Atasamentele

omul nimeni a scris:

Asa e cum spui, problema o reprezinta simtamintele, atunci cand esti convingator mai esti stapan pe tine si pe pornirile tale sau ele sunt stapanii tai (nu vorbesc despre tine)?

Asta e marea diferenta intre un om evoluat si un om patimas pe care atasamentele il poarta pe unde vor si cand vor ca pe carpa.

depinde ce pretuiesti mai mult: sa fii convingator sau sa fii pe placul celorlalti.

a fi patimas nu e un defect. a gandi prost e un defect.

omul nimeni a scris:

Da' nu putem; de ce, cine nu ne lasa oare?

ba putem, sau tu ai vrea un cenaclu fara sfarsit?

aproape toti care au avut ceva de spus despre subiect intr-o forma sau alta au luat parte la dezbateri si s-a inteles pozitia fiecaruia.

nu stiu ce fel de asteptari ai tu, dar din punctul meu de vedere topicul a fost un succes si si-a atins scopul.

nici in viata nu este prea diferit, nu suntem in cautarea armoniei perfecte, ci a schimbului de pareri.

Athmy a scris:

depinde ce pretuiesti mai mult: sa fii convingator sau sa fii pe placul celorlalti.

a fi patimas nu e un defect. a gandi prost e un defect.

ba putem, sau tu ai vrea un cenaclu fara sfarsit?

aproape toti care au avut ceva de spus despre subiect intr-o forma sau alta au luat parte la dezbateri si s-a inteles pozitia fiecaruia.

nu stiu ce fel de asteptari ai tu, dar din punctul meu de vedere topicul a fost un succes si si-a atins scopul.

nici in viata nu este prea diferit, nu suntem in cautarea armoniei perfecte, ci a schimbului de pareri.

Eu in general ma raportez la aceasta definitie:

PĂTIMÁȘ, -Ă,pătimași, -e,adj.1. (Adesea substantivat) Cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; p. ext. părtinitor. ♦ Care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat. ◊ (Adverbial) Vorbește pătimaș.2. (Înv. și reg.) Bolnav, suferind.

Sursa: DEX '98 (1998)

Tu probabil ca te raportezi la aceasta:

PĂTIMÁȘ adj. 1. v. pasionat. 2. v. părtinitor. Sursa: Sinonime (2002)

Poti pretui si altceva decat pe "a fi convingator" sau "a fi pe placul celorlalti", de exemplu poti pretui castigul evolutiv al celor implicati in dialog, desigur inclusiv al tau.

A fi patimas, in sensul primei definitii, este un defect.

A fi pasional, DAR neatasat (in sens de pierderea libertatii de a renunta cand vrei tu, la acea manifestre emotionala, fara a iesi din dialog cu celalalt; daca e sa ne raportam la emotiile din dialoguri), nu e un defect, e o virtute.

Acuma tu, introduci o idee interesanta daca ne raportam la patimas in sensul celei de a doua definitii, adica pasional, desigur ambietnat cu, a nu ne pierde libertatea de a renunta la manifestarile de pasiune atunci cand vrem si pentru cat timp vrem noi (a avea capacitatea sa interactionaezi pasional in cunostinta de cauza, nu pentru ca nu te poti abtine).

Spui, domn'e, nu pasiunea e un defect, "a gandi prost e un defect".

Intradevar daca ne raportam la patima in sens de pasiune conform celor subliniate de mine, patima nu mai e un defect, e doar experimentare de afectivitate din marele potential afectiv pe care viata ni-l ofera spre cunoasterea acestui tip de trairi; in astfel de situatie, numai gandirea ar putea fi un defect, asa cum spui.

Asteptarile pot fi la randu-le atasamente inlantuitoare de libertate, daca nu mai detinem controlul faptelor noastre din pricina lor.

Din perspectiva mea topicul nu si-a atins nici pe departe scopul, de fapt, nici nu a inceput sa isi atiga scopul, de cum se nastea o cale spre scop, atasamentele noastre patimase dar si nivelul, nu ne permiteau urmarea ei.

omul nimeni a scris:

1-De acord, cu mentiunea ca, pe tine insuti (oricine) te cunosti si prin ceea ce ti s-a inoculat educativ de la nastere cei ce ti-au fost aproae, vezi lumea prin educatia primita dela ei, de la cartile lor, de la informatia dinspre oameni.

2-Daca te referi la faptul ca orice despre ceilati e de fapt propria interpretare pe care o dam noi in legatura cu ei si actiunile lor, asa e.

3-Nimeni nu are acesta certitudine decat prin credinta data de adoptarea conceptului materialitatii lumii.

4-E posibil, inca nu am atins nivelul.

1.Pe noi insine ne cunoastem prin noi insine.Orice virtute am acumula orice lupta am castiga nu va imbogati sau va intina ceea ce suntem in esenta noastra.Daca incerci insa sa te cunosti prin intermediul unor aspecte superficiale insusite, cunoasterea-ti va fi distorsionata si patata si nu vei reusi sa intri in esenta conditiei tale.

2.Da .Cam asa.

3.In stare de contemplatie tot ce apare este integrat cu acea stare si poti avea acea certitudine.

4.Acel nivel poate fi introdus aici si acum.Ceea ce insemna ca odata ce suntem introdusi esentei realitatii nu e nevoie decat a ne odihni in acea integrare cu realitatea.Restul-atasamentele, ideile, concceptele noastre despre lume si viata, viata noastra interioara intr-un cuvant-devine irelevant.

Adica sunt integrate cu starea primordiala a realitatii si isi pierd din puterea lor de iluzionare.

omul nimeni a scris:

Asteptarile pot fi la randu-le atasamente inlantuitoare de libertate, daca nu mai detinem controlul faptelor noastre din pricina lor.

Din perspectiva mea topicul nu si-a atins nici pe departe scopul, de fapt, nici nu a inceput sa isi atiga scopul, de cum se nastea o cale spre scop, atasamentele noastre patimase dar si nivelul, nu ne permiteau urmarea ei.

Ai inteles corect sensul cuvintelor mele succinte. Se pare ca nu e ceva nou pentru tine.

Cat priveste scopul topicului, ai asteptari foarte inalte. Tu crezi ca oamenii sunt izvor nesecat de intelepciune in care daca scormonesti putin ies comori la iveala, comori pe care tu le cauti ca pe sfantul Graal. Dar eu cred ca aceasta optica este gresita. Oamenii sunt limitati, daca stai si ii privesti un timp, observi ca tot ce zic si fac se invarte in jurul unor tipare comportamentale pe care le-au invatat si care ii definesc. Suntem limitati, asta este realitatea, desi lumea ideilor este enorm de vasta chiar nemarginita, omul ca individ este marginit la ce a vazut, a simtit, a experimntat, ceea ce de cele mai multe ori e putin si repetitiv.

Toti care si-au spus parerea pe acest topic cam atata e parerea lor, nu i-a impiedicat lipsa dialogului, dupa cum nici nu i-a incitat peste masura sa isi descopere potentialul ascuns Poate mai e loc de multe idei, dar nu cred ca va rasari iepurasul din caciula cuiva in mod deosebit. Asa cred eu, ramane de vazut cat de pesimista sunt eu in gandire.

Athmy a scris:

Ai inteles corect sensul cuvintelor mele succinte. Se pare ca nu e ceva nou pentru tine.

Cat priveste scopul topicului, ai asteptari foarte inalte. Tu crezi ca oamenii sunt izvor nesecat de intelepciune in care daca scormonesti putin ies comori la iveala, comori pe care tu le cauti ca pe sfantul Graal. Dar eu cred ca aceasta optica este gresita. Oamenii sunt limitati, daca stai si ii privesti un timp, observi ca tot ce zic si fac se invarte in jurul unor tipare comportamentale pe care le-au invatat si care ii definesc. Suntem limitati, asta este realitatea, desi lumea ideilor este enorm de vasta chiar nemarginita, omul ca individ este marginit la ce a vazut, a simtit, a experimntat, ceea ce de cele mai multe ori e putin si repetitiv.

Toti care si-au spus parerea pe acest topic cam atata e parerea lor, nu i-a impiedicat lipsa dialogului, dupa cum nici nu i-a incitat peste masura sa isi descopere potentialul ascuns Poate mai e loc de multe idei, dar nu cred ca va rasari iepurasul din caciula cuiva in mod deosebit. Asa cred eu, ramane de vazut cat de pesimista sunt eu in gandire.

Ai dreptate cu tot ceea ce spui, insa limitele acelea de care pomenesti si le traseaza fiecare singur, dar asta nu inseamna ca ele nu exista.

Esti realista si nu pesimista. Ai fi pesimista daca nu ai spera ca ar mai putea aparea ceva, de undeva.

Referitor la cei care si-au spus parerea si universalitatea ideilor cat si potentialul fiecaruia, as adauga ca acestea apar si se desfasoara atunci cand stimulii sunt pe masura lor.

Daca o tema nu este formulata incat sa prezinte o reala provocare, nici stimularea materiei cenusi nu va fi una de proportii.

Este ca si cum ai intreba un necunoscut: De ce ? Acela iti va raspunde pe masura : De ce, ce ?

Nu poti avea asteptari ca acela sa vorbeasca vre-o doua ore la intrebarea pusa.

Orice intrebare genereaza automat un raspuns! Complexitatea si nivelul de abstractizare a intrebarii, face ca si raspunsul sa fie pe masura ei, in limitele intelegerii si cunoasterii celui care raspunde.

Jnanadakini a scris:

Orice virtute am acumula orice lupta am castiga nu va imbogati sau va intina ceea ce suntem in esenta noastra.

Ceea ce spui tu aici este enorm de greu, iar daca iti reuseste si numai o virtute si un castig mic, iti poate schimba viata pentru totdeauna in bine. Eu cred ca orice progres pe calea aceasta este un merit foarte insemnat care nu poate fi minimizat.

J. defineste esenta aia! Ca altfel, orice plus, schimba total, orice.

Iar daca vorbim de virtuti dobandite, esenta aia s-a transformat de mult si este altceva.

Athmy a scris:

Ceea ce spui tu aici este enorm de greu, iar daca iti reuseste si numai o virtute si un castig mic, iti poate schimba viata pentru totdeauna in bine. Eu cred ca orice progres pe calea aceasta este un merit foarte insemnat care nu poate fi minimizat.

Daca vorbim de aceeasi cale atunci aici progresul nu poate fi vazut astfel .0

Two a scris:

J. defineste esenta aia! Ca altfel, orice plus, schimba total, orice.

Iar daca vorbim de virtuti dobandite, esenta aia s-a transformat de mult si este altceva.

Esenta noastra nu se transforma.Valurile care o acopera da.Acestea sunt virtutile.

Jnanadakini a scris:

Daca vorbim de aceeasi cale atunci aici progresul nu poate fi vazut astfel .0

Esenta noastra nu se transforma.Valurile care o acopera da.Acestea sunt virtutile.

Calea aceea este de a ajunge sa iti dezvolti posibilitatile si sa le dai utilitate, incat sa nu traiesti degeaba fara satisfactii. Nu ajunge de multe ori o viata de om pentru a invata/realiza pentru ce traim si ca nu am trait degeaba, adica am fost folositori si nu am irosit calitatile cu care am fost inzestrati. Asta e calea despre care vorbesc, aceea ca prin munca si straduinta, devenim cine suntem . Altfel, print sau cersetor, nu e totuna.

Jnanadakini a scris:

Esenta noastra nu se transforma.Valurile care o acopera da.Acestea sunt virtutile.

Ba da! Repet, defineste esenta. Ca nu vreau sa aflu ca de fapt vorbim de cea de rom sau vanilie!

Ca daca vorbim de cea umana, care la baza este animalica, virtutiile o schimba, o duc mai aproape de perfectiune.