Locul de munca si cum te influenteaza atmosfera de acolo

de ce natura erau problemele personale pe care le rezolvai tu?

Amarena a scris:

Cred că depășești cadrul discuției. Când o să te întreb eu una-alta despre ce scrii tu, atunci să faci și tu la fel. Dar eu citesc și comentez doar ce scrii tu, nu cer detalii, dacă ai remarcat.

noi avem chiar si un program, "client-oriented", in care se tin prelegeri cum sa fii super serviabil cu clientii, in care unii si-au exprimat parerea ca problemele de acasa se lasa acasa, nu ai voie sa ai nici o zi proasta

E un program ca sa mai bifam ceva la atitudinea pro-client si responsabila, fara sa intelegi mare lucru.

Nu era o intrebare rautacioasa.. eram doar curioasa. Daca zici tu ca-l depasesc.. ok.

Ideea era.. tineau de bani, de inscrierea la gradinita a copiilor, de relatia dintre soti, de varuitul bucatariei.. la asta ma refeream.

nu-l mai intreba, doar el are voie.

Nu mai intreb.

Amarena a scris:

de varuitul bucatariei..

Până și când a fost vorba de văruitul casei, i-am zis să o ia 3 zile pe femeia de serviciu de la firmă (avea oricum doar 2 ore pe zi program) și respectiva femeie de serviciu a avut zilnic 8 ore trecute în pontaj, în timpul ăsta. I-o fi mai dat și ea niște bani, presupun. De văruit, oricum văruia până seara, nu doar 8 ore.

Dar ăsta e exact genul de problemă pe care un angajat în vest nu o are.

Athmy a scris:

noi avem chiar si un program, "client-oriented", in care se tin prelegeri cum sa fii super serviabil cu clientii,

Dacă nu vezi ce aia ”customer service” în UK, n-ai să știi niciodată cum e să fii super-serviabil cu clienții. Chiar și Germania e palidă la capitolul ăsta, comparativ cu UK.

In Anglia, da. In Scotia nu m-a dat pe spate grija pt client. Nimic deosebit.

Itsi Bitsi a scris:

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la locul meu de muncă...

Lucrez într-o școală cu cel puțin 100 de angajați, plus cei 600 de elevi. Odată-i bine, odată-i rău.

E bine că uneori ești apreciat, că vezi rezultatele muncii tale, că interacționezi zilnic cu mulți, mulți oameni, că ai șanse să crești.

E rău că ești înconjurat de ipocriți și e o luptă continuă de a urca în rang. Ești călcat în picioare, nu ai în cine să ai încredere, ți se vânează greșelile...

Pe mine nu mă afectează foarte mult aspectele negative, încerc să trec peste ele. Încerc să-mi fac datoria, iar dacă mai greșesc, îmi amintesc că nimeni nu e perfect. E adevărat că uneori îmi vine să mai bârfesc sau să râd de câte un coleg, dar încerc să mă abțin că, nah, nu-i etic.

Totuși, majoritatea colegilor mei sunt deprimați, obosiți, epuziați. Își urăsc locul de muncă, am colege care deseori au reprize de plâns, au așteptări mari care le sunt înșelate, își caută în permanență un loc de muncă mai bun, se plâng mereu de câte nu se fac și câte nu li se recunosc și ce e mai grav, majoritatea femeilor sunt divorțate și mame singure.

Oare unde e problema?

Voi nu treceți prin așa ceva?

Cum faceți să nu vă afecteze atmosfera de la serviciu viața personală?

Sincer, eu de la ultimul post de munca m-am invatat sa ma detasez. Colegial, cand e nevoie, trebuie sa te intelegi cu toti. Dar atentie! Nu trebuie sa fii si prieten cu toti. Atata timp cat iti castigi respectul intre colegi si din punct de vedere profesional stiu ca se pot baza pe tine mai ales cand nu se descurca singuri, important e sa ii inveti de la inceput cat de tare pot intinde coarda cu tine. Scurt si la obiect. Cu persoanele realiste, chiar daca o perioada va fi mai incarcata atmosefera intre voi, vei putea lega apoi relatii profesionale, colegiale si chiar de amicitie - de durata. Cu restul..mai conteaza? De ce sa iti polueze timpul cu povestile lor? Perioada de inceput intr-un job este elementara. Important e sa nu fii ipocrit, dar nici musai prietenos. Nu esti acolo ca sa iti faci prieteni, insa daca se potriveste ca pritre colegi sa fie si oameni de stofa care sa te atraga la o relatie de prietenie - cu atat mai bine. Bonus.

Peste tot se mananca oamenii intre ei. Niste tarfe frustrate ca nu-s mieji frecand duda. Aparent ardelenii sunt diferiti. La locul de munca ma adaptez ca atitudine oamenilor cu care am de-a face, dar nu discut chestii personale, doar dau idei vagi si atat.