C

Mr.Pervy McPervert a scris:

SI? Ia-o de la capat iarasi cu altcineva.

Pana cand nu o sa mai simti nevoia sa o mai iei de la capat, pana cand lucrurile merg de la sine si cand din nicio parte nu da nimeni inapoi.

Nu e deloc gresit sa te retragi cand simti ca nu merge, sa pui punct. E de zeci de ori mai sanatos decat sa lungesti o relatie moarta.

Cand lungesti o relatie moarta, cand inchizi ochii la chestii care te indispun sau deranjeaza, nu se numeste ca esti in "rand cu lumea" se numeste ca faci compromisuri inutile si ajungi, in final. tot in acelasi punct.

Da, asa-i si cred ca ar fi benefic sa constientizeze, cat mai rapid cu putinta, aceste aspecte.

S.R. a scris:

Eu am placerea de a fi cu cineva, nu nevoia.

Din pacate, structural, exista o nevoie de placere a creierului uman, pentru a putea supravietui.

Fara confort si placere, doar cu suferinta, greutati si mizerie, viata isi pierde sensul. Si apare depresia. Si nu degeaba, cele mai multe sinucideri apar in fazele depresive ale existentei.

Iar acceptul produce in mod natural placere persoanei ce este acceptata ( atentia daruita, fiind si ea o faza in cadrul acceptarii, insa deseori asimilata eronat cu alte sentimente). Util ar fi sa putem constientiza just , cand celei/celui de alaturi ii pasa autentic de persoana noastra, si cand acest lucru este doar o iluzie frumoasa, pe care am vrea, cu orice pret, sa o traim.

5 o'clock a scris:

Din pacate, structural, exista o nevoie de placere a creierului uman, pentru a putea supravietui.

Fara confort si placere, doar cu suferinta, greutati si mizerie, viata isi pierde sensul. Si apare depresia. Si nu degeaba, cele mai multe sinucideri apar in fazele depresive ale existentei.

Slavă cerului, nu am ajuns şi nu o să ajung vreodată la un gând de genul, dar în rest sunt de acord cu ce spui şi ce au spus şi precedentele două posturi.

De trecut încep să o fac deja, fără să mă afecteze foarte-foarte mult. În fond, nu aveam tocmai o relaţie.

E de zeci de ori mai sanatos decat să lungesti o relatie moarta, spunea Mr.Pervy McPervert mai sus şi da, aici e problema mea.

Tind să fac asta. Tot trag, tot trag de persoane care nu merită, dar o fac pentru că trăiesc iluzia aia pe care o are un om când începe să îi placă de cineva. Şi acum asta simt, simt că simt nevoie să caut iarăşi pe cineva, dar totodată simt că o să fie la fel, o să intru în acelaşi cerc vicios din ultimul an.

Moonlightrain a scris:

E de zeci de ori mai sanatos decat să lungesti o relatie moarta, spunea Mr.Pervy McPervert mai sus şi da, aici e problema mea.

Tot trag, tot trag de persoane care nu merită, dar o fac pentru că trăiesc iluzia aia pe care o are un om când începe să îi placă de cineva.

Ce nu merita acele persoane?

Poate nu ai reusit foarte clar sa identifici motivul pentru care stabilesti relatii mai apropiate si tinzi sa te cramponezi in relatiile nesatisfacatoare cu acest gen de persoane.

5 o'clock a scris:

Ce nu merita acele persoane?

Poate nu ai reusit foarte clar sa identifici motivul pentru care stabilesti relatii mai apropiate si tinzi sa te cramponezi in relatiile nesatisfacatoare cu acest gen de persoane.

Nu ştiu, nu merită în sensul că nu e persoana potrivită.

Într-adevăr, aia e 100 %, chiar asta fac. O ştiu perfect, ideea e că nu mă învăţ minte şi o continui.

Moonlightrain a scris:

Nu ştiu, nu merită în sensul că nu e persoana potrivită.

Într-adevăr, aia e 100 %, chiar asta fac. O ştiu perfect, ideea e că nu mă învăţ minte şi o continui.

Potrivita pentru ce?

Expresia "a te invata minte" presupune sa nu mai repeti.

Daca tu repeti, e clar ca "minte nu te-ai invatat" si se numeste , in mod stiintific, "compulsie la repetitie".

Care are mereu niste motive slab reprezentate in campul constientei.

L.E. Acum citesc ca, de fapt, tu esti cel care incheie relatiile.

Si apoi esti nemultumit de singuratatea de dupa.

Care sunt motivele care te-au facut sa sfarsesti acele relatii?

5 o'clock a scris:

Potrivita pentru ce?

Pentru mine.

Moonlightrain a scris:

Pentru mine.

Si, tu cum consideri ca ar trebui sa fie persoana potrivita pentru tine?

Ce standarde ai in acest sens?

5 o'clock a scris:

Si, tu cum consideri ca ar trebui sa fie persoana potrivita pentru tine?

Ce standarde ai in acest sens?

Sunt multe considerente aici, dar nu pot să zic că am un tipar anume.

Ceea ce spun eu este că eu mă arunc cu capul, în loc să mă gândesc înainte dacă femeia respectivă merită asta, la asta mă refer când spun că simt că nu o fac pentru persoana potrivită.

Moonlightrain a scris:

Sunt multe considerente aici, dar nu pot să zic că am un tipar anume.

Ceea ce spun eu este că eu mă arunc cu capul, în loc să mă gândesc înainte dacă femeia respectivă merită asta, la asta mă refer când spun că simt că nu o fac pentru persoana potrivită.

Deci tu, de fapt, nu analizezi obiectiv toate informatiile ( semnalele verbale si non verbale) pe care le primesti de la intelocutori. O faci, fie pentru ca ignori existenta acestor semnale, fie pentru ca nu ai fost invatat cum sa le interpretezi just.

Inclin sa cred ca este un mix in diferite proportii din ambele.

Mai ales, pentru ca afirmi : "daca femeia respectiva merita asta", ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca , by default, cele cu care tu decizi sa relationezi, ar trebui sa "te merite", deci sa aiba niste calitati pe masura unei valori care se subintelege ca tu deja o ai....ceea ce reprezinta o mica eroare de interpretare a informatiei.

Te-ai gandit ca poate acea valoare pe care ti-o conferi, reprezinta numai perceptia ta, si in realitate, ea nu este perceputa similar si de catre partenere?

Atitudinea relationala a majoritatii persoanelor are 2 componente, una constienta, si una reflexa ( inconstienta).

Cu cea constienta ne descurcam, mai toti ,relativ usor, ca doar o realizam. Cu cea de-a doua , lucrurile stau mai delicat.

Pentru ca, de fapt, acea componenta apare in proportie majoritara, mergand ( la unii) pana la aproape 95%.

Acea componenta este de fapt si cea care face problemele. Iar ea este formata , tot in proportie mare, de elemente comportamentale care ruleaza pe "cai de rutina", adica atat de des experimentate practic, incat creierul nostru considera ca nu mai este nevoie sa le dea mare atentie. Ca atare, le investeste cu mult mai putina constienta.

Si care comportamente au avut cele mai mari sanse sa fie repetate indelung? Exact cele pe care am fost 'obligati" sa le adoptam , cand conditia de mediu a fost similara mult timp, in perioada cea mai susceptibila la modelare.

Iar aia este perioada "tanara" a vietii noastre, incepand cu 0.1 ani de la nastere...cand am fost nevoiti sa experimentam timp suficient de lung o conditie similara de mediu ( adica mediul parental), si creierul era in perioada cu cea mai mare capacitate de modelare, deci foarte "elastic".

Pe scurt, priveste-te in oglinda constiintei , in mod obiectiv, si noteaza-ti meticulos, orice lucru poti observa din comportamentul care l-ai vazut aplicat la tine, in familia de origine. Ca si un "clue" : analizeaza modul ( vorbe, gesturi, atitudini) in care s-a derulat relatia comportamentala dintre parintii tai apoi analizeaza maniera in care mama ta comunica ( verbal si nonverbal, adica gesturi, mimica, etc), in relatia cu tine.

Acolo e cheia a ceea ce se intampla astazi cu tine.

Sa ai succes !