Atasamentele

Tu mergi pe principiul "intarata'i Doamne'"., nu ? :P

eu doar ma distrez cand ma amuza ceva, si vreau mai mult

nu te mai deranjez, poti scrie acum :D

Vladyna a scris:

Se pare ca, tu, Omul nimeni, ai inteles mai bine ce am vrut sa spun.

Intr-adevar am zis: cred, pentru ca, referindu-ma strict la mine, recunosc, imi vine greu sa ma eliberez (total si constant) de anumite atasamente.

Cred ( nu zic: cred Eu!) ca am defecte si poate si calitati pe care le are fiecare, mai mult sau mai putin.

Da, m-am referit la notiunea de a fi liber, de a fi in stare sa devii liber!

Nici intr-un caz nu este vorba de a fi “condus” (de cine?).

Daca -altul se refera la budism putem sa spunem acelasi lucru despre oricare alta religie, care incearca sa ne ghideze (conduca) intr-un fel sau altul.

Din contra “tu esti cel care ar trebui sa conduci” (daca putem spune asa) in asa fel incat sa fii tu insuti, Sinele tau pur, nealterat. Fara a fi condus de Ego!

Tu, Omul nimeni, ai dat o definitie a egou-lui din Dex.OK.! Este doar o definitie!

Eu nu am dat nici o definitie, pentru ca nu stiu, pot doar sa spun ce cred.

Eu inteleg asa:

Noi, oamenii obisnuiti, ne-evoluati spiritual pana la nivele superiore, suntem: noi+Ego-ul.

Deci Eu (vezi Ego-ul meu cum este prezent?) sunt Vladyna+Ego-ul meu.

Pentru a deveni libera, trebuie sa ajung a fi numai Vladyna.

Alter ego-ul, despre care spui, ar fi un alt ego al Vladynei+ Ego-ul Vladynei.Acesta, alter ego, de fapt, nu exista!

Spuneai ca cel mai mare atasament este fata de placere! Nu!

Cel mai mare atasament este fata de Ego-ul din noi.

Datorita existentei Ego-ului din noi avem:

1. atasamente, (si aici putem spune, intr-adevar, ca printre cele mai frecvente si greu de renuntat este atasamentul fata placere, dar si fata de altele, depinde de fiecare, dupa cum spuneam in postarea anterioara).

si suntem...

2.orgoliosi, 3.pofticiosi, 4.invidiosi, 5.lipsiti de iubire (deci acestea din urma a nu se confunda cu atasamentele !).

Am incercat, oarecum, sa sistematizez si boldez, pentru a ma face inteleasa cum gandesc (bine-rau !).

-Nu ai dat nici o definitie insa, prin a da un anumit inteles unui termen realizezi acelai lucru, definesti, de acea am procedat si eu la "ritualul DEX".

-Tu intelegi asa intrucat asa ai aflat dela altii si (sau) intrucat la acest moment evolutiv rezonezi cu asta, noi+Ego-ul.

Eu nu rezonez acum cu scindarea aceasta, cu dualismul, im pare mai potrivit a ma considera un tot pe care il pot numi "eu" cel ce am si aspecte (fatete) ce merita modelate/schimbate/eliberate.

Cand spun "eu cred" pentru mine e echivalent cu "eu" pe nivelul ce il pot atinge chiar atunci; daca am posibilitatea sa ating in vreun fel niveluri superioare de traire, asta nu ma indreptateste pe mine (din perspectiva mea) sa ma scindez in eu+ego-ul (am preluat deja exprimarea ta intru o mai buna acordare ideistica).

Din experienta mea, dedublarea de orice fel, nu e de dorit (fie ea si conceptuala) produce confuzie in evolutia viitoare.

Si eu in viata cotidiana, folosesc din obisnuinta sau intru a fi mai usor inteles, acest stil al dualitatii, astfel ma adresez poftelor mele, pofticiosului din mine cu formule de genul: "drace cat esti de mare", "disapri", "cum isi bate dracu' joc de tine (mine)", "demonul e urias", "uite cum is bate pofticiosul joc de mine (tine)", "sclav al poftei (placerii)", eh si nenumarate ce nu imi vin in minte acum; din obisnuinta folosesc alti termeni spre a evidentia aspecte ce impreuna pot constitui ceea ce tu numesi ego.

Datorita educatiei obisnuim a ne raporta la noi insine intr-o scindare multipla, mintea mea, constiinta mea, gandirea mea, sentimentul meu, capul meu, inima mea, ochii mei, bucuriile mele, tristetea mea, vanitatea mea, poftele mele, cunoasterea mea, senzatiile mele, inconstientul meu, ..., cand de fapt toate acestea ne alcatuiesc in a fi "eu" (repet, din perspectiva mea de la min 07 al orei 3 din dimineata acesta).

Pornind de la bazalitatea de a fi si pana la tot ce am constatat eu si umanitatea pana acum in legatura cu ceea ce compune realitatea mea, toate ma constituie in a fi eu (si inca mai mult probabil, intrucat mereu mai e ceva de aflat se pare, fie pe intelect, fie pe emotional, fie pe atipic, ...), eu sunt realitatea mea unica si fara de care nu exist pentru mine, pot exista fara parti din ea, dar fara nici un fel de realitate fie cel putin aceea de a fi constient de mine, eu nu exist pentru mine ceea ce e echivalent cu inexistenta chiar daca in realitatea altora exist in vreun fel.

Corect, tu trebuie sa fii Vladynei si atat, de fapt nici macar asta, pe deoparte intrucat "trebuie" induce imperativul producator de conflict cu noi insine, ceea ce e distructiva, iar "Vladynei" consider eu raportandu-ma la numele meu, e mai putin, mai efemer, mai departe, mai distant, mai strain, mai putin profund, decat "eu" sau mai degraba "io".

Cel mai mare atasament este fata de omul atasamentelor, omul patimas, vicios, daca ar fi sa preiau si eu scindarea oferita de tine, pe care tu il numesti ego, in fond el fiind doar un cumul de fatete ce ne conduc pana la urma la "probleme frate".

Aici la sfarsit nu mai pot sa fiu de acord decat extinzand foarte mult armonia, ceea ce nu e nepotrivit.

Din punctul meu de vedere si acestea sunt atasamente.

Orgoliul si lipsa iubirii impreuna cu multiple variatiuni ale mandriei distructive, ba chiar si invidia, pofta si pana la urma toate atasamentele inclusiv patimile, constituind mandria distructiva, deci toate sunt mandriea distructiva de care suntem atasati (tocmai prin constituirea unui ego de care vorbesti).

O sa incerc exemplificare:

In viziunea mea opusul iubirii e inalta parere de sine (mandria, distructiva zic eu deocamdata, madria constructiva considerand a fi virtute o iert momentan).

-Din inalta parere de sine, neconstientizata in marea, covarsitoarea majoritate a cazurilor personale si a persoanelor, eu (tu sau oricine) suntem orgoliosi (ingamfati) avand o parere foarte buna despre noi insine, fara insa a avea o vedere din afara (o perspectiva inteleapa) a limitarii si micimii noastre.

-Pofta, impreuna cu nestiinta (lipsa cunoasterii) si uitarea (celor evolutive ce ne aduc libertatea pe cat posibil va fi fiind ea) sunt cele mai mari patimi ce izvorasc din madria distructiva si toate sunt atasamente (le cataloghez eu).

Intrucat am o inalta parere de(spre) mine (oricine ar fi exemplu de caz, toti suntem cazuti in mandrie distructiva), provenita dindr-o educatie "ingurgitata cu baxul fara masticatie, am ignorat (fie si din nestiinta) aspectul meu "poftire" (dorire), dar, l-am ignorat nu intru a nu il satisface, ci intru a-l cunoaste deataliat si ai intelege functionarea si efectele, intelegere intru constientizare profund evolutiva spre a ma folosi de ea in spiritul libertatii puternic afective fata de acest obicei al poftitului.

Poftirea neimplinita induce frustrare, invidie, neimplinire, minciuni, enervare, ura, furie, razbunare, furt, rapire, vandalizare, injurii, lovire, comportamente primitive, tristete, deprimare, suferinta, boala, ...

Fricile si ura, provin tot din marele meu aspect general al inaltei pareri de sine, al mandriei distructive, desigur prin cele trei cai ce se deschid din ea (pofta, uitarea, nestiinta).

Ajuns in nestiinta prin uitare sau necunoastere, nu exista ancora, temelia puternica pe care sa infrunt realitatile vietii, temelia oferita de evolutia mea plenara, devin astfel discipol al poftelor si toate aceste slabiciuni, toata aceasta distructiva ma fac a deveni un om fricos, un om ce uraste, un om in bataia vantului vietii.

Si, fiindca, am adus vorba despre iubire, in intelesul pe care acum il dau evolutiei, iubirea neinsotita de intelepciune poate conduce la lipsa de armonie plenara; starea conflictuala cu aspecte din noi insine sau cu alti oameni, e rezultat al unei iubiri ciuntite si al lipsei intelepciunii, semn al drumului inca extrem, extrem de lung ce se asterne intre noi si desavarsirea evolutiva.

Ravl a scris:

Interesant topicul, interesant si reactiile voastre . Aici s'a adunat crema forumului, fiecare detine adevarul, ego'ul devine subtil,avem senzatia ca fieare este mai ridicat spiritual decat celalalt, ceea ce demonstreaza insa , cat de atasati sunteti de propriile voastre concepte . O seara frumoasa !

Intr'adevar, religia este o stiint exacta nascuta din neant, nu din dorinta omului cunoastere de sine in raport cu natura si manifestarile ei .

Ea esti tu, dar intr'o alta varianta .

Liber?

-Nu voi da potentialului neformat inca, o forma distructiva pentru a face parte din realitatea mea ci, ii voi da o forma constructiva asimiland afirmatia ta drept o dovada de apreciere a forumistilor.

Te provoc sa imi spui de ce concept sunt atasat eu, chiar caut pe cineva sa o faca, sa ma ajute a ma intelege mai bine. Multumesc.

Ea esti tu, dar intr'o alta varianta.

-Poti detalia, poate rezonam.

-Exact, liber in masura in care libertatea e posibila, in fond si libertatea fiind un concept al punctului de vedere personal.

Ravl a scris:

Just, in fond a fost o greseala sa postez aici .

Nu cred.

Blues a scris:

O zi buna!

Ce sa faci cu libertatea, cand tu, de fapt, ai trait cum ai vrut si te-ai plictisit de atata distractie ? :think:

Viata fiecaruia ar trebui sa aiba un sens, altfel, suntem doar niste vapoare in deriva. Evident, libere sa plutim fara nicio tinta... :D

Omul nimeni

Constat ca abordezi subiectul dintr-o perspectiva frecvent intalnita pe diferite site-uri pe Internet.

Nu ma voi lasa stapanita de Ego pentru a-mi impune punctul de vedere.

Pe cai diferite, poate, ajungem la aceeasi destinatie.

-altul, Ravl, Lizbeth, imi pare rau, dar sunteti pe langa subiect.

Care perspectiva, chiar sunt curios, poate ii gasesc si eu pe cei cu care rezonez? Am mari dubii.

Nu am intentionat sa contribui ca tu sa ai impresia ca dialogul cu mine presupune incercarea de a impune punctul de vedere.

Intr-un final asta conteaza, destinatia, aceasi sa fie dar evolutie sa fie.

Nu iteleg de ce nu iti sustii opiiile cu argumente?!

Eu am dezvoltat destul de mult argumentatia celor sustinute, imi par de bun simt si astept ca cineva sa aduca argumente ce le pot contrazice daca cele sustinute de mine nu sunt corecte.

omul nimeni a scris:

-Poti detalia, poate rezonam.

Te'ai intrebat de ce nu vrei sa rezonezi cu ceilalti ? Pentru ca ai un tip de superioritate la nivel subtil. Esti precum un leu care'si ucide prada, insa o mananca folosind tacamuri si'si spune in sinea lui: " ce bun sunt ! " .

Insa eu iti spun ca nu asta e calea , sa folosesti tacamurile , ci leu fiind, sa mananci iarba . :)

Lizbeth a scris:

Ce sa faci cu libertatea, cand tu, de fapt, ai trait cum ai vrut si te-ai plictisit de atata distractie ?

Viata fiecaruia ar trebui sa aiba un sens, altfel, suntem doar niste vapoare in deriva. Evident, libere sa plutim fara nicio tinta...

Viata nu trebuie sa aiba un sens, altfel sensul devine mai important decat viata.

Vladyna a scris:

-altul, Ravl, Lizbeth, imi pare rau, dar sunteti pe langa subiect.

Stiu, nici nu mi'am dorit sa fiu pe el . :D

Ravl a scris:

Insa eu iti spun ca nu asta e calea , sa folosesti tacamurile , ci leu fiind, sa mananci iarba .

Viata nu trebuie sa aiba un sens, altfel sensul devine mai important decat viata.

Cum sa manance leul iarba? Cred ca nici Iisus n-ar cere asa ceva.

Dar, eu am vazut un tigru care s-a atasat de o maimutica dupa ce i-a ucis mama din plictiseala. Si am vazut leoaice care se razboiau singure cu cirezi intregi de bivoli pentru ca sa isi creasca puii, si multe alte povesti din acestea. Dar ele sunt doar aspecte mai neobisnuite ale unor animale extraordinare si necunoscute noua. Insa ele sunt tot animale salbatice, altfel mor si ar muri degeaba.

Iar in legatura cu sensul, eu vad in toate acestea un sens. Pana si la animale se intalneste un comportament cu sens. Iar ele nu sunt destepte insa atat simt al sensului poseda.

Athmy a scris:

Cum sa manance leul iarba? Cred ca nici Iisus n-ar cere asa ceva.

N'a cerut acum 2000 de ani, azi insa ... .

Ravl a scris:

Te'ai intrebat de ce nu vrei sa rezonezi cu ceilalti ? Pentru ca ai un tip de superioritate la nivel subtil. Esti precum un leu care'si ucide prada, insa o mananca folosind tacamuri si'si spune in sinea lui: " ce bun sunt ! " .

Insa eu iti spun ca nu asta e calea , sa folosesti tacamurile , ci leu fiind, sa mananci iarba .

In sfarsit o critica si mai ales una constructiva!

Bine spus; intrucat realitatea pe care o traiesc ma constituie numai pe mine (e a mea), nu sunt indreptatit a cauta cauza la altii pentru nerealizarile personale.

Desi din punctul meu de vedere constient, nu ma observ a face asta, totusi la nivel subtil probabil tocmai asta fac si astfel ma aflu intr-o inalta parere de mine insumi (asa cum vorbeam mai sus in prezentarea unor atasamente) pe care nu o observ.

Multumesc; inca nu am atins nivelul alchimic necesar, lucrez.

Zilele trecute cineva mi-a spus "o vorba" cu care am rezonat profund:

La intrebarea paneceu al intrebarilor: De ce imi provoc (am parte de) realitatea (suferinta, neputinta, nerealizari, lipsa rezonantei, ...) pe care o traiesc?

Raspunsul este: Pentru ca stiu cum.

Si eu am intrebat: Ce fac sa am parte de realitatea pe care nu o constat in viata mea (benefica, constructiva, pozitiva), cum sa "stiu cum", sa imi devina clar a sti cum se face, se realizeaza, se procedeaza pentru a obtine alte rezultate, altceva decat realitatea a carei cale o stiu acum?

Ne mai urmand calea pe care o stii, ramane un gol ce se va umple cu cele de care inca nu ai avut parte (constructive le-as numi, eu nu persoana in cauza).

Desigur lucrarea lui a te lasa sa nu mai stii ..., sa nu mai urmezi ..., difera de la om la om.

Sper sa nu te fi devorat si pe tine utilizand si tacamuri; poate totusi esti iarba?