Început de acces realitate, Sâm 6 iul 2013 · 196 răspunsuri · 22.723 vizualizări
Athmy a scris:ma mir ca nu ti-e rusine, si precis alte lucruri de importanta deosebita ai uitat!
Nu stiu daca ai inteles, pisica aia am uitat-o demult nici nu mai stiu cum arata. Gestul mi-a ramas in fata ochilor.Si asta nu numai ca nu trebuie uitat, trebuie sa ne chinuim sa nu uitam, pentru ca face parte din lucruirile foarte foarte importante.
La folosofie lumea esta "carcotasa" deoarece conteaza exprimarea semantica, si cea mai mica abatere creeaza confuzii .
You may proceed! 
-altul a scris:Nu stiu daca ai inteles, pisica aia am uitat-o demult nici nu mai stiu cum arata.
Eu o tin minte pe pisica mea de cand aveam vreo 4-5 ani poate. O chema Bombonica si era portocalie si foarte mica. O tineam pe genunchi si incercam s-o adorm, iar ea ma zgaria tot timpul. Am fost cu bunica sa o parasim pe undeva pe camp. Iaca nici eu nu uit, dar nu port pica nimanui. Asa incerc.
-altul a scris:Nu stiu daca ai inteles, pisica aia am uitat-o demult nici nu mai stiu cum arata. Gestul mi-a ramas in fata ochilor.Si asta nu numai ca nu trebuie uitat, trebuie sa ne chinuim sa nu uitam, pentru ca face parte din lucruirile foarte foarte importante.
Inseamna ca tre sa te programam la dr lui Oliver 
Athmy a scris:ba da, pe erou il frigea, nu era evident?
cei mai multi vor sa se foloseasca de durerea ta sa se simta ei superiori, nu e bine sa o afisezi
Nu stiu, nu am vazut filmul.
Pe asta nici pana acuma nu am retinut-o, mea culpa.
-altul a scris:Asta e diferit fata de ce inseamna atatsament si lipsa lui. De aceea se numeste nepatimire deci e vorba de o categorie clara a patimilor.
Nu cred ca e chiar asa pentru ca in cazul asta omul putea foarte bine sa renunte la atasamentul fata de durerea de burta nu neaparata fata de cauza ei.
Nu sunt naturale omului, omul traieste intr-o familie si in crestinism si in afara lui. Acest sistem social presupune in primul rand lipsa orgoliului, a arogantei etc si omul se simte natural in el.
Tot acest sistem este natural omului, si animalelor evident.
Dincontra cei care sunt adeptii atasamentelor adica calugarii budisti, au ajuns sa traiasca intr-un mod nenatural, adica in izolatie. Este atat de stiut ca izolatia individuala genereaza suferinta si boli psihice care pot duce chiar la moarte. Acest fenomen se intampla atat la om cat si la animale.
Un exemplu la ordinea zilei este drama copiilor din Romania care au parintii plecati in strainatate.
Ai spus despre atasamente ca ar fi o lupta cu ele inventata de orientali si ti-am argumentat lucrearea crestina in legatura cu atasarea (alipirea) de obiceiuri, deprinteri, atasamentul fiind o afectiune puternica si durabila fata de ceva (care ceva, nu e specificat in DEX a fi un obiect, dar de obicei oamenii nefiind in tema cu "razboiul nevazut", asa il interpreteaza).
Omul putea sa renunte la atasamentul fata de durerea de burta?!
Da' ce, era vreun sfant, o fiinta superioara?
Ce treaba are una cu alta, tot omul e orgolios, vanitos si arogant, altfel spus mandru (negativ), diferenta e in faptul de a-ti da sau nu seama de asta si in a vrea (respectiv in a reusi) sau nu mai fii asa.
Imi dadeai impresia de crestin lucrator, nu inteleg cum de vorbesti despre retragere in singuratate ca despre un "apanaj" al budismului cand intreg crestinismul se bazeaza pe invataturile "sfintilor parinti ai pustiei"?
In plus, sincer nu stiu ce legatura are retragerea din lume cu a fi adept al atasamentului!? doar daca budisti se retrag ca sa isi satisfaca nu stiu ce pofte, ceea ce nu am stiinta sa fie asa, din contra.
Copii sufera tocmai pentru ca parintii educa copii in spiritul atasarii.
Two a scris:Sa nu ne departam de subiect totusi, nu stam sa intram in detalii.
Vorbim de izolare, care inseamna detasare de cele lumesti. Nu si de motivele pentru care ar face-o careva si nici originea ei.
Iar crestinismul se stie ca are precursori, nu a aparut din neant. Si are mai multe in comun cu alte religii mult mai vechi, dar asta nu are nici o relevanta in discutia de fata.
Iar detasarea de cele lumesti pentru ei insemna in primul rand, detasarea de cele 7 patimi de baza (draci cum le numeau uneori): mandria, slava desarta, mania, curvia, trandavia, invidia, iubirea de arginti si toate cele nascute din ele.
Psihologia nu a aparut odata cu psihologii, tot asa cum medicina nu a aparut odata cu medicina moderna.
De exemplu in crestinism, duhovnicii au fost psihologii comunitatilor, negresit asa s-a intamplat si la alte popoare si alte religii, ba cred eu si inainte de religiile cunoscute s-a practicat consilierea celor ce aveau nevoie, de catre cei mai intelepti.
-altul a scris:Detasarea de cele lumesti inseamna departarea de viciile lumii, in niciun caz departarea de lume. Si cu atat mai putin elimninarea suferintei, repet doamne fereste.
Si in primul rand nu oricine este indrumat sa faca asta. Este vorba de ceea ce se numeste chemare. In niciun caz un isihast nu ajunge sfant doar prin faptul ca traieste sihastru. Defapt sunt putini calugarii care fac asta, in general calugaria inseamna viata de obste.
Acuza aia adusa calugarilor ca nu respecta legea :"Cresteti si va inmultiti" poate fi extrem de valabila
Calugaria inseamna jertfa fata de lume pentru Dumnezeu, calugarul se jertfeste de la placerea mancarii, a somnului, a discotecilor, se chinuie sa invinga patimile etc
Cum adica sa suferi pentru catel pe motiv ca a murit? Asta e o stare pe care n-o pricep de niciun fel.
Poti eventual sa suferi pentru catel daca este omorat.
Uite eu cand am fost mic mic, prietenii cu care ma jucam odata au chinuit o pisica, nu prea tare doar un pic. N-am mai vorbit cu ei cateva zile.
Asa e, se mentin departe de tentatii, nu si de suferinte.
De acord din nou, chemare exista dar nu toti ce-i chemati raman, fie ca vorbim de obste sau de sihastrie; in plus, din perspectiva mea chemarea asta e cam "dubioasa".
"Cresteti si va inmultiti" este o expresie din Vechiul Testament, fara prea mare relevanta in vietuirea monahilor, ei actioneaza conform invataturilor lui Iisus care se pare ca a spus: "Lasa pe tatal tau si pe mama ta si vino de-mi urmeaza mie", orice calugar si orice crestin respecta Noul Testament, partea V.T. din Biblie fiind mai mult o calauza istorica si o baza pe care s-a asezat noua lege, crestinismul.
Cred ca s-a referit la moartea prematura, in plus, noi oamenii obisnuim sa ne atasam de cei apropiati si chiar de animale, motiv pentru care, dezatasare fortata, ne produce suferinta; eu in copilarie am invatat aceasta lectie foarte dura, suferinta pierderii "obiectului" fata de care am dezvoltat atasamentul, ma costa prea scump si am renuntat la atasamentul fata e animale.
Mai tarziu am primit de la viata o lectie cu mult ma dura, motiv pentru care se pare ca nu mai sunt atasat de nici un fel de fiinta; atentie nu spun ca nu gust din emotiile si sentimentele vietii, spun ca nu ma atasez in sens de legare patimasa.
-altul a scris:Pentru altceva trebuie sa sufere omul: pentru nedreptate, pentru durerea semenilor si a animalelor etc astea care nu sunt un lucru firesc si care in plus pot fi si ajutate.
Ai si tu dreptate, astia suntem , dar mai presus de manifestarea noastra asa cum spui, omul de fapt nu ar trebui sa sufere pentru nimic: de ce sa sufere? astea sunt suplicii ale obligativitaii la o vietuire impusa de despotismul naturii terestre, teoretic insa, nu exista nici un motiv pentru care sa nu existe o lume in care fiintele sa nu sufere (ceva gen Rai, Nirvana sau ceva asemenea).
Two a scris:Asta este cel mai nefiresc principiu. Din pacate si din fericire se aplica numai in Romania.
Viata unui om este invariabil mai presus decat cea unui animal.
Nu e vorba de un principiu, ci de atasament, vei suferi automat dupa "obiectul" fata de care ai dezvoltat atasamentul.
Nici ea nu cred ca neaga asta, ar deveni insa destul de dramatica situatia in care am fi obligati sa sacrificam viata celui mai bun prieten al nostru patruped, pentru a salva viata unui om si cu atat mai mult a unui om necunoscut fata de care nu am dezvoltat un atasament.
Blues a scris:Moartea este fireasca, da, la fel cum este si viata.
In momentul cand cineva drag moare/pleaca, nu suferi neaparat pentru cel/cea care a murit/plecat ci suferi pentru tine, pentru ca ai ramas fara acel cineva in viata ta. Da, este egoism, de asta toate atasamentele aduc suferinta. Pentru a intelege acest lucru si pentru a nu mai suferi, este nevoie sa invatam, intai, ca nimeni nu ne apartine si nimeni nu ne poate oferi exact ceea ce asteptam noi.
Eh, asa e, uneori insa mai suferim si pentru el, intrucat consideram ca i-ar fi fost bine sa mai traiasca si el sarmanul.
Editat Sâm 13 iul 2013 22:22
omul nimeni a scris:Ai spus despre atasamente ca ar fi o lupta cu ele inventata de orientali si ti-am argumentat lucrearea crestina in legatura cu atasarea (alipirea) de obiceiuri, deprinteri, atasamentul fiind o afectiune puternica si durabila fata de ceva (care ceva, nu e specificat in DEX a fi un obiect, dar de obicei oamenii nefiind in tema cu "razboiul nevazut", asa il interpreteaza).
Am spus asta pentru ca daca in general ce ai zis despre crestinism este OK aici induci o mare eroare
Notiunea de atasament are o conotatie speciala si este specifica budismului si fratilor lui.
Notiunea din crestinism “nepatimirea” este putin fortata pentru ca sa sune la fel, nepatimirea reprezinta defapt lupta cu patimile, sau mai binezis castigarea ei. Deci lipsa atasamentul de tip budist este in realitate in opozitie cu lepadarea de patimi din crestinism.
Ele asa ca si denumire sigur ca seamana, dar daca patimile crestine reprezinta un set de manifestari clar definit si limitat, atasamentul budist se refera la absolut tot ce tine de personalitatea individului. Lipsa atasamentului in budism presupune depersonalizarea omului. Si asta se intampla din cauza doctrinei budiste care-l considera pe om o parte integranta a zeului brahman.
Sigur ca si in crestinism exista trairea lui Hristos in om dar e o diferenta ca de la cer la iad, Hristos traieste in om fara sa-i fure personalitatea, traieste impreuna cu omul nu in locul lui.
Editat Dum 14 iul 2013 06:44
-altul a scris:Am spus asta pentru ca daca in general ce ai zis despre crestinism este OK aici induci o mare eroare
Notiunea de atasament are o conotatie speciala si este specifica budismului si fratilor lui.
Notiunea din crestinism “nepatimirea” este putin fortata pentru ca sa sune la fel, nepatimirea reprezinta defapt lupta cu patimile, sau mai binezis castigarea ei. Deci lipsa atasamentul de tip budist este in realitate in opozitie cu lepadarea de patimi din crestinism.
Ele asa ca si denumire sigur ca seamana, dar daca patimile crestine reprezinta un set de manifestari clar definit si limitat, atasamentul budist se refera la absolut tot ce tine de personalitatea individului. Lipsa atasamentului in budism presupune depersonalizarea omului. Si asta se intampla din cauza doctrinei budiste care-l considera pe om o parte integranta a zeului brahman.
Sigur ca si in crestinism exista trairea lui Hristos in om dar e o diferenta ca de la cer la iad, Hristos traieste in om fara sa-i fure personalitatea, traieste impreuna cu omul nu in locul lui.
Da, este si parerea mea.
Atata omul nimeni cat si Jnadakini au exprimat (din cate observ si io)un punct de vedere new age in ceea ce priveste atasamentul. Cuvintele lor le gasim in asa-zisele transmisii channeling si care-au "invadat" net-ul. Sunt o sumedenie de site-uri, blog-uri, chiar noile carti care se lanseaza pe piata chiar asa spun. Poate fi o coincidenta, insa si acea "coincidenta"( in ceea cea priveste "stilul" new age) este tot datorita influentei si puterii mentale pe care si-au dezvoltat-o o parte dintre metafizicieni (subliminalele functionand ca " niste unde laser" )si asta in detrimentul afectului, sa zic asa.
Editat Dum 14 iul 2013 10:00
-altul a scris:Hristos traieste in om fara sa-i fure personalitatea, traieste impreuna cu omul nu in locul lui.
Facand absractie de viziunea crestina, cred ca a fost enuntata o caracteristica definitorie a atasamentelor negative, aceea ca ele priveaza individul de personalitate si par sa il conduca/teleghideze impotriva vointei lui. Omul este ca o gazda pentru un sentiment parazitar, si sufera mai tot timpul, desi nu realizeaza proportia suferintei decat atunci cand se rupe atasamentul care il "traia".
Cred ca aceste atasamente nocive de genul viciilor, obsesiilor fata de o persoana, ratacirilor comportamentale si incontrolabile, se instaleaza pe structuri de personalitate subrede, pe caractere insuficient formate, care nu riposteaza la aceste invadari ale personalitatii pentru ca nu fac usor demarcatia intre ce este al meu/cine sunt eu ca personalitate distincta, de ce imi este strain si indus fara vointa mea. Este pana la urma o problema de formare a personalitatii individului si de tarie de caracter, iar aceste atasamente sunt o forma de manipulare a celor neavizati.
LuciaD a scris:
Atata omul nimeni cat si Jnadakini au exprimat (din cate observ si io)un punct de vedere new age in ceea ce priveste atasamentul. Cuvintele lor le gasim in asa-zisele transmisii channeling si care-au "invadat" net-ul. Sunt o sumedenie de site-uri, blog-uri, chiar noile carti care se lanseaza pe piata chiar asa spun. Poate fi o coincidenta, insa si acea "coincidenta"( in ceea cea priveste "stilul" new age) este tot datorita influentei si puterii mentale pe care si-au dezvoltat-o o parte dintre metafizicieni (subliminalele functionand ca " niste unde laser" )si asta in detrimentul afectului, sa zic asa.
Parerea ta este o parere semidocta in materie.
Mai citeste si educat-te.
Eu nu am suficienta rabdare nici intelepciune sa va educ nici pe tine nici pe Altul
-altul a scris:Am spus asta pentru ca daca in general ce ai zis despre crestinism este OK aici induci o mare eroare
Notiunea de atasament are o conotatie speciala si este specifica budismului si fratilor lui.
Notiunea din crestinism “nepatimirea” este putin fortata pentru ca sa sune la fel, nepatimirea reprezinta defapt lupta cu patimile, sau mai binezis castigarea ei. Deci lipsa atasamentul de tip budist este in realitate in opozitie cu lepadarea de patimi din crestinism.
Ele asa ca si denumire sigur ca seamana, dar daca patimile crestine reprezinta un set de manifestari clar definit si limitat, atasamentul budist se refera la absolut tot ce tine de personalitatea individului. Lipsa atasamentului in budism presupune depersonalizarea omului. Si asta se intampla din cauza doctrinei budiste care-l considera pe om o parte integranta a zeului brahman.
Sigur ca si in crestinism exista trairea lui Hristos in om dar e o diferenta ca de la cer la iad, Hristos traieste in om fara sa-i fure personalitatea, traieste impreuna cu omul nu in locul lui.
"Zeul Brahman" nu exista in Buddhism.
Principiul brahman este specific hinduismului
Jnanadakini a scris:Eu nu am suficienta rabdare nici intelepciune sa va educ nici pe tine nici pe Altul
Pe o scara de la 1 la 10 a celor mai importante calitati omenesti (1 fiind cel mai sus, 10 cel mai jos), ce loc ocupa 'rabdarea' pentru tine ca personalitate?
Pentru mine a fost una dintre primele calitati pe care a trebuit sa mi-o cultiv :D, fiindca de obicei nu intra in recuzita de insusiri innascute. Iar prin natura relatiilor interumane, este prima care se toceste, din pacate.
