De ce statul roman nu i-a dat lui P. Goma ce a cerut?

am gasit raspunsul cu Jurnalul lui Goma,

de data asta în "La apa Vavilonului" (o carte de memorii Monica Lovinescu, Humanitas, pag.597), citez:

"Când îmi daduse sa citesc în toamna lui '89 Jurnalul sau "de caldura mare" , îi telefonasem, uimita, sa-i reprosez ca ne inversa replicile trecându-mi mie pe ale sale si transformându-ma într-o isterica pura. Nu negase, dar (pretindea el) n-avea nici o importanta, din moment ce nu va publica Jurnalul. Nu-i spusesem eu ca nu trebuie sa-i dam lui Eugen Barbu motive de jubilatie?

Toti "Eugen Barbii", cu mostenitorii lor întru mârlanie si minciuna, jubileaza sistematic de când îsi publica Goma Jurnalul. Totul a început la Paris, unde Goma si-a creat propriul samizdat: a batut la computer trei tomuri din Jurnalele sale si a distribuit exemplare la 10 sau 11 prieteni. Unul a ajuns bineînteles si la mine (prin amici interpusi), asa ca am avut prilejul sa studiez aceasta proza halucinanta."

aramis a scris:

am gasit raspunsul cu Jurnalul lui Goma,

Eu in loc de Lovinescu, m-am apucat sa citesc tot Goma - Jurnal de noapte lunga. Se pare ca, din punctul lui de vedere, neintelegerile lor au pornit initial de la principii morale, exact de unde ramasesem cu discutia noi pe un topic de la Literatura: e intelectual un om josnic? Apoi de la bunele relatii ale Monicai Lovinescu cu intelectualii de la Bucuresti, pe care Goma, bineinteles, nu ii sufera. Mai pe scurt, a pactizat cu dusmanul in schimbul atentiei si publicarii. O sa postez ceva citate, cand o sa ma lamuresc care sunt relevante pt. discutia asta.

E clar din ce am citit pana acum de ce si-a incalcat promisiunea: adevarul trebuie spus cu orice pret. Interesant mod de a-l spune si-a gasit - maimutarind-o pe Lovinescu. :D Sa vad de ce, fiindca nebun nu cred ca era, ci doar exasperat de opiniile ei.

în schimbul atentiei si publicarii? de M.Lovinescu zici? nu cred ca avea ea nevoie de asa ceva, dupa decenii de Radio Europa Libera.

astept citatele , mai caut si eu între timp printre rânduri, poate-i dam de cap povestii asteia si primim un premiu de consolare

aramis a scris:

în schimbul atentiei si publicarii? de M.Lovinescu zici? nu cred ca avea ea nevoie de asa ceva, dupa decenii de Radio Europa Libera.

Asa zice Goma. Uite ce scrie in Jurnalul acela, relatand o discutie cu Lovinescu, dupa ce s-a intors ea dintr-o vizita facuta in Romania.

Monica are alte-păreri-ferme: că acum Blandiana e foarte-bună (pentru că a pupat-o); Doinaş, acum, e iarăşi foarte-bun (pentru că a vorbit bine despre ei, la Muzeu); Manolescu, de asemeni: a vorbit ditirambic „la Bernea”; în schimb Dimisianca... acum nu mai e foarte-bună – de ce? Cum, de ce: «A stat lângă Sălcudeanu!»... Fireşte, Al. George e nebun-de-legat-acum – fiindcă nu mai îngrijeşte ediţia Lovinescu. Ileana Mălăncioiu fiind ea o mare egoistă: la televiziune, unde a invitat-o (dimpreună cu Patapievici), s-a lăudat pre sine, niciun cuvânt despre ei, monicii...

Poate ne da Ropotalul un titlu onorific de `detectivii forumului`. :D

Allexandrra a scris:

Poate ne da Ropotalul un titlu onorific de `detectivii forumului`.

e bun si titlul "lingura de lemn" :D

auzi, din ce an e Jurnalul lui Goma?

stiu ca Lovinestii îl apreciau pe Manolescu de prin anii '70-'80, ma rog, erau prieteni de la distanta.

io-l suspectez pe Goma ca era (omeneste) gelos pe chestia asta, ar fi vrut el toata prajitura literaturii, chiar daca, repet, în privinta disidentei, a fost singurul scriitor cu coloana vertebrala (politica). dar n-a fost si singurul talentat.

aramis a scris:

auzi, din ce an e Jurnalul lui Goma?

septembrie-decembrie 1993. Subtitlul e `Unde am gresit?`.

Da, sunt niste invidii si niste intrigi printre ei cam ca la vedetele de la Hollywood. Si o barfa ca la piata, doar ca in alti termeni. Asta e.

P Goma are temperamentul si comportamentul lui Dinescu un comportament tipic artistilor.

Majoritatea artistilor traiesc viata cu pasiune, sunt dominati de sentimente, nu-si cenzureaza declaratiile, si sunt instabili in relatii.

Declaratiile lor trebuie luate cu rezerve.

Moftangiu a scris:

Declaratiile lor trebuie luate cu rezerve.

Pozitia lui anticomunista din plina perioada comunista nu trebuie luata cu rezerve. Am cam divagat spre intrigi din culisele literatilor, dar nu cred ca e chiar atat de grav. De ce cehii au un Vaclav Havel?

Allexandrra a scris:

Pozitia lui anticomunista din plina perioada comunista nu trebuie luata cu rezerve. Am cam divagat spre intrigi din culisele literatilor, dar nu cred ca e chiar atat de grav. De ce cehii au un Vaclav Havel?

Pozitia lui anticomunista a fost sincera, nu trebuie luata cu rezerve, si nici talentul de narator.

Romania a avut si alti anticomunisti, dar spre deosbire de Cehoslovacia, la noi anticomunistii au fost izolati, s-au limitat sa conteste si sa critice abuzurile comunistilor, si nu au oferit solutii alternative.

In Cehia si in Polonia Havel si Lech Walesa, au fost produsul unor forme de protest organizate in jurul unor principii sau a unui program alterntiv.

Primavara de la Praga avea un program de revendicari. Oamenii si liderii lor luptau pentru ceva.

La noi se protesteaza impotriva puterii, a abuzurilor comunismului, dar nu se protesteaza pentru ceva, pentru egalitate in fata legii.

Nu exista nici o sustinere a protestatarilor pentru ca se considera ca si succesorii vor proceda la fel, pentru ca "toti sunt la fel".

Nu avem cultura care sa ne faca sa apreciem si sa sustinem legiferarea si respectarea legii.

partial adevarat.

am fost surprins sa aflu dupa revolutie, ca nu toata lumea vroia sa scape de comunism, ci de cizmar.