l faci, dupa parerea mea, desigur. Ai observat rezultate, pe aceasta cale?

Amarena a scris:

A-L cauta pe Dumnezeu, din perspectiva personala, a insemnat a cauta raspuns la acele intrebari eterne, pe care si le pune toata lumea, a insemnat a cauta liniste sufleteasca, a cauta o ratiune de a fi. Nu m-am multumit niciodata cu ideea ca m-as trage din maimuta si am continuat sa caut. ceea ce am gasit mi-a oferit tot ce am cautat. De ce sa mai caut? Mi-am gasit identitatea..rostul pe pamant...

Ma bucur pentru tine, daca este asa cum spui. Ai putea sa-mi spui, daca nu sunt prea indiscreta, care ar fi rostul tau pe pamant? Eu inca n-am gasit raspunsul complet si poate m-ai putea ajuta.

N-as vrea sa par rau, dar dupa opinia mea un yoghin european seamana cu o persoana de culoare intr-un costum popular.

Pixelut a scris:

N-as vrea sa par rau, dar dupa opinia mea un yoghin european seamana cu o persoana de culoare intr-un costum popular.

Poate ai dreptate, dar totusi este de admirat un om care este atat de decis sa-L gaseasca pe Dumnezeu, incat e in stare sa incerce tot ce se poate, nu?