Athmy a scris:
Ok, atunci abtine-te sa mai ataci voalat si sa vezi lumea in atei si neatei, si atunci imi schimb si eu discursul.
Uite, nu am avut niciodată atenţia să atac pe cineva, fie şi voalat. Probabil nu m-am exprimat eu vreodată suficient de clar sau ai înţeles altceva. Aş vrea ca, de câte ori ai impresia că aş avea ceva personal cu tine sau cu altcineva, să mă citezi exact şi atunci fie voi lămuri totul, fie îmi voi cere scuze. Asta este valabil şi pentru ceilalţi care se simt jigniţi de unele afirmaţii ale mele.
Fireşte însă, nu mă poţi opri, probabil că nici nu vrei, să combat ideile care mie mi se par eronate sau să-mi formulez propriile puncte de vedere. Asta nu are nicio legătură cu credinţa. Cu Lupini pot să mă contrazic pe aria Religie, să fiu de acord pe aria Politică, să discutăm argumentat la filosofie sau să ne sprijinim reciproc la Ştiinţă şi Tehnică. Iarăşi, asta este valabil şi pentru alţi useri, dacă mă înţelegi. Nu există oameni complet diferiţi, care să nu împărtăşească şi aceleaşi idei, după cum nu sunt oameni care să fie de acord în toate privinţele. Toţi suntem diferiţi, şi acesta este cel mai bun lucru.
Acum, pentru a mia oară, eu nu mă consider ateu. Cum aş putea împărţi lumea în atei şi neatei? În acest caz aş fi de aceeaşi parte cu tine, ca să glumesc puţin.
Athmy a scris:Statuia lui Iisus de la Rio nu e nici pe departe opera de arta perena (iar turnul Eiffel nici atat), e o statuie de duzina, dar reprezinta un simbol si despre asta vorbeste religia. Despre tot ce este nemuritor si durabil. De aceea cand oamenii religiosi au creat opere de arta, cum sunt catedralele, picturile sau lacasele de cult sapate in munte, au creat pentru D-zeu si pentru eternitate.
Simboluri sunt în orice cultură, nu doar în religie. Ele întăresc grupul, deşi pentru ceilalţi nu au nicio relevanţă.
În legătură cu durabilitatea, însă, eu ştiam, dimpotrivă, că pentru creştini, cele pământeşti sunt trecătoare, doar sufletul este etern.
Athmy a scris:
Daca ce creeaza omul poate sa inspire credinta, este acelasi lucru cu lucrarea lui D-zeu 
De fapt acesta este sensul creatiei.
Da, asta nu prea pot să pricep. Aceeaşi construcţie poate inspira lucruri diferite la diferiţi oameni. Dacă ar fi cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu, ar trebui să inspire doar credinţă, pentru că ar fi perfectă, nu?
Athmy a scris:
Nu inteleg decat ca fiecare alege ce e mai bine pentru copilul lui. Religia se invata acasa, nu in scoala, nu te teme. Si ce inseamna impartial pentru tine? O lectie de istorie sau de biologie. Cand vine vorba de religie ca set de invataturi, atunci e normal sa le prezinti intr-o lumina favorabila, altfel pe cine ar interesa o lectie seaca de morala? Mie imi place religia cu toate personajele ei asa cum este scrisa si transmisa prin traditie, si a fi privata de aceasta invatatura ar fi fost un rau mai mare decat privilegiul de care am beneficiat. Si probabil sunt si altii in situatia mea.
Oare e bine ca părinţii să-l înveţe pe copil orice? E discutabil şi probabil nu vom reuşi să ajungem la nicio concluzie. Aşa se pot transmite şi lucruri bune, dar se pot perpetua şi mari erori. Sunt discutabile chiar noţiunile de "bine" şi "rău". În această privinţă, ca şi cea a Adevărului, eu sunt pragmatic.
În ceea ce priveşte dragostea, crezi că este bine să iubeşti "orb", fără să încerci să înţelegi iubirea? Nu, dragostea este o permanentă descoperire al celuilalt şi a propriei persoane. Da, este şi trăire, dar cea mai mare parte a senzaţiilor, dacă nu chiar toate, sunt rezultatul unor procese biochimice. Crezi că dacă ştii acest lucru, iubirea îşi pierde farmecul? Dimpotrivă, la fel cum un geolog sau un geograf poate aprecia mult mai mult frumuseţea unui munte dacă cunoaşte exact modul de formare, sau un botanist poate admira mai mult o floare dacă cunoaşte mai mult despre ea.
Florisa a scris:Daca exista Dumnezeu...nu putem dovedi. Putem crede sau nu,dar nu putem dovedi asta.
Nu putem dovedi nici existenţa, nic inexistenţa lui Dumnezeu în Realitate. Nu putem dovedi nici existenţa electronilor, nici pe cea a atomilor, de fapt nu putem nici măcar demonstra existenţa Realităţii, din moment ce simţurile ne pot înşela. Totuşi, trebuie să acţionăm în lumea reală. Pentru asta facem o serie de presupuneri, pe care suntem obişnuiţi să le considerăm Adevăruri Absolute, chiar dacă ele sunt dobândite pe cale empirică. Ele au de fapt doar caracter probabilistic. Probabil că mâine Soarele va răsări. Probabil că tu eşti o persoană reală. Adevărurile Absolute sunt doar tautologiile, propriile noastre gânduri, şi lucrurile abstracte. În lumea reală însă, aplicarea acestora are deja caracter probabilistic.