C

stupid_me a scris:

Nu e de ajuns sa simti ca e 'caldut' si 'bine'. Trebuie ca persoana in cauza sa te atraga MAI ALES prin felul ei de a fi, sa fie chimie, sa fie atractie si la nivel de personalitate. Ceva in gen ' Nu pot sa stau departe' De la inceputuri!

Ah, si nu uita de DISPONIBILITATE bilterala.

Cred că şi asta e o problemă, am ajuns la o stare în care nu mai pot să fiu selectiv şi mă termină asta pentru că o conştientizez. Adică selectiv până la un punct, apoi trec cu vederea peste chestii importante din cauza senzaţiei de "bine" de pe moment.

Si solutia ar fi sa... nu mai faci ce nu-ti convine. Dar stiai asta, nu ?

S.R. a scris:

Si solutia ar fi sa... nu mai faci ce nu-ti convine. Dar stiai asta, nu ?

Crede-mă că încerc. Dar simt că este imposibil.

Nam3l3ss a scris:

mie'mi pari un tip ok, doar ca ai intrat putin in panica. si chiar si panica asta spune multe despre tine ca individ, adica se vede ca nu te (mai) multumeste sa zbori din floare'n floare ceea ce da dovada de maturitate deci per ansamblu esti chiar foarte ok. parerea mea e ca te cramponezi prea mult de esecuri si de obicei cand faci asta, ele ajung ca in mintea ta sa ia proportii mai mari si deloc conforme cu realitatea. asta si pentru ca treci printr'o perioada mai dificila cu pierderea jobului.

sfaturi nu dau pt ca nu'mi place sa primesc la randu meu, dar iti pot spune ca de'aici de la mine vad un tip ok, "cu minte'n cap" care'si doreste o relatie de durata (ceea ce e un lucru fain) dar care din cauza copacilor (esecurilor inerente de care nimeni nu e scutit) nu mai vede padurea.

daca tu te gandesti deja la esec cand abia cunosti si incepi sa te intalnesti cu o femeie, e ca si cum pui caruta inaintea boilor, iar partea cea mai naspa in toata ingineria asta pe care o faci tu, e ca procedand asa pesimist nici n'apuci sa te mai bucuri de povestea in sine si e mare pacat.

daca ai gandi mai constructiv, adica sa'ti spui ca e o noua experienta din care oricum vei mai invata ceva, te'ai mai relaxa putin si altfel ar decurge lucrurile.

bafta!

Mulţumesc, într-adevăr, asta încerc să fac, dar simt o anxietate foarte, foarte mare când începe să îmi pese, tocmai d-aia spun că pierd controlul. Se întâmplă ceva cu mine în momentele alea şi nu ştiu cum să le evit. Ăla e momentul în care izbucneşc ideile astea negativiste.

Cred ca ai probleme cu increderea in tine, de aceea ai rata esecurilor asa de crescuta, iar ele iti submineaza increderea. Procedeul incercare-eroare este recomandat celor care au macar 50% reusite din aceste incercari sau fac progrese, altfel trebuie schimbata strategia si gandita pe termen lung. Iar ceea ce ti se pare imposibil probabil ca e testat si retestat si chiar e imposibil, deci opreste-te si gandeste. Nu tot ce se potriveste altora e potrivit si pentru tine, nu incerca sa copiezi ce vezi in jur.

e mai greu sa reusesti in viata decat sa fii cu o femeie...deci relax - fii optimist :)

lupta pentru tine !

O mica incurajare ... pe vremuri cand aveam 20 de ani si baietii de Bucuresti erau interesati sa ma cunoasca, repede si-au schimbat directia cand au aflat ca n-am avere si cu mireasa nu vine nimic decat ce are pe spate!!! O munca excelent platit nici nu se considera.

Voiau o locuinta deja achitata si mobilata plus o masina luata la fel cu bani gata!!! Unele aveau asta si 5 ani deja, altele nu. De la noi a fost confiscat totul de comunisti, deci nu aveam nimic pe numele meu decat Buletinul de Identitate si Certificatul de Nastere.

Atunci prietenia era mai de lunga durata, timp in care se afla cam totul ce-i mai important in viata.

Toti voiau avere!!!

Unu din petitori mi-a spus ca-i e mila de mine fiind asa de sincera sa-i spun ca n-am nimic!!! Voia sa ma duca sa mananc o friptura, dar am fugit departe de el, n-a stiut ca nu prea mananc carne, mergeam doar la o cafea. Altu voia sa ma schimb, sa nu mai port tocuri, machiaj, sa ma degradez ca el e bogat si vrea o femeie care se simte comfortabil si in grajd ca are animale multe la tara.

La un moment dat am hotrit ca nu ma voi marita niciodata!!! Nu dadeam o ceapa degerata pe nimeni cu avere cu tot.

Nici nu doream sa vorbesc cu nimeni sau sa cunosc pe cineva. Am ajuns sa-mi fac reguli de viata pentru mine cum vreau si-mi convine, nu ceea ce vrea altii si societatea!!! Imaginezi cu care ochi se uitau la mine oamenii cunoscuti ... dar intru-cat nu traiam din banii lor, nu ma interesa parerea nimanui despre viata mea. M-am simtit excelent, eram boss-ul meu, nu-mi comanda nimeni legi si reguli. Casatoria s-a intimplat cand nici nu m-am asteptat.

Nu ştiu dacă am neapărat probleme cu încrederea în mine, ci mai mult am tendinţe paranoice, ajung să cred că de fiecare dată totul se strică după un anumit punct şi încep să mă stresez, nu mă mai simt în largul meu şi sunt dezinvolt, iar chestia asta o urăsc din toată inima mea, că nu o controlez. Nu sunt disperat de nuntă, dar am nevoie de cineva să fie acolo, chiar dacă sunt destul de independent. E clişeul ăla, mă întorc la un apartament gol sau îmi lipseşte emoţia aia când sună telefonul.

Cu tipa asta de acum, s-a mai răcit treaba, oricum nu eram împreună sau ceva. Primele două zile după ce am simţit asta, am fost destul de deprimat, pentru că simţeam iarăşi că ceva s-a rupt. Vorbeam şi vorbim destul de rar pe zi, după ce o făceam destul de des înainte, iar evident, mie mi s-a tăiat pentru că e deranjant. Plus, pe lângă asta, un coleg, nu eram apropiaţi, dar lucram pe acelaşi etaj şi mai schimbam din când în când câte o vorbă, a primit un telefon în această dimineaţă, când eram în aceeaşi încăpere cu el (dar şi cu mai mulţi oameni) în care a fost anunţat că mama sa şi logodnica au murit într-un accident de maşină. Nu cred că o să uit vreodată figura lui. Şi acum simt fiori când scriu şi fără să vreau, m-a întristat şi mai mult.

ar mai putea fi o explicatie. tu teoretic iti doresti o relatie de lunga durata dar pe de alta parte in subconstient te sperie gandu ca ea la un moment dat ar vrea mai mult iar tu nu esti pregatit pt asta. ( "Nu sunt disperat de nuntă, dar am nevoie de cineva să fie acolo")

n'ai fi singuru' barbat cu temeri de felu asta si daca ar fi asa, asta ti'ar rezolva o mare parte din problema. stiind cauza, ai sti cum sa manageriezi mai departe situatia.

necitind chiar tot din ce s'a scris pana acum s'ar putea sa repet ceva spus de altii. mea culpa. nu stiu daca ai spus pana acum cam ce ti se reproseaza de partea cealalta, cum se termina relatiile? pur si simplu mor de la sine sau au si tipele ceva de spus?