Locul de munca si cum te influenteaza atmosfera de acolo

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la locul meu de muncă...

Lucrez într-o școală cu cel puțin 100 de angajați, plus cei 600 de elevi. Odată-i bine, odată-i rău.

E bine că uneori ești apreciat, că vezi rezultatele muncii tale, că interacționezi zilnic cu mulți, mulți oameni, că ai șanse să crești.

E rău că ești înconjurat de ipocriți și e o luptă continuă de a urca în rang. Ești călcat în picioare, nu ai în cine să ai încredere, ți se vânează greșelile...

Pe mine nu mă afectează foarte mult aspectele negative, încerc să trec peste ele. Încerc să-mi fac datoria, iar dacă mai greșesc, îmi amintesc că nimeni nu e perfect. E adevărat că uneori îmi vine să mai bârfesc sau să râd de câte un coleg, dar încerc să mă abțin că, nah, nu-i etic.

Totuși, majoritatea colegilor mei sunt deprimați, obosiți, epuziați. Își urăsc locul de muncă, am colege care deseori au reprize de plâns, au așteptări mari care le sunt înșelate, își caută în permanență un loc de muncă mai bun, se plâng mereu de câte nu se fac și câte nu li se recunosc și ce e mai grav, majoritatea femeilor sunt divorțate și mame singure.

Oare unde e problema?

Voi nu treceți prin așa ceva?

Cum faceți să nu vă afecteze atmosfera de la serviciu viața personală?

Tu de ce nu iti cauti un loc de munca mai bun?

Pentru că știu că e cel mai bun în domeniul educației și sunt mulțumită. Bănuiesc că toți oamenii au probleme la locul de muncă, de aceea am și deschis topicul, ca să îmi amintesc asta, ca să îmi confirm, într-un anume fel.

din pacate si nefericire, in gandirea romaneasca nu exista delimitare intre munca si viata privata.

de la sef/i si pana la femeia de serviciu, tre sa stie toti cum si-n ce pozitie dormi, mananci, te caci, faci copii etc.

poate in orasele mai mari, mai exista schimbari in mentalitate, dar in orasele mici nu.

nu e greu deloc sa separi munca de viata personala, dar tre sa stii cum s-o faci.

cat despre colegele de care ai povestit, sa stii ca la fel e si in sectiile de croitorie, si in brutarii, si in fabricile de dulciuri, unde marmotele invelesc ciocolata. cam peste tot.

am cateva cunostinte, femei, care lucreaza....far away. mi-au povestit ca munca e o reala placere, finca efectiv n-au ce cauta acolo cu intimitatea lor. si nici acasa, in familie, cu chestii de la munca. le-am invidiat mult.

Sunt sigură că există și excepții, însă tind să cred că niciodată nu vom fi pe deplin mulțumiți de locul de muncă pe care-l avem, nici chiar dacă reușim să facem ceea ce am visat întotdeauna. Și, într-adevăr, echilbrul este în a ști să-ți separi viața personală de cea profesională, dar cum poți să facă asta când lucrează într-un mediu în care nu te poți destăinui nimănui...Nu e normal să mergi acasă și să îți descarci ofurile?

Cât despre orașele mari de care vorbești, eu cred că mărimea orașelor e cu adevărat relevantă. Cu cât sunt mai mari orașele, cu atât e mai mare lupta aceasta socială, dorința de a promova, stresul etc.

Itsi Bitsi a scris:

Nu e normal să mergi acasă și să îți descarci ofurile?

Nu prea, normal e sa iti rezolvi ofurile la locul de munca. Uneori se poate daca ai macar pe cineva mai apropiat, un coleg care iti impartaseste ofurile.

o minima logica spune ca problemele de munca le rezolvam la locu de munca si cele de acasa....acasa.

ca logica asta nu functioneaza de fffff multe ori, e alta treaba.

Itsi bitsi, ai un of anume legat de munca, nu?

DidaJames a scris:

delimitare intre munca si viata privata.

E foarte importanta chestia asta. De fapt cred ca a doua pe lista dupa randament la locul de munca.

Itsi Bitsi a scris:

Voi nu treceți prin așa ceva?

Cum faceți să nu vă afecteze atmosfera de la serviciu viața personală?

Oriunde se poate ajunge la asa ceva daca este permis si nu exista reguli de conduita la locul de munca. Depinde de persoana cat este de open despre lucruri private inca din prima zi. Daca de la inceput nu te amesteci in secrete personale, nimeni n-are nimic cu tine, chiar stau colegii departe cu barfele despre altii. Poti sa le spui ca n-ai ce face cu informatiile despre altii, lasi sa se ocupe Google sau Wikipedia de prelucrarea acestul material. Sa vezi ce mutrisoare o sa faca daca le trimiti pe Facebook!!!

eu la munca nu duc 'chestii d-acasa'. si nici colegii mei. ne intrebam politicos 'cum ti-a fost weekend-ul?' si tot politicos raspundem scurt si la obiect. dar cand plecam toti in diverse locuri si se lasa cu cina, bere si dans ne dam la barfa despre vietile private. dar luni o luam de la cap cu 'privat'. in schimb, munca o duc acasa. munca inseamna si d-acasa, e chiar fun uneori sa stau langa al meu si sa lucrez. mai povestesc ce si cum, mai o barfa despre client, mai un sfat...