C

'cine nu gandeste patimeste'

asa se zice

ar trebui sa inveti sa gandesti, desi e posibil sa pierzi alte "insusiri" cu ocazia asta

5 o'clock a scris:

Deci tu, de fapt, nu analizezi obiectiv toate informatiile ( semnalele verbale si non verbale) pe care le primesti de la intelocutori. O faci, fie pentru ca ignori existenta acestor semnale, fie pentru ca nu ai fost invatat cum sa le interpretezi just.

Inclin sa cred ca este un mix in diferite proportii din ambele.

Mai ales, pentru ca afirmi : "daca femeia respectiva merita asta", ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca , by default, cele cu care tu decizi sa relationezi, ar trebui sa "te merite", deci sa aiba niste calitati pe masura unei valori care se subintelege ca tu deja o ai....ceea ce reprezinta o mica eroare de interpretare a informatiei.

Te-ai gandit ca poate acea valoare pe care ti-o conferi, reprezinta numai perceptia ta, si in realitate, ea nu este perceputa similar si de catre partenere?

Atitudinea relationala a majoritatii persoanelor are 2 componente, una constienta, si una reflexa ( inconstienta).

Cu cea constienta ne descurcam, mai toti ,relativ usor, ca doar o realizam. Cu cea de-a doua , lucrurile stau mai delicat.

Pentru ca, de fapt, acea componenta apare in proportie majoritara, mergand ( la unii) pana la aproape 95%.

Acea componenta este de fapt si cea care face problemele. Iar ea este formata , tot in proportie mare, de elemente comportamentale care ruleaza pe "cai de rutina", adica atat de des experimentate practic, incat creierul nostru considera ca nu mai este nevoie sa le dea mare atentie. Ca atare, le investeste cu mult mai putina constienta.

Si care comportamente au avut cele mai mari sanse sa fie repetate indelung? Exact cele pe care am fost 'obligati" sa le adoptam , cand conditia de mediu a fost similara mult timp, in perioada cea mai susceptibila la modelare.

Iar aia este perioada "tanara" a vietii noastre, incepand cu 0.1 ani de la nastere...cand am fost nevoiti sa experimentam timp suficient de lung o conditie similara de mediu ( adica mediul parental), si creierul era in perioada cu cea mai mare capacitate de modelare, deci foarte "elastic".

Pe scurt, priveste-te in oglinda constiintei , in mod obiectiv, si noteaza-ti meticulos, orice lucru poti observa din comportamentul care l-ai vazut aplicat la tine, in familia de origine. Ca si un "clue" : analizeaza modul ( vorbe, gesturi, atitudini) in care s-a derulat relatia comportamentala dintre parintii tai apoi analizeaza maniera in care mama ta comunica ( verbal si nonverbal, adica gesturi, mimica, etc), in relatia cu tine.

Acolo e cheia a ceea ce se intampla astazi cu tine.

Sa ai succes !

Hmmm,

O să îţi răspund mai pe scurt:

Cred că viaţa m-a învăţat că trebuie să fiu cu cine merit să fiu, cu cineva care ştiu că o să fie acolo pentru mine şi viceversa, asta a fost şi este primordial pentru mine. O femeie care să merită să îi acorzi atenţia ta.

Eh, de aici încolo mă împiedic eu, pentru că încep să acţionez fără să gândesc şi încep să flirtez cu femei cu care în mod normal raţionamentul meu nu ar fi de acord, pentru că observ că nu suntem pe aceeaşi lungime de undă, dar o fac tocmai din ce am spus eu în paginile trecute, pentru că simt nevoia asta să fiu cu cineva, dar încă nu reuşesc să descopăr dacă vreau pentru că într-adevăr e nevoie pe termen lung sau doar pe termen scurt. Într-adevăr, analizam la început, băi, uite, s-ar putea să nu meargă cu ea, că nu prea aveţi chestii în comun, e vrea altceva faţă de ce vrei tu, poate pe viitor nu merge, dar uitam imediat când începeam să vorbim şi uram/ urăsc asta la mine.

Dacă e să analizez, singura chestie pe care am cerut-o întotdeauna de la o relaţie, oarecum indirect totuşi, a fost ca interlocutoarea să nu fie rece, ci să simt că îi pasă.

Revenind la situaţia actuală, de fapt din ultima perioadă, cea care m-a adus la acest punct este următoarea: Prin modul meu de a fi, de a socializa, nu ştiu, aspect fizic şi charismă, am reuşit să încep câteva relaţii, ideea e că atât cât am fost extra safe, mi-am impus limite gen "nu spune hop până nu ai sărit", etc, totul a mers strună. În momentul în care am lăsat garda jos şi am zis: "hei, finalmente merge", pac, totul s-a terminat.

Ca să merg pe firul raţionamentului tău, care e foarte bun de altfel, în momentul în momentul în care am început să dau atenţie asupra lucrurilor, atunci lucrurile au luat-o la vale. De fiecare dată când începeam să simt cu adevărat ceva, chiar dacă era senzaţia de moment, nu ştiu, parcă emanam asta, iar ea o şimţea. Ceea ce mă tem este că asta se cheamă: a compleşi pe cineva.

Iar asta se întâmplă prin felul meu de a fi.

5 o'clock a scris:

Din pacate, structural, exista o nevoie de placere a creierului uman, pentru a putea supravietui.

Fara confort si placere, doar cu suferinta, greutati si mizerie, viata isi pierde sensul. Si apare depresia. Si nu degeaba, cele mai multe sinucideri apar in fazele depresive ale existentei.

Iar acceptul produce in mod natural placere persoanei ce este acceptata ( atentia daruita, fiind si ea o faza in cadrul acceptarii, insa deseori asimilata eronat cu alte sentimente). Util ar fi sa putem constientiza just , cand celei/celui de alaturi ii pasa autentic de persoana noastra, si cand acest lucru este doar o iluzie frumoasa, pe care am vrea, cu orice pret, sa o traim.

gresit. creierul raspunde la stimulii pe care'i primeste, eliberand in cantitati mici substante chimice care ne fac pe noi sa ne simtim bine (bucurie, multumire, satisfactie etc..) e drept ca exista "centrii placerii" in creier, dar asta nu inseamna ca el resimte nevoia, ci noi. ma opresc aici pt ca as face offtopic daca as dezvolta subiectu.

Moonlightrain a scris:

esti egocentric - nu te acuz pt si eu am fost pe'acolo, doar observ. tu insa nici macar nu ai idee cum ar trebui sa fie cea cu care stii tu ca meriti si intr'un fel chiar te pui pe o pozitie superioara ei de la inceput. ti'am mai spus ca in cazu in care nu dai peste una cu un sg neuron, chestiile astea se simt, le simte din atitudinea ta, din gesturi etc..

se vede ca esti multumit de tine dar pe undeva pari si putin narcisist, asa transpare din cum te descrii aici. eu unu incep sa cred ca aici e buba. tu vrei o relatie "ca sa nu mai tot cumperi lapte", dar modul in care descrii... spune mult. " singura chestie pe care am cerut-o întotdeauna de la o relaţie, oarecum indirect totuşi, a fost ca interlocutoarea să nu fie rece, ci să simt că îi pasă." frate... daca e relatie, ea nu mai e interlocutoare, e iubita, nu?

e clar ca problema ta pleaca de la faptul ca tu ai impresia ca ele nu te vad atat de extraordinar cum te vezi tu, daca ar cadea pe spate te'ai simti bine. asa ca atunci cand vezi ca ea nu'ti da atentia pe care "tu stii ca o meriti" iti pierzi interesul. femeile de obicei, mai ales in faza de inceput, asteapta atentie de la mascul, e in firea lucrurilor asta. hiba ta e ca va bateti pe aceleasi lucruri (pe atentie) :)

cucereste'o, da'i atentie, fa'o sa simta ca ti'o doresti mai mult decat o "interlocutoare" in relatie, ia'o step by step, nu sari etapele.

si cel mai important... sa fii sigur ca daca esti un tip ok cum spui, vor vedea asta, nu trebuie sa le'o fluturi tu pe sub nas mereu, lasa'le pe ele sa se convinga. altfel se va intampla in continuare ca si pana acum, dupa cateva intalniri incep sa te evite.

@care este iniatorul: remember, ai ales sa ignori cand ti-am spus ca tu cauti afectiune materna. Am un prieten care are o problena similara.. ma gandesc daca nu cumva oi fi chiar tu ala. O sa ii treaca atunci cand se va stradui sa ii treaca, cand chiar va vrea cu adevarat asta.

Nam3l3ss a scris:

esti egocentric - nu te acuz pt si eu am fost pe'acolo, doar observ. tu insa nici macar nu ai idee cum ar trebui sa fie cea cu care stii tu ca meriti si intr'un fel chiar te pui pe o pozitie superioara ei de la inceput. ti'am mai spus ca in cazu in care nu dai peste una cu un sg neuron, chestiile astea se simt, le simte din atitudinea ta, din gesturi etc..

se vede ca esti multumit de tine dar pe undeva pari si putin narcisist, asa transpare din cum te descrii aici. eu unu incep sa cred ca aici e buba. tu vrei o relatie "ca sa nu mai tot cumperi lapte", dar modul in care descrii... spune mult. " singura chestie pe care am cerut-o întotdeauna de la o relaţie, oarecum indirect totuşi, a fost ca interlocutoarea să nu fie rece, ci să simt că îi pasă." frate... daca e relatie, ea nu mai e interlocutoare, e iubita, nu?

e clar ca problema ta pleaca de la faptul ca tu ai impresia ca ele nu te vad atat de extraordinar cum te vezi tu, daca ar cadea pe spate te'ai simti bine. asa ca atunci cand vezi ca ea nu'ti da atentia pe care "tu stii ca o meriti" iti pierzi interesul. femeile de obicei, mai ales in faza de inceput, asteapta atentie de la mascul, e in firea lucrurilor asta. hiba ta e ca va bateti pe aceleasi lucruri (pe atentie)

cucereste'o, da'i atentie, fa'o sa simta ca ti'o doresti mai mult decat o "interlocutoare" in relatie, ia'o step by step, nu sari etapele.

si cel mai important... sa fii sigur ca daca esti un tip ok cum spui, vor vedea asta, nu trebuie sa le'o fluturi tu pe sub nas mereu, lasa'le pe ele sa se convinga. altfel se va intampla in continuare ca si pana acum, dupa cateva intalniri incep sa te evite.

Cred că da, am tendinţe de egocentrism, dar încerc să le ţin sub control. Şi într-adevăr, nu ştiu, nu am idee, pentru că niciodată nu am fost cu cineva de care să fiu picat din cer de îndrăgostit. Niciodată nu am ajuns la stadiul acela şi d-aia cred că par aşa. Nu m-am pus niciodată deasupra unei femei de care am fost interesat, ci am considerat că pot să fac pe cineva să mă placă, chiar dacă nu e de nasul meu.

Nu ştiu, eu am o concepţie că nimeni nu este prea bun pentru oricine şi aici îmi vine exemplu grăsuţului din Modern Family care a fost/e cu Charlize Theron.

Şi da, bine am folosit greşit cuvântul interlocutoare, dar ai dreptate. Iar pe lângă ce ai spus tu, eu sunt destul de ... direct cred, adică după vreo 2 săpt pun asta pe masă: "băi, vreau ceva cu tine, o relaţie", bine nu în stilul ăsta şi poate aici e o mare problemă.

S.R.

Nu caut dragostea maternă, ci poate caut dragostea pe care o au ai mei şi au avut-o.

de ce nu ii intrebi pe ai tai cum au reusit? sincer, imi pari tare in impas si ca noi nu te putem indruma prea mult