Buna ziua, am si eu niste intrebari.

Coane!!!

Doua la primarie? Doua la prefectura? Unu' la scoala de baieti? ....

Asssa! dupa lupte indelungate am ramas tot acolo; buuun!

Cine e competenta din tine care certifica certitudinea?

King1 a scris:

Cel mai simplu argument cred ca e acela ca simturile pot fi foarte usor inselate

Pune mana pe plita incinsa si vezi daca te inseala simturile sau nu. Ai tupeu ?

Naeema a scris:

Pune mana pe plita incinsa si vezi daca te inseala simturile sau nu. Ai tupeu ?

Nu la asta ma refeream. Si oricum, daca tii mana o clipa pe plita si apoi o pui pe altceva, eventual rece, nu vei mai simti cum trebuie.

nimeni d’nimic a scris:

Coane!!!

Doua la primarie? Doua la prefectura? Unu' la scoala de baieti? ....

Asssa! dupa lupte indelungate am ramas tot acolo; buuun!

Cine e competenta din tine care certifica certitudinea?

Rasucit mai esti. Invarti discutia inainte si inapoi. Am spus deja.

Mai stie cineva care erau ...intrebarile?!

Acestea erau intrebarile initiale:

Roalexct a scris:

Buna ziua, am si eu niste intrebari, nu de alta, dar nu am gasit raspuns la ele cat este internetul de mare. Nu sunt ateu, cat ca Dumnezeu exista, dar pun la indoiala "faptele" scrise in Biblie.

Intrebarea numarul 1: Dumnezeu exista? Daca da suntem creeatiile Lui? Bun, Daca exista, si suntem creeatiile lui atunci de ce a dorit sa ne creeeze ? Cu ce scop ?

Logica mea: Eu o vad ca si cum pentru El suntem niste furnici intr-o cutie din geam, si cam atat. Nu insemnam mai nimic, decat o joaca, sau avea nevoie de reconfirmarea puterii? Dorea sa se simta superior pe ceva?

Intrebarea numarul 2: Pornind de la prezima ca exista, si tra-la-la... (de la intrebarea numarul 1) De ce a vrut sa isi jertfeasca propriul Fiu? Adica noi de Paste si de Craciun, jertfim un animal, ma rog cine isi permite, dar totusi, asa se presupune ca e bine sa faci, El si-a trimis propriul Fiu, pentru a Il jertfi pentru El? Nu are logica... Jertfa se face pentru Dumnezeu... Iertarea pacatelor iese din discutie, pentru ca daca eu omor copilul cuiva persoana aceea nu ma va ierta de aceea fapta si nici Dumnezeu. Adica, El fiind atotputernic, etc, etc, etc, de ce a trimis pe Fiul Sau, sa fie omorat?

Logica mea in doua variante : varianta 1 - Jertfa Fiului a fost facuta pentru altcineva superior, pentru ca Dumnezeu putea sa ne ierte fara sa Il omoram pe IIsus.

varianta 2 - Iisus a fost trimis de catre Dumnezeu ca dovada a existentei sale, si noi lam omorat ca niste prosti, ca atat stim sa facem.

Intrebarea numarul 3: Tot ce faci e scris undeva inainte de a face acel lucru? Daca da... Inseamna ca Judecata de Apoi si tribunalele lumesti nu isi au sensul, pentru ca suntem predestinati in a face ceva, fie ca ne place sau nu. Iar daca nu inseamna ca Lui Dumnezeu nu ii pasa de ce se intampla pe Pamant si cu noi, si Iisus Christos nu a existat pentru ca nu avea de unde sa stie ca Iuda Il va trada, ca va fi omorat si etc, etc, etc.

Ar mai fi, dar astea sunt cele 3 enigme ale mele.

Va rog scuza-ti greselile de ortografie iar daca vreti sa dati comentarii rautacioase la adresa mea, nu aveti decat, dar nu minte nu aici, ca nu isi are rostul. Am vazut niste oameni destepti pe aici, asadar astept raspunsurile lor, si vreau daca se poate explicatia logica, nu cea spirituala (Caile Domnului sunt nebanuite - ceva in genul asta).

Apropo daca doriti va pot face un desen cu jertfa ca sa intelegeti mai bine, daca e nevoie dau un edit.

O zi buna in continuare.

La care se raspunde cam asa:

King1 a scris:

1. Da, Dumnezeu chiar exista. Da, suntem creatiile Lui. Asta nu putem sti, sau nu integral, pentru ca nu putem intelege logica divina, ne depaseste. Cred ca fiecare dintre noi poate gasi un raspuns multumitor, in functie de relatia noastra cu Dumnezeu.

2. Nu l-a trimis spre a-L jertfi pentru El, ci pentru noi. Si-a trimis Fiul pentru a ispasi pacatele oamenilor, pentru ca portile Raiului sa se redeschida pentru oameni; ar trebui sa citesti invatatura biblica ca sa intelegi mai multe.

3. Da, tot ce faci e scris, chiar in Biblie, dar exista mai multe viitoruri prestabilite, care se pot petrece in functie de alegerea noastra. Totul se intampla in functie de alegerile noastre. Tribunalele lumesti au rostul de a judeca si pedepsi oamenii in aceasta lume. Judecata de Apoi va fi cea cu adevarat dreapta si va fi facuta de Dumnezeu la finalul Apocalipsei.

Iisus a stiut dinainte ca Iuda il va trada(a spus ca acela care Il va saruta va fi cel care Il va vinde si acela s-a dovedit a fi Iuda). De altfel a prezis multe alte lucruri care s-au intamplat mii de ani mai tarziu, spre exemplu pedepsirea evreilor prin holocaust, faptul ca evreii vor fi imprastiati in lume si apoi vor fi adunati si li se va face iar tara etc.

asa:

Marinel a scris:

Este normal ca citind Biblia să îţi pui întrebări. Dar este important şi unde cauţi răspunsurile.

-Ortodocşii nu prea îşi pun întrebări. Dacă ele apar totuşi, răspunsurile sunt căutate în cărţile scrise de călugări bătrâni şi cu barbă lungă şi albă (esenţial este să fie cât mai bătrâni, iar barba cât mai lungă şi albă), care servesc citate din "sfinţii Părinţi". Mult mai frecvent, ortodocşii merg la duhovnic, de asemenea de preferinţă cât mai bătrân şi cu barba lungă şi albă.

-Catolicii cer sfatul unor persoane situate cât mai sus în ierarhia bisericească, cu tichia cât mai colorată. Răspunsurile la întrebările cele mai complicate şi mai importante sunt date de Papa, care "nu greşeşte niciodată".

-Protestanţii caută răspunsurile direct în Biblie. Dacă interpretarea lor este originală, pot chiar genera o nouă sectă.

-Dacă îţi foloseşti raţiunea şi cauţi singur răspunsul, cu obiectivitate, ieşi din aceste organizaţii religioase şi poţi fie să rămâi credincios, dar fără apartenenţă la o religie anume - dacă răspunsul găsit te duce pe această cale, fie devii ateu, dacă răspunsul raţional nu permite altă interpretare, fie liber-cugetător dacă nu te opreşti din căutare.

si altele.

Oamenii isi pun intrebarii si raspund la intrebari.

Incercam sa clarificam impreuna, ce capacitati din noi sunt competenta care decide o certitudine.

Eu consider toate certitudinile noastre ca fiind rod al convingerilor personale, iar acestea, rod al ratiunii/intelepciune personala care, provine din cumulul personal al trairilor de toate felurile.

nimeni dnimic a scris:

Acestea erau intrebarile initiale:

La care se raspunde cam asa:

asa:

si altele.

Oamenii isi pun intrebarii si raspund la intrebari.

Incercam sa clarificam impreuna, ce capacitati din noi sunt competenta care decide o certitudine.

Eu consider toate certitudinile noastre ca fiind rod al convingerilor personale, iar acestea, rod al ratiunii/intelepciune personala care, provine din cumulul personal al trairilor de toate felurile.

Bine subliniate nuantele...ar mai fi de remarcat lipsa oricarei tolerante care sa lase loc de o reala comunicare intre categoriile mentionate;Unii dintre critici(Viemans) par sa fi lecturat "Biblia Hazlie" a lui Leon taximil,dar merg pe cartea"daca dumnezeul din biblie nu exista nu exista nici un dumnezeu",altii se intrec(bine intentionati)in expresii si citate extrase din biblie,uitind ca in fata ateilor le lipseste "limbajul de legatura",caci acestia din urma neaga insasi biblia (ca expresie a pildelor sugerate de divinitate),confuzii si abordari eronate cit incape(de la asteptari materiale ale prezentei divinitatii,pina la abordari cit se poate de discutabile in privinta posibilitatilor acestora de a "revela"ceva)...

Inca nu am remarcat vreunul care sa tradeze vreo influenta,in sensul de a "luneca" de o parte sau de cealalta"a barierei",ca urmare a informatiilor si disputelor receptionate pe acest topic;asta tradeaza mai mult ca orice "lipsa comunicarii",fiecare vrea doar sa fie ascultat,nu-l intereseaza sa si asculte...

" E pur si muove"...Daca exista un Dumnezeu,acela nu va fi condamnat sa fie sau sa nu fie in acest topic,natura ii apartine ca si creatie,iar argumentele stiintifice nu vor reusi niciodata sa-l surclaseze,dimpotriva...Este si motivul ptr.care cred ca abordarea cu har(in sensul revelatiei receptionate ca urmare a "deschiderii"noastre) si intelepciune a acestei teme, este singura care ne poate conduce la adevar.

mircea_hodor a scris:

Bine subliniate nuantele...ar mai fi de remarcat lipsa oricarei tolerante care sa lase loc de o reala comunicare intre categoriile mentionate;Unii dintre critici(Viemans) par sa fi lecturat "Biblia Hazlie" a lui Leon taximil,dar merg pe cartea"daca dumnezeul din biblie nu exista nu exista nici un dumnezeu",altii se intrec(bine intentionati)in expresii si citate extrase din biblie,uitind ca in fata ateilor le lipseste "limbajul de legatura",caci acestia din urma neaga insasi biblia (ca expresie a pildelor sugerate de divinitate),confuzii si abordari eronate cit incape(de la asteptari materiale ale prezentei divinitatii,pina la abordari cit se poate de discutabile in privinta posibilitatilor acestora de a "revela"ceva)...

Inca nu am remarcat vreunul care sa tradeze vreo influenta,in sensul de a "luneca" de o parte sau de cealalta"a barierei",ca urmare a informatiilor si disputelor receptionate pe acest topic;asta tradeaza mai mult ca orice "lipsa comunicarii",fiecare vrea doar sa fie ascultat,nu-l intereseaza sa si asculte...

" E pur si muove"...Daca exista un Dumnezeu,acela nu va fi condamnat sa fie sau sa nu fie in acest topic,natura ii apartine ca si creatie,iar argumentele stiintifice nu vor reusi niciodata sa-l surclaseze,dimpotriva...Este si motivul ptr.care cred ca abordarea cu har(in sensul revelatiei receptionate ca urmare a "deschiderii"noastre) si intelepciune a acestei teme, este singura care ne poate conduce la adevar.

Cind spun" aceasta tema",evident nu particularizez la nivelul strict al acestui topic...

mircea_hodor a scris:

Bine subliniate nuantele...ar mai fi de remarcat lipsa oricarei tolerante care sa lase loc de o reala comunicare intre categoriile mentionate;Unii dintre critici(Viemans) par sa fi lecturat "Biblia Hazlie" a lui Leon taximil,dar merg pe cartea"daca dumnezeul din biblie nu exista nu exista nici un dumnezeu",altii se intrec(bine intentionati)in expresii si citate extrase din biblie,uitind ca in fata ateilor le lipseste "limbajul de legatura",caci acestia din urma neaga insasi biblia (ca expresie a pildelor sugerate de divinitate),confuzii si abordari eronate cit incape(de la asteptari materiale ale prezentei divinitatii,pina la abordari cit se poate de discutabile in privinta posibilitatilor acestora de a "revela"ceva)...

Inca nu am remarcat vreunul care sa tradeze vreo influenta,in sensul de a "luneca" de o parte sau de cealalta"a barierei",ca urmare a informatiilor si disputelor receptionate pe acest topic;asta tradeaza mai mult ca orice "lipsa comunicarii",fiecare vrea doar sa fie ascultat,nu-l intereseaza sa si asculte...

" E pur si muove"...Daca exista un Dumnezeu,acela nu va fi condamnat sa fie sau sa nu fie in acest topic,natura ii apartine ca si creatie,iar argumentele stiintifice nu vor reusi niciodata sa-l surclaseze,dimpotriva...Este si motivul ptr.care cred ca abordarea cu har(in sensul revelatiei receptionate ca urmare a "deschiderii"noastre) si intelepciune a acestei teme, este singura care ne poate conduce la adevar.

Cind spun" aceasta tema",evident nu particularizez la nivelul strict al acestui topic...

Nu poate fi vorba de toleranta intrucat fiecare traieste incredintarile lui, indiferent daca e credincios (de orice fel) sau necredincios (de orice fel).

Numai plasarea in afara convingerilor (mai ales existentiale) ne poate oferi un respiro necesar.

Nu spun sa renuntam la a intelege realitatea, viata, lumea, spun doar sanu ne atasam, ideea si orice traire devenita traire atasamentala, e o patima, in cazul de fata, patima credintei sau patima necredintei in Dumnezeu.

Atentie la "abordarea cu har, ...revelatie", produce tot incredintare neverificabila si fanatica ca orice incredintare, ca orice fermitate!!!

nimeni dnimic a scris:

Nu poate fi vorba de toleranta intrucat fiecare traieste incredintarile lui, indiferent daca e credincios (de orice fel) sau necredincios (de orice fel).

Numai plasarea in afara convingerilor (mai ales existentiale) ne poate oferi un respiro necesar.

Nu spun sa renuntam la a intelege realitatea, viata, lumea, spun doar sanu ne atasam, ideea si orice traire devenita traire atasamentala, e o patima, in cazul de fata, patima credintei sau patima necredintei in Dumnezeu.

Atentie la "abordarea cu har, ...revelatie", produce tot incredintare neverificabila si fanatica ca orice incredintare, ca orice fermitate!!!

" Sunt două forme ale căii Domnului: inspiraţia – favoarea divină acordată omului cu har; revelaţia – acţiunea directă a divinităţii " . A gândi creştin înseamnă a gândi cauzal, adică a gândi explicativ. (...) Dacă nu cunoşti revelat, prin graţie divină sau inspirat, nu cunoşti nimic. De pildă, chiar un laic, Newton (...). Povestea cu mărul lui Newton care a căzut. Nu ştiu unde am citit eu stupiditatea asta: „Il tomba dans une meditation profonde qui l’a conduit jusqu’a la loi de la gravitation universelle“. Şi eu spun: dacă Newton gândea până la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic. Dar el e mult mai înţelept. Când a fost întrebat cum a descoperit gravitaţia, a zis: „Am fost inspirat“. Newton, dacă-mi amintesc bine – vă rog să-mi admiteţi amneziile lacunare, că, la vârsta mea, e greu să arăţi mai bine decât trebuie – spunea ce e gravitaţia: corpurile se atrag direct proporţional cu masa şi invers proporţional cu pătratul distanţei. Păi, scrie pe măr asta, sau scrie undeva în natură? Fenomenele lumii interioare şi ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom şi orgolios crede că explorează lumea interioară şi exterioară cu jocul lui de ipoteze şi că descoperă ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută şi nu află. Ca să afle trebuie să fie ca Newton, inspirat. Iar Newton, întrebându-se ce este gravitaţia, ştiţi ce a spus – mi se pare – în Principia Matematica Naturalis Philosophae? „Gravitaţia este Dumnezeu“. Newton! Nu popa. Nu un sacerdot.'-Petre Tutea.

La acest gen de revelatie m-am referit...

2)Poate fi vorba de toleranta in masura gradului de "deschidere"al fiecaruia dintre noi.Intre mine cel care am fost ateu,si mine cel de azi care crede in dumnezeu(chiar daca nu neaparat in cel dogmatic),este diferenta de timp si studiu..."deschis".

mircea_hodor a scris:

" Sunt două forme ale căii Domnului: inspiraţia – favoarea divină acordată omului cu har; revelaţia – acţiunea directă a divinităţii " . A gândi creştin înseamnă a gândi cauzal, adică a gândi explicativ. (...) Dacă nu cunoşti revelat, prin graţie divină sau inspirat, nu cunoşti nimic. De pildă, chiar un laic, Newton (...). Povestea cu mărul lui Newton care a căzut. Nu ştiu unde am citit eu stupiditatea asta: „Il tomba dans une meditation profonde qui l’a conduit jusqu’a la loi de la gravitation universelle“. Şi eu spun: dacă Newton gândea până la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic. Dar el e mult mai înţelept. Când a fost întrebat cum a descoperit gravitaţia, a zis: „Am fost inspirat“. Newton, dacă-mi amintesc bine – vă rog să-mi admiteţi amneziile lacunare, că, la vârsta mea, e greu să arăţi mai bine decât trebuie – spunea ce e gravitaţia: corpurile se atrag direct proporţional cu masa şi invers proporţional cu pătratul distanţei. Păi, scrie pe măr asta, sau scrie undeva în natură? Fenomenele lumii interioare şi ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom şi orgolios crede că explorează lumea interioară şi exterioară cu jocul lui de ipoteze şi că descoperă ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută şi nu află. Ca să afle trebuie să fie ca Newton, inspirat. Iar Newton, întrebându-se ce este gravitaţia, ştiţi ce a spus – mi se pare – în Principia Matematica Naturalis Philosophae? „Gravitaţia este Dumnezeu“. Newton! Nu popa. Nu un sacerdot.'-Petre Tutea.

La acest gen de revelatie m-am referit...

2)Poate fi vorba de toleranta in masura gradului de "deschidere"al fiecaruia dintre noi.Intre mine cel care am fost ateu,si mine cel de azi care crede in dumnezeu(chiar daca nu neaparat in cel dogmatic),este diferenta de timp si studiu..."deschis".

Icepand cu primul cuvant, cu prima fraza si cu urmatoarele, deja exprimati opinia unui om ce traieste incredintarea legata de existenta lui Dumnezeu, a-ti taiat involuntar posibilitatea unui dialog constructiv, nu va permit incredintarile personale sa abordati impartial situatia.

Tot asa procedeaza si un alt credincios care are alte opinii referitor la divinitate, tot asa face si un budist ce nu a cazut in divinizarea lui Budhha, si un ateu sau un agnostic, fiecare cade prada incredintarilor sale si nu se poate discuta constructiv.

Eu am descoperit singur prin intermediul inspiratiei de care beneficiez de ani buni, toate conceptele la care ma raportez, nu am citit nici un filozof sau scriitor, am aflat de la alti forumisti ca acele concepte despre care vorbesc se numesc asa cum au fost denumite de altii (filozofi) care le-au descoperit inaintea mea (nu spun ca tot ce stiu provine din inspiratie); cu toate astea, niciodata nu am legat fenomenul inspirativ, de divinitate, ar fi fost doar o denaturare provenita dintr-o educatie specifica.

Pe vremea lui Newton, religia facea educatia si detinea controlul, nu e de mirare ca Newton sa fi spus asta; fenomlogia pe care oamenii o atribuie conceptului de divinitate, nu e neaparat ceea ce credem noi oamenii, poate sa nu aiba nici o legatura cu primitivismul conceptiilor noastre despre realitatea totala.

Deschiderea nu poate proveni din incredintari; iar dvs, suntei incredintat de existenta divinitatii, automat nu puteti fi deschis decat daca incredintarea, fermitatea opiniilor, nu e totala!!!

mircea_hodor a scris:

Unii dintre critici(Viemans) par sa fi lecturat "Biblia Hazlie" a lui Leon taximil,dar merg pe cartea"daca dumnezeul din biblie nu exista nu exista nici un dumnezeu",altii se intrec(bine intentionati)in

HODORonc-tronc !