Jnanadakini a scris:
1 - Sursa emanatoare de trairi nu se afla in exterior ci se afla in interior.
In exterior se afla doar conditia necesara pentru aparitia unei trairi
2 - Cand privim in interior in timp ce o traire intensa este prezenta, acea traire este goala de esenta insa i se poate identifica "aparenta" energie-vibratie care se confunda cu sursa din care rasare.
Privitul in interiorul aceleia o goleste instantaneu de conceptualitate sau proiectie iar ce ramane este manifestarea energetica-vibrationala a acelei trairi.
3 - Sursa acestei manifestari este esenta fiintei noastre care are o potentialitate infinita de manifestare, manifestari care apar atunci cand exsita condtiiti propice.Secretul realizarii potetnialului infinit a-l omului rezida in descoperirea acelei surse sau fundament a-l existentei impreuna cu posibilitatea infinita a lui de manifetare.
Intreaga viata interioara a unei fiinte umane cu trairile ei si cu expereintele ei este posibila datorita acelui potential infinit care se naste din fundamentul fiintei.
Cand acest fundament a-l fiintei-care se situeaza dincolo de dualitatea vietii interioare care nu este altceva decat potentialul manifestat a-l acelui fundament-va fi descoperit in mod direct se va intelege perfect inutilitatea oricaror modalitati de analiza si a tuturor cailor care se bazeaza pe investigatie.
Deoarece fundamentul fiintei nu poate fi descoperit prin analiza sau prin acumulare de virtuti.
Imanenta lui este marele secret care-l tine mereu la adapost de cei care sunt orbiti de infrastructura lor intelectula. Acest aspect este asemanator cu cel in care cineva se agata de reflexia lunii din lac fara sa inteleaga ca acea reflexie este de aceeasi natura cu lacul in care apare.
4 - Astfel ne pierdem vesnic in infrastructura noastra teoretica fara ca vreodata sa existe sansa de a intelege ca insasi analiza este de o asemenea esenta cu fundamentul fiintei din care rasare.Cand acest lucru este recunoscut toate pozitiile conceptuale se topesc ca si fulgii de zapada pe oglinda unui lac iar ceea ce ramane este esenta fara pata si fara limite a realitatii fundamentului fiintei.
Plini de iluzie credem in existenta separata a vietii noastre interioare ceea ce duce la scindarea fundamentului in subiect si obiect , scindare care conduce la dissatifactia existentiala
5 - Te intrebi daca nu esti cumva o totalitate a trairilor tale .Aici apare o problema de logica.Pentru a fi totalitatea trairilor acea totalitate ar trebui sa fie mereu acolo si sa poata fi identificabila insa in general avem o traire , doua, prezente restul fiind absente.Daca trairile se succed, ba fiind una, ba alta , trebuie sa existe spatii intre ele sau momente cand nu exista trairi.
Cand nu exista trairi sau exista doar spatiu , ce anume e acolo ?
1 - In acest topic, am desfiintat orice bariera, orice delimitare, am aratat "nestiinta a ceea ce noi stim cu siguranta".
Interior, exterior, acestea sunt doar credinte dobandite datorita conceptului materialismului (conventiei acceptate tabu, a materialitatii persoanei si a lumii), un singur lucru apare ca nedemontabil, anume, sursa (sursele) trairilor ce ne produc realitatea pe care o experimentam; si cand spun "realitatea pe care o experimentam", atunci, ma refer chiar la toata realitatea posibila, inclusiv impresionarea prin senzatii vizuale, tactilo-termice, auditive, organice (si toate cele enumerate de multe ori pana acum, sau ne-enumrate din plictiseala ori nestiinta) ce ne educa a considera ca certa existenta unui corp propriu material.
Asadar, despre ce interior si despre ce exterior vorbesti?
Dar fie ca tine, consideram ca referential de discutie situatia in care:
Sursa se afla in interior (probabil in interiorul corpului si in interiorul tuturor interioarelor ce delimiteaza realitatea de a fi a omului, fata de realitatea exterioara-conditie necesara pentru ...ce zici tu).
2 - Acuma, in urmatoarele doua fraze, pari a ma trimite sa privesc in doua interioare diferite; in prima dintre ele pari a-mi vorbi despre "privitul" in interiorul meu, iar in cea de a doua, despre "privitul" in interiorul emotiei??
Ai un mod de exprirmare foarte diferit de al meu, imi e extrem de greu a intelege la ce te referi, parca vorbim limbi diferite.
Iarasi tragi concluzii din niste cunostinte pe care ti le-ai insusit tu ca adevaruri, spunand despre traire (intensa sau nu) ca ar fi goala de esenta, dar are un ceva care de fapt e doar o aparenta energie vibratorie, pe care probabil noi, o confundam cu sursa producerii trairii!!!
Da-mi un exemplu concret pe care sa il argumentezi, altfel e doar o speculatie.
3 – Aici incepi prin a identifica sursa trairilor ca fiind esenta a ceea ce suntem noi (a fiintei, zici tu) si astfel mai reduci putin confuzia, sursa=esenta.
Imi pare o incurcatura in plus a numi potentialul ca fiind ceva produs de sursa (pe care o mai numesti si fundament), e mai simplu de asimilat informatia daca pe sursa o numim direct potential, daca punem egalitate intre ele, fundament=sursa=esenta=potential, “potentialul trairilor emana trairi”, in loc de “sursa trairilor emana trairi” si astfel daca nu mai folosesti 4 termeni diferiti pentru a spune acelasi lucru, poate mai inteleg cate ceva.
Ce intelegi prin dualitatea vietii interioare?
Inteleg unde trimiti tu.
Comiti insa o grava eroare despre care nu esti constient desi ti-am mai atras atentia.
Ai impresia ca toata lumea ce nu a trait “intalnirea cu sursa”, e prinsa intro cavalcada intelectuala si astfel ei habar nu au despre adevarul profund al sursei.
Adevarat, majoritatea dintre noi nu am trait imanenta unor experimentari de realitate la un nivel foarte inalt, pe care tu le atribui esentei fiintei (sursei).
Imanenta insa traieste fiecare, prin senzatii-perceptii, ganduri, emotii-sentimente, imagini mentale etc.
Nu traim imanenta materiei si a corpului propriu, desi o consideram tabu.
Asa, deci, infrastructura intelectuala despre care vorbesti, o utilizezi si tu, “la greu”, nu doar eu sau altii, insa nu reusesti deloc sa intelegi asta.
Eu inteleg ca ai avut (probabil) parte de “intalnirea cu sursa”, ai avut “revelatia personala a trairilor atipic-inalte”, dar ar trebui sa intelegi si tu, imposibilitatea de a insemna ceva pentru tine, revelatia intalnirii cu sursa, daca tu nu aveai nici un fel de experienta de viata, nici un cumul de cunostinte.
Ar fi fost ca si cand cineva te ofensa grosolan intr-o limba necunoscuta afisand un zambet larg, sau si mai aproape, ce relevanta crezi ca ar fi putut avea pentru tine “intalnirea cu sursa”, cand aveai varsta de 3 secunde de la conceptie??? Erai neformat, incapabil de a relationa cu ceva.
Revenind la sursa (binenteles nu ma mai refer la sursa in sensul de potential al trairilor obisnite omului, ci la ceea ce trimiti tu) mult trambitata de catre toti cei ce au mare succes mediatic (poate nu stiai);
in psihosinteza, care (cea de succes) este o imbinare intre formele de spiritualitate consacrate (tehnicile lor) si cunostintele dar si metodologia actuala a psihologiei si psihanalizei, s-a dat o tenta modernista metodisticii prin care o persoana este calauzita de catre terapeut, mentor (initiati la randu-le de maestii indieni, tibetani, …, in cele traditionale lor), tocmai spre intalnirea cu “sursa”, cu dimensiunea transpersonala.
De fapt psihosinteza ar fi o tratare a persoanei ce suntem fiecare, intr-un mod holistic
HOLÍSM (‹ engl.; {s} gr. holos „întreg”) s. n. Concepție susținând ireductibilitatea întregului la suma părților, în sensul că anumite caracteristici ale acestuia nu pot fi explicate în termenii proprietăților și relațiilor componentelor. Prezentă și în Antichitate, ideea întregului se impune, în epoca modernă, ca principiu alcătuitor și ordonator (ex. gestalt-ul). O dată cu L. von Bertalanffy, principul h.este ridicat la nivelul unei teorii generale a sistemelor. Perspectiva holistă și-a găsit numeroase aplicații în economie, sociologie, filozofia culturii etc. ◊ H. semantic = concepție despre natura și testarea teoriilor științifice, dezvoltată de W. van Quine, conform căreia semnificația empirică nu se stabilește la nivelul enunțului, ci la nivelul întregului sistem de enunțuri.
Sursa: DE (1993-2009) |
De ce?
Din motivele cunoscute si de tine, pentru ca omul sa realizeze grandioasa sa esenta si astfel “impresionat”, sa revina in realitatea celor cotidiene si sa se elibereze de tipare, sa se reinventeze, sa dea forma virtutilor, nu patimilor (atasamentelor distructive), sa vietuiasca in spiritul iubirii, intelepciunii, armoniei cu intreaga realitate, deci si cu sine (fiecare traind de fapt doar propria sa realitate, in rest, poate doar empatie).
4 - Poftim, exact ce spuneam, “arunci cu pietre” in infrastructura intelectuala-teoretica, in modalitatile de analiza, dar totodata elogiezi pe “a intelege” cele ale esentei fiintei.
Pai cum sa “intelegi” cele ale esentei, daca tu (eu sau oricine), nu ne-am fi dezvoltat capacitatea de a intelege ceva, daca ramanem niste “impotente manifestationale”, daca nu ne activam si cultivam capacitatile, inclusiv pe aceasta de “a intelege”???
Poate de data asta imi raspunzi a intrebarea de mai sus!!!
Si din nou atrag atentia in privinta lipsei de absolutism a imanentei (cand spun ca nu traim imanenta materiei, nu declar imposibilitatea existentei materiei, doar atentionez la tabuuri fara certitudini indubitabile), desi ea ne ofera incredintari considerate axiome; cum se face ca persoane ce adera la “intelesuri” diferite de la unul la altul sau de la o comunitate la alta (in general pe religie-spiritualitate, dar si pe stiinta), sustin absolutismul “intelesurilor”, “revelatiilor” lor, “trairilor lor inalte”, provenite desigur din SURSA directa a trairilor (sursa ce e posibil sa fim chiar noi insine, sa nu fim deloc noi insine sau ambele variante; asta fiind valabila pentru orice tip de traire, nu numai despre cele la care faci tu trimitere)?
Toti suntem convinsi fiecare in parte de adevarul intelesurilor noastre si astfel ne aflam in situatia de a ne denigra unii pe altii (cu convingere ferma), din lipsa de deschidere spre “intelesuri” (cunoastere) inca neintelese.
5 – Recunosc, e posibil sa ma fi exprimat lacunar (nu am textul acum, scriu pe harddul PC-ului meu); ma refeream desigur la trairile momentului, ce pot fi mai putine sau foarte multe.
Probabil trimiti la starea meditativa, contemplativa si induci ideea posibilitatii de a experimenta “sursa”.
Consider (din propria experienta) ca nu experimentezi nici o sursa, daca un maestru (specialist), nu te ajuta sa obtii starea necesara; calauzirea (indrumarea), nu e doar una tipica, ci e si una atipica, prin acesta inlesnire de a te depasi pe tine in acele clipe si a avea acces, inlesnire catre o limpezime, o claritate pe care nu reusesti sa o obtii singur.
Nu spun, poate si reciproca sa fie adevarata: daca nu ai nivelul, degeba esti ajutat, nu percepi sursa.
Dar mai stii, poate exista si terapeuti care doar pe baza de ghidare clasica, iti faciliteaza accesul la informatia iluminatoare tie si astfel te poti elibera de tiparele nocive.
