Imanenta materiei si a trairilor

Senzatiile ce constituie cele cinci simturi, ne reliefeaza posibilele caracteristici (cel putin in parte) ale surselor ce le produc, fara insa a ne permite senzatia imanentei sursei (surselor).

Senzatiile care ne furnizeaza informatii despre prozitia si miscarea propriului corp, de asemenea ne edifica doar in privinta sesizarii schimbarilor specifice ce intervin referitor la sursa (surse), fara insa a contine senzatia imanentei acelor surse.

Tot asa, senzatiile care ne informeaza despre mediu sursa denumit intern (corpului fizic), nu aduc nici o constatare referitor la imanenta vreunei parti sau a ansamblului-sursa a acestor senzatii.

Pot spune despre senzatii in sine ca le traiesc intrinsec, dar nu despre sursa (sursele) provocarii sau constituirii lor.

Perceptiile sunt procese senzoriale ce ne ofera date complexe despre surse dar nu ne conduc la trairea efectiva a lor spre a le constata intrinsec existenta.

Reprezentarea si procesele cognitive superioare, par mult mai aproape de a dezvalui insasi natura surselor.

Astfel, sesizarea unui gand aproape ca poate fi catalogata ca un act simbiotic, eu (egoul) si gandul una suntem, ganditul fiind imanent din "eu".

Cu atat mai mult in cazul emotiilor-sentimentelor.

Si totusi acestea sunt imanenta actului respectiv, nu a surselor ce le provoaca sau contribuie la a le constitui.

Care e opinia voastra referitor la constatarea de catre noi a imanentei surselor trairilor noastre dar si referitor la a constatarea imanenta trairilor?

IMANÉNT, -Ă, imanenți, -te, adj. 1. Care este propriu naturii obiectului, care acționează din interiorul obiectului, condiționat de esența obiectului; intrinsec. 2. (În concepția idealistă despre lume) Care există și acționează prin sine însuși, nedeterminat de o cauză din afară. ◊ Filozofia (sau școala) imanentă = filozofie care afirmă că existența, realitatea reprezintă conținutul conștiinței. – Dinfr. immanent, lat. immanens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998)

omul nimeni a scris:

Care e opinia voastra referitor la constatarea de catre noi a imanentei surselor trairilor noastre dar si referitor la a constatarea imanenta trairilor?

IMANÉNT, -Ă, 1. Care este propriu naturii obiectului, care acționează din interiorul obiectului, condiționat de esența obiectului; intrinsec.

Pentru a adapta de o maniera mai inteligibila subiectul topicului la obiectivitatea imanenta a conceptului, este mai bine spus Imanenta trairilor materiale, decât, Imanenta materiei si a trairilor.

A trairilor materiale, caci materialismul este o valoare comuna ateului si credinciosului, fiind conditionati de esenta/utilitatea obiectelor de consum ( frigider, masina de spalat, fier de calcat, automobil, tramvai, metrou, carti de citit, obiecte de cult, etc.)

Principiul Imanentei: acela care enunta "lipsa de putere radicala a gândirii de a iesi din sine" (Le Roy)

De exemplu atunci când exista intuitie fara concept, analfabetul (sclavul) are intuitia unei injustitii când se simte exploatat de stapânul sau, dar este incapabil sa spuna de ce.

La alte categori sociale mai mult sau mai putin scolite, individul încearca (se screme) sa spuna ceva dar nu reuseste, nereusita fiind înlocuita cu injurii si invective, ori vorbeste fara întrerupere (diaree verbala) fara sa spuna nimic sau mare lucru.

La Sartre "iluzia imanentei", aceea ce consista în a se reprezenta constiinta ca un loc populat de imagini, acestea fiind ele însasi simulacre de obiecte.

Nu constiinta, ci memoria, este un loc populat cu simulacre de obiecte. Rolul constiintei este cu totul diferit de utilitatea memoriei. Rolul adevarat al constiintei nu poate fi cunoscut acolo unde confuzia nu este decât proba evidenta ca gândirea individului este incapabila (lipsita de putere) de a iesi din sine de o maniera coerenta si intiligibila, precum copilul în scoala primara ce are nevoie de un dascal sa-i dea directive mura-n gura.

GeoFiloRo a scris:

1 -Pentru a adapta de o maniera mai inteligibila subiectul topicului la obiectivitatea imanenta a conceptului, este mai bine spus Imanenta trairilor materiale, decât, Imanenta materiei si a trairilor.

A trairilor materiale, caci materialismul este o valoare comuna ateului si credinciosului, fiind conditionati de esenta/utilitatea obiectelor de consum ( frigider, masina de spalat, fier de calcat, automobil, tramvai, metrou, carti de citit, obiecte de cult, etc.)

2 -De exemplu atunci când exista intuitie fara concept, analfabetul (sclavul) are intuitia unei injustitii când se simte exploatat de stapânul sau, dar este incapabil sa spuna de ce.

La alte categori sociale mai mult sau mai putin scolite, individul încearca (se screme) sa spuna ceva dar nu reuseste, nereusita fiind înlocuita cu injurii si invective, ori vorbeste fara întrerupere (diaree verbala) fara sa spuna nimic sau mare lucru.

3 - Nu constiinta, ci memoria, este un loc populat cu simulacre de obiecte. Rolul constiintei este cu totul diferit de utilitatea memoriei. Rolul adevarat al constiintei nu poate fi cunoscut acolo unde confuzia nu este decât proba evidenta ca gândirea individului este incapabila (lipsita de putere) de a iesi din sine de o maniera coerenta si intiligibila, precum copilul în scoala primara ce are nevoie de un dascal sa-i dea directive mura-n gura.

1 -"Pentru a adapta e mai inteligibil ...", zici tu, dar problema e ca nu mai discutam despre imanenta aceluiasi concept, ci despre a altuia.

"Imanenta trairilor materiale" despre care scrii, este un concept ce din start se subordoneaza conceptului materialismului, oferi statut de sursa materiei; pe cand constatarea "imanentei surselor trairilor" e o formulare ce lasa spatiu de manifestare pentru orice concept ce poate explica altfel, caree este factorul (factorii) cauzator de trairi si relatia sa cu sursa, este identitate cu sursa sau e indicator al posibilei surse?

Iar exprimarea mea: "constatarea imanentei trairilor", este o formulare ce ne poate conduce la a raspunde daca si care trairi ne sunt accesibile spre a le constata imanenta.

Desi afirmam cu certitudine indubitabila existenta surselor trairilor, noi nu am trait vreodata imanenta lor.

2 - Dar si etapa in care intuita e dublata de conceptul cu care ar fi el rezonant, este egala cu zero, daca cel ce afla, nu constientizeaza suficient de profud, astfel incat cunoasterea respectiva sa atinga masa critica necesara lui si astfel sa aiba loc transformarea, "iluminarea", eliberarea.

3 - "Memoria" ? deja e un aspect specific conceptului materiaismului, nu conceptului in dezbatere aici.

-Gandirea nu poate iesi din sine intrucat nu ar mai fi gandire, doar un "individ ganditor" poate iesi dintr-un anumit tip de gandire.

-"Rolul adevarat al constiintei", cum te exprimi tu, implica credinta existentei unui adevar absolut referitor la rolul constiintei; concluzionezi ca ar fi cunoscut de cineva un asemenea adevar infailibil? sau vrei sa atragi atentia asupra caracterului spectral crescator ca valoare evolutiva pe care il are adevarul?

omul nimeni a scris:

(...) Desi afirmam cu certitudine indubitabila existenta surselor trairilor, noi nu am trait vreodata imanenta lor.

(...) -Gandirea nu poate iesi din sine intrucat nu ar mai fi gandire, (...)

A face afirmatii fara exemple concrete, este înca o dovada evidenta ca memoria-gândirii nu are înca acces la sinele propriei gândiri, si se complace cu disimulari teoretice abstracte fara iesire spre o întelegere mai luminoasa, caci la umbra teoriilor fara exemple, este mai racoare.

Eh, ok.

Vad emoticonul postat de tine.

Ce insemna "vad"?

Sunt beneficiar al unei vizualizari, al unei senzatii vizuale.

Traiesc imanenta vizualizarii?

Da, as raspunde eu acum.

Dar, traiesc eu imanenta sursei acestei senzatii?

Nu; fac doar analogia, presupunerea, investec credinta conform careia senzatia mea e rezultat al unei surse de origine materiala (atasament vizavi de conceptul materialismului), reflectarea ei (at. mat.) fiind captata si procesata (a. m.) pana ce ...(a.m.) rezulta senzatia vizuala.

Dar ceva si mai subtil; senzatia vizuala, ce e ea si ce o constituie? traiesc imanenta cui (a ce) de fapt?

Oare traiesc imanenta mea?

Daca singurul aspect de realitate al manifestarii mele ca existenta, ar fi senzatia vizuala rezultata a sursei (emoticonului) pe care ai afisat-o, exista indreptatirea afirmatiei "ma traiesc pe mine"?

omul nimeni a scris:

3 - "Memoria" ? deja e un aspect specific conceptului materiaismului, nu conceptului in dezbatere aici.

Şi ai prefera doar o discuţie de pe poziţiile tale? Nu ţi se pare că o discuţie mai largă ar putea oferi soluţii mai diverse? De ce nu am putea folosi şi idei izvorâte din gândirea materialistă, şi din pragmatism?

În primul rând, ar trebui să pui şi alte întrebări.

omul nimeni a scris:

Nu; fac doar analogia, presupunerea, investec credinta conform careia senzatia mea e rezultat al unei surse de origine materiala (atasament vizavi de conceptul materialismului), reflectarea ei (at. mat.) fiind captata si procesata (a. m.) pana ce ...(a.m.) rezulta senzatia vizuala.

Bun. prima întrebare: De ce crezi că faci această presupunere?

Dar ceva si mai subtil; senzatia vizuala, ce e ea si ce o constituie? traiesc imanenta cui (a ce) de fapt?

Oare traiesc imanenta mea?

Înaintea trăirii este senzaţia, înaintea senzaţiei este percepţia, iar percepţia este legată de un obiect exterior. Nu eşti sigur de existenţa obiectului exterior, doar de trăirea ta, dar eşti conştient că trăirea a fost declanşată de acel obiect? De fapt nu contează dacă obiectul este real, ci ceea ce crezi tu despre el. Vezi o umbră uriaşă şi te sperii, deşi era generată de un mic pisoiaş cocoţat lângă felinar. Trăirea ta este reală, dar obiectul exterior nu. Care a fost atunci cauza trăirii? Dar ia încearcă să faci abstracţie de toate obiectele exterioare, şi să crezi că maşina care vine în viteză spre tine nu este reală, să vezi ce trăiri vei avea....

Care este concluzia?

-Pentru ca tema nu e conceptul materialismului sau un alt concept cunoscut, tema e, analiza a ceea e traim imanent si a ceea ce nu traim imanent, spre asezarea a ceea ce nu traim imanent pe pozitii de posibilitati, nu de certitudini indubitabile.

-Eu fac acea presupunere la care faci referire mai sus (si oricine e constient de el insusi probabil face la fel), datorita educatiei pe care mi-o ofera sezatiile, perceptiile, reprezentarile, gandirea, binenteles toate sunt purtatoare de informatii provenite cel putin initial, dinspre sursa (surse).

Traiesc imanenta senzatiilor, perceptiilor (zic eu),... dar in nici un caz nu o traiesc pe a sursei (surselor).

-Nu conteaza daca cele cinci simturi, se numesc senzatii, tot asa cum nu conteaza daca senzatiile organice sau cele despre pozitie si miscare ale unui posibil corp propriu le numim perceptii, ceea ce conteaza e imanenta.

Perceptia nu e legata de un obiect exterior, este legata de o sursa care o produce si despre care am fost educati si ne-am autoeducat a o considera un obiect exterior.

Masina si accidentul (si de fapt tot ceea ce suntem informati a fi mediul exterior) pe care il propui ca referential, ce e de fapt?

Un cumul de senzatii vizuale, auditive, cutanate, organice, eu pe acestea le traiesc intrinsec, nu sursele ce presupunem a fi o masina si un intreg mediu material.

Degeba fac abstractie de obiectele exterioare, intrucat nu ele sunt neaparat surse; sursele senzatiilor, perceptiilor, trairilor sau ce mai vrei, sunt necunoscuta din punct de vedere imanent si pot fi obiecte, fiinte exterioare si tot ce sustine conceptul materialismului, dar eu (tu sau oricine e constient de el insusi) nu traiesc imanenta nici unei surse ca sa pot afirma cu certitudinea celui ce nu are incotro intrucat atata poate el ca doatare, cine sau ce sunt aceste surse.

Imanenta e cea care ne ofera maximum de certitudine posibila, fara trairea ei, o certitudine poate oricand sa devina obiect al dezbaterii filozofice.

Nu spun ca imanenta aduce adevaruri absolute, dar sunt cele mai putin probabil a fi false, in conditiile in care majoritatea covarsitoare a oamenilor, nu pot concepe mai mult decat atat.

Aduci in discutia imanenta surelor inducatoare in eroare.

Cauza trairilor a fost la fel de necunoscuta ca in cazul oricarei trairi indiferent daca sursele au generat presupuneri sau chiar senzatiile ce ne dau impresia materialitatii.

PS

Nu o masina ne accidenteaza ci, trairile provocate de sursa necunoscuta, care sursa presupunem noi a fi o masina intrucat asa ne impresioneaza trairile vizuale, auditive, cutanate, kinestezice, proprioceptive, organice etc.

omul nimeni a scris:

Eh, ok.

Vad emoticonul postat de tine.

Ce insemna "vad"?

Sunt beneficiar al unei vizualizari, al unei senzatii vizuale.

Traiesc imanenta vizualizarii?

Da, as raspunde eu acum.

Dar, traiesc eu imanenta sursei acestei senzatii?

Nu; fac doar analogia, presupunerea, investec credinta (...)

Daca vezi doar emoticonul, separat de sursa explicativa a argumentelor ce-l preced, înseamna ca vederea ta actioneaza precum halbele de bere ale emoticonului care nu au nici în clin nici în mâneca cu subiectul topicului. Halba de bere este un obiect, dar vederea este ceea ce este propriu naturii ochilor (organelor de perceptie).

Traiesti imanenta vizualizarii dar nu traiesti imanenta sursei, cu alte cuvinte, nu întelegi ceea ceea ce vezi, caci intelectul tau este deconectat de sursa întelegerii (viziunea/vederea spiritului)

Dragule, fac abstractie de subtilitatile tale "filozofic-tineresti-hormonale", nu fac parte din tema dar te caracterizeaza si nu mi-am propus sa schimb pe cineva.

Ai raspuns la alta tema din nou

Tu, nu ai trait niciodata imanenta unei halbe cu bere, ai trait doar imanenta unori vizualizari, a unor trairi tactilo-termice, a unor sunete pe care le-ai asimilat ca fiind ciocnirea dintre doua halbe.

Habar nu ai ce anume ti-a produs trairile, presupui doar ca ele au ca sursa obiecte materiale a caror caracteristici aleatorii le percepi, sursele trairilor sunt necunoscute iar materialitatea e o conventie rezultata dintr-un concept de larga raspanire, raspandire ce se datoreaza personajului despre care vorbeai tu in celalat topic.

omul nimeni a scris:

Pot spune despre senzatii in sine ca le traiesc intrinsec, dar nu despre sursa (sursele) provocarii sau constituirii lor.

Perceptiile sunt procese senzoriale ce ne ofera date complexe despre surse dar nu ne conduc la trairea efectiva a lor spre a le constata intrinsec existenta.

Eu nu inteleg de ce ne incapatanam sa le stim pe toate...

Probabil pentru a putea trage foloase de pe urma informatiilor (dezinformatiilor)