Imanenta materiei si a trairilor

Punctul de vedere al acestei abordari cu care sunt eu familiar este ca nu e important CE traim ci CE SUNT in ESENTA lor ceea ce traim si CE FACEM cu ele cand ele apar.

2 - Pai mai omule, am facut un efort deosebit sa inteleg amalgamul tau de la punctul 2 al postarii 15 (in numerotarea data de mine in postarea 16), tu ai spus asta, ..., dar nu mai are rost sa reiau, ne complicam inutil.

Inteleg.Insa explicatia ramane aceeasi.

Nu poti descoperi acea vibratie sau energie decat daca esti in mijlocul acelei trairi.

Cand descopriem ceea ce este ea cu adevarat se numeaste intelepciune deoarece i-am vazut adevarata esenta.

3 - Trebuie neaparat sa folosesc chiar cuvintele tale altfel interpretezi iar complet diferit.

Ai spus: "Investigheaza furia , bucuria, frica...atunci cand apar si vei intelege", dar tu intelegi ca doar prin cunoasterea vietii, prin acumularile din experienta de viata, prin cunostintele acestei experiente de viata, poti sa ajungi sa traiesti frica, bucuria, furia? Daca nu ai avea nici un fel de experienta de viata, eu nu cred ca ar fi posibil sa le traiesti, ai fi ca o piatra fara sa poti intelege si reactiona la stimulii fata de care ele se declanseaza.

Cum oare nu ti-ai insusit cunostinte cand spui "cunosc din experienta de viata"? tu esti turc si eu maghiar? ce limbi vorbim?

Tu ai impresia ca prin cunostinte ne referim numai la informatiile provenite din prelegerile altora si din citit?

Orice experinta de viata aduce cunoastere acumulata sub forma de cunostinte.

In primul rand nu am spus ca cunsosc din experienta de viata.

Ci , referindu-ma la trairile interioare, am spus ca cunosc din experienta directa.

Pentru a exepriemnta orice , spre sexemplu furia nu trebuie sa iesi din casa pentru a gasi un stimul .

Este suficient sa-ti amintesti o situatie in care furia a fost prezenta.

4 - Asta deja e neverificabila, nu insemna ca daca asa ai perceput tu, e universal valabil. E ca si cand am vorbi despre atributele singularitatii stiintifice sau ale Dumnezeului fiecarei religii, tinand cont de faptul ca sunt presupusii creatori ai timpului, spatiului, entropiei (manifestarilor, schimbarii), deci in afara a orice descriere omeneasca, imposibil de prins in descrieri.

Ba da este universal valabil.

cauta-ti un maestru care stie aceste lucruri si prin introducere in acest tip de cunoastere vei descoperi tu insuti aceasta sursa care este proprie tuturor fiintelor.

Dulcele e la fel pentru toata lumea.La fel este si acest gust a-l sursei.

5 - Probabil te referei la faptul ca obisnuim a ne raporta la noi ca traitori de trairi, nu la noi ca insasi trairile, inclusiv aia speciala de o numesi tu "cunoastrea directa".

Cam asa ceva.Insa cand cunoasterea directa are loc nu exista cineva care cunoaste.

6 - Si totusi, fiecare dintre cei ce afirma ceea ce afirmi si tu, dar apartin altor sisteme, sustine ca sursa e aia de au descoperit-o ei in sistemul lor, numai ca fiecare constat a sustine altceva, aia e buba cea mare!!!

Cum oare de persoane diferite "inteleg" sursa in sensuri diferite? Sunt mai multe surse? Mint unii dintre ei? Care? crestinii, mozaicii, hindusii, budistii, maestrii spirituali si adeptii ce apartin diferitelor forme de spiritualitate, care minte?

Da.Cei enumerati de tine au o cunoastere partiala.

Insa intre cei care i-ai enumerat exista un sistem(in cadrul buddhismului tibetan) poate putin cunoscut a caror metode te introduce in cunoasterea totala si anume sistemul dzogchen.

7 - Am avut si eu parte de anumite "trairi inalte", nespecifice omului obisnuit care sunt eu si marea majoritate, stiu unde bati tu, dar ca toti ceilalti ce sustin suprematia "sursei" lor, esti supus relativitatii.

Ia spune tu sincer, "acolo" unde "ai fi considerat arogant daca ti-ai inventa propriul sistem evolutiv" (asa cum ziceai acum cateva zile), te supui anumitor reguli, anumitor cunostinte pe care esti obligat sa le accepti tabuu daca vrei sa mai fii de-al lor?

Aceea e ideologia voastra si tot ce "intelegeti" cunoscand direct "sursa", va fi supus ei, asta e baiul cel mare si de aceea e cat se poate de relativa intelegerea despre care tu o atribui ca provenit direct dintr-o "sursa", neverificabila de altfel.

Odata ce ai fost introdus cunoasterii despre propria sursa nu trebuie sa te suspui nici unei reguli sau ideologii.

I-ti continui viata ca si pana atunci inercand sa te odihnesti in acea cunoastere in fiecare clipa , incercand sa fii prezent in fiecare clipa respectand pe cat se poate dimensiunea celorlalti si incercand a lucra cu circumstantele.Astfel nu exista bine si rau decat relativ la acele circumstante.Cei care genereaza in mod artificial virtuti de a fi buni plini de iubire, compasivi, rabdatori, nu practica aceasta cale.Acestea sunt cai dualiste care nu inteleg suprematia sursei.

8 -Cum ziceam, iata acuma mi-ai luat si cuvantul "a experimenta" si i-ai dat un sens specific tie; cunoasterea sursei, intelesul ala de care vorbesi este experienta de viata, experiementezi sursa, indiferent daca iti convine sau nu termenul.

Daca exista cineva care experimenteaza sursa aceea e o relatie dualista.

9 - Iata, sursa poate fi deci cunoscuta, asta insemna cunoastere; poti oare sa ai parte de aceasta cunoastere daca nu esti format, daca ai 3 secunde de cand ai fost conceput?

10 - Cu conditia sa nu ne influenteze conform doctrinei lui, aia e treaba.

De ce acesti maestrii ne obliga sa adoptam ideologia lor si nu ne ofera ajutorul in cunoasterea sursei, pentru ca apoi sa ne lase liberi???

Ei procedeaza precum unii dintre psihologii hipnotizatori, determina clientul sa aiba "intelesuri" (in sensul dat de tine termenului) influentate de cunostintele si interesele lor, ce sustin ideologiile lor.

"Intelesul" provenit din cunoasterea ca dinspre sursa, legat de rencarnare, e o manipulare grosolana ca si in cazul altor "intelesuri" la fel de "iluminatorii".

Bietii oameni cred cu convingere ceea ce au "inteles" prin cunoastere directa dinspre sursa, numai ca a fost o manipulare a acelui guru, bazate pe oarece afinitati, dorinte, sperante si cautari ale clientului (novicelui).

9.Sursa poate fi cunoscuta. Da, se refera la oamenii care sunt complet sanatosi si au posbilitatea de a intelge indrumarile .

Daca cineva e bolnav mental sau daca esti bebelus de doua luni sau copil de o anumita varsta va fi aproape imposibil sa intelegi instructiunile.

10.Nu exista doctrina sau ideologie.Nimeni nu te obliga sau iti cere sa ADOPTI o anumita viziune despre existenta sau propria viata caci acest lcuru este treaba cultelor sau diverselor sisteme religioase cu ideologia lor, regulile lor de conduita, punctele lor de vedere

Odata ce ai fost introdus acestei cunoasteri sfatul este sa devii responsabil pe propria viata combinat cu sfatul de a te odihni in aceasta cunoastere cat mai mult si a fi prezent in orice circumstanta te-ai afla.

In rest, vorbesti in necunostinta de cauza.

Am cautat sa gasesc o cale comuna de dialog, nu prea mi-a reusit.

Cu toate acestea, eu stiu despre ce vorbesti tu, tu insa nu cred ca stii despre ce vorbesc eu; nu te invinuiesc, constat.

Si eu caut sa ating nivelul de a ma identifica ca sursa, nu am reusit pana acum dar am avut tangenta cu trairi ce ma lasa sa inteleg cam ce insemna sa cunosti sursa.

Am insa mari dubii ca acest nivel e nivelul ultim, un scop al existentei noastre.

E o mare realizare sa ajungi la acest nivel si mai ales sa poti aduce si pe altii in acel nivel.

Consider insa a fi doar o etapa in cunoasterea unui gen de trairi, trairea sursei (sau trirea ca sursa), intelegerea sursei, cunosterea sursei sau cum ii mai zici tu.

omul nimeni a scris:

Am cautat sa gasesc o cale comuna de dialog, nu prea mi-a reusit.

Cu toate acestea, eu stiu despre ce vorbesti tu, tu insa nu cred ca stii despre ce vorbesc eu; nu te invinuiesc, constat.

Si eu caut sa ating nivelul de a ma identifica ca sursa, nu am reusit pana acum dar am avut tangenta cu trairi ce ma lasa sa inteleg cam ce insemna sa cunosti sursa.

Am insa mari dubii ca acest nivel e nivelul ultim, un scop al existentei noastre.

E o mare realizare sa ajungi la acest nivel si mai ales sa poti aduce si pe altii in acel nivel.

Consider insa a fi doar o etapa in cunoasterea unui gen de trairi, trairea sursei (sau trirea ca sursa), intelegerea sursei, cunosterea sursei sau cum ii mai zici tu.

Da.

Punctul de reputatie si "da-ul" primit din partea ta, ma fac sa fiu circumspect.

Cuvintele adresate lui Jnanadakini nu au fost unele prin care as nega valabilitatea esentei spuselor lui ci, unele prin care constat doua stiluri de exprimare total diferite, motiv pentru care efectiv nu prea intelegem fiecare ce vrea sa spuna celalat.

In nici un caz, dar in nici unul, nu am intentionat sa lovesc in el sau in opiniile lui!!!

Ba el a fost de buna credinta, a fost corect in relationarea cu mine, tot respectul meu pentru asta.

In plus am spus ceea ce am spus si pentru ca eu (desi tu m-ai acuzat de asta), nu ma consider a sti ceva in sensul de a mi-o insusi ca si concept idubitabil, eu doar cunosc, inteleg, poate chiar constientizez mai profund, insa nu imi ingradesc libertatea, raman mereu deschis la noi intelesuri, cunoastere, trairi, experinte, fie ele chiar provenind dinspre "sursa surselor" sau mai stiu eu cum denumesc unii si altii, potentialul ce capaciteaza realitatea din care gustam.

omul nimeni a scris:

IMANÉNT, -Ă, imanenți, -te, adj. 1. Care este propriu naturii obiectului, care acționează din interiorul obiectului, condiționat de esența obiectului; intrinsec. 2. (În concepția idealistă despre lume) Care există și acționează prin sine însuși, nedeterminat de o cauză din afară. ◊ Filozofia (sau școala) imanentă = filozofie care afirmă că existența, realitatea reprezintă conținutul conștiinței. – Dinfr. immanent, lat. immanens, -ntis.

Sursa: DEX '98 (1998)

Din cate observ au aparut in ziua de azi tot felul de filozofii din astea care de care mai delirante si mai aberante in acelasi timp - care nu-mi plac deloc pentru ca sunt periculoase pentru mintea omului si-l pot imbolnavi sau chiar impinge la suicid.

Realitatea ar continua sa existe si fara prezenta omului la fel de bine cum a existat si in trecut. Dovada sunt fosilele animalelor preistorice. Ele n-aveau constiinta. Se bazau numai pe instinct... si totusi lumea exista si atunci...

Unii sustin ca si animalele au constiinta. Daca nu va convine argumentul cu animalele preistorice - atunci ganditi-va la plante sau - de ce nu - la pietre.

omul nimeni a scris:

Punctul de reputatie si "da-ul" primit din partea ta, ma fac sa fiu circumspect.

Este treaba ta sa consideri asa. Io am punctat ceea ce-ai scris acolo NU pentru ca as avea ceva cu Jnadakini(cum sugerezi tu, nici nu stiu cum de-ti permiti sa sugerezi asa ceva, mai ale ca si io ca si alti semeni (si)d-aci, avem totusi " curaul raspunderii"). Daca tu procedezi asa, nu inseamna ca toti procedam ca si tine. Io daca am ceva sa scriu si io consider ca-i cazul, atunci scriu(si incerc sa fiu cat de cat si "la subiect"- chiar daca nu intotdeauna in totalitate) si pot foarte bine sa punctez ceea ce io consider(asa cum am facut-o de multe ori si xmai la inceputul scrierilor lui Jnadakini, de ex.) sau nu.

omul nimeni a scris:

Degeba fac abstractie de obiectele exterioare, intrucat nu ele sunt neaparat surse; sursele senzatiilor, perceptiilor, trairilor sau ce mai vrei, sunt necunoscuta din punct de vedere imanent si pot fi obiecte, fiinte exterioare si ....

Senzatia pare sa fie chiar sursa, sau cel putin elementul din care deriva restul structurii mentale. Prin perceptii se stimuleaza senzatii concentrate. Prin vointa, in functie de puterea sa, se pot stimula senzatii concentrate, Oare vointa este tot o senzatie? Dar logica este tot o senzatie?

Gandul pare sa fie o senzatie (sau o combinatie de senzatii) mai mult sau mai putin concentrata. Tot ceea ce este gand, in acelasi timp pare sa fie senzatie, si tot ceea ce este perceptie in acelasi timp este senzatie. Senzatia pare sa fie elementul comun (de legatura) intre ganduri si perceptii, deci elementul de baza.

Temp a scris:

Senzatia pare sa fie chiar sursa, sau cel putin elementul din care deriva restul structurii mentale. Prin perceptii se stimuleaza senzatii concentrate. Prin vointa, in functie de puterea sa, se pot stimula senzatii concentrate, Oare vointa este tot o senzatie? Dar logica este tot o senzatie?

Gandul pare sa fie o senzatie (sau o combinatie de senzatii) mai mult sau mai putin concentrata. Tot ceea ce este gand, in acelasi timp pare sa fie senzatie, si tot ceea ce este perceptie in acelasi timp este senzatie. Senzatia pare sa fie elementul comun (de legatura) intre ganduri si perceptii, deci elementul de baza.

Exact, se pune intrebarea: "pana unde e posibil sa mergem cu rationamentul, este intreaga mea (ta, noastra) realitate, sursa-traire a tot ce experimentez (consum)?"

Este liberul arbitru si tot ce enumeri tu, ba chiar insasi materialitatea, doar "senzatii-perceptii", doar trairi carora insa majoritar le atribuim conceptualizare si astfel in loc sa traim "realitatea faptica", traim mai mult realitatea conceptualizarilor despre existenta si faptele ei?

Nu cumva este posibil ca sa nu existe nici o sursa a realitatii personale (singura realitate pe care de fapt o experimenteaza cel numit om), decat insasi trairile pe care le avem la acel moment existential?

Nu cumva ne traim doar pe noi insine, sursa existentei noastre fiind totalitatea trairilor de la acel moment?

Nu avem o certitudine indubitabila a unei surse a trairilor, dar avem certitudinea trairii de trairi, motiv pentru care cel mai logic ar fi sa consideram trairile ca fiind propria lor sursa ce le emana, se emana prin sine si asta suntem noi atunci, trairile ce se emana pe ele insale, adica altfel spus, noi suntem sursa trairilor deci sursa a ceea ce suntem in fiecare prezent existential.

Cum de nu suntem responsabili, asta e si mai dificil.

Nu avem incotro si trebuie sa ne conformam senzatiilor pe care ni le ofera trairile noastre, adica senzatiei (trairii) de liber arbitru pe care ne-o ofera trairea cu pricina, senzatiei de ganditor pe care ne-o ofera trairea cu pricina, senzatiei de logica pe care ne-o ofera trairea de logica si tot asa; e si foarte greau sa traiesc realitatea exprimarii proprii a unui asemenea rationament intrucat nu am trait vreodata realitatea in care cineva s-ar fi exprimat asemanator.

Fiecare om este construit din perceptiile lumii inconjuratoare pe care le aduce in interiorul lui . Daca el doreste sa se debaraseze de aceste perceptii , realitatea lui ca om va fi cu totul alta iar explicatiile ei nu vor putea fi intelese decit de cei care au experimentat asta sau doresc sa o faca devenind constienti . Asa toata lumea este fericita.Certurile pe diferite teme nu isi au rostul in intelesul profund a celui care a experimentat si el va vorbi cind va avea cu cine sau va tacea cind altii se agita . Linistea interioara nu ti-o poate da nimeni .