De ce statul roman nu i-a dat lui P. Goma ce a cerut?

[Allexandrra 8936]

Noi şi cetăţenia lui Paul Goma, de Paul Bocancea

 

Pe 25 aprilie 2013, am aflat că Republica Moldova i-a acordat lui Paul Goma cetăţenia. Bravo! Ce costuri (de orice natură) ar fi avut statul român dacă i-ar fi redat cetăţenia lui Paul Goma? Cred că gestul acesta este o palmă pentru statul român. Paul Goma a vrut ca statul român să-i restituie ceea ce i-a luat în mod abuziv. Statul postcomunist nu a făcut gestul necesar. Au făcut un gest românii de peste Prut. Nu ştiu deocamdată ce va spune scriitorul şi celebrul militant anticomunist. În 2009, în revista Timpul (nr. 127/iunie iulie), în articolul Cetăţenia românilor de peste Prut – ultima extinere a UE (ce este inclus în volumul Noi şi postcomunismul, publicat în 2012) am scris următorul lucru: „un aspect îmi este de neînţeles: de ce atunci când statul redă o cetăţenie retrasă în mod abuziv îi pune pe indivizi să facă cerere? Când statul a retras în mod ilegitim cetăţenia, nu a cerut voie în scris niciunui individ şi niciun individ nu a făcut cerere în acest sens. Cei în cauză ar trebui să facă cerere doar dacă refuză repunerea în drepturi. Este vorba aici nu doar de cazul cetăţenilor români din Republica Moldova, ci şi de al celor cărora statul român comunist le-a retras cetăţenia. De exemplu, de ce statul român nu îi redă cetăţenia lui Paul Goma fără a aştepta ca acesta să facă cerere? Când l-a expulzat şi i-a retras cetăţenia, nu i-a cerut părerea. Să nu i-o ceară nici acum. Dacă omul ar refuza acest lucru, nu are decât să se adreseze în scris şi să respingă un asemenea afront. Dar Paul Goma nu este singurul caz, fiindcă mai sunt şi azi români condamnaţi la moarte de către statul comunist din motive politice, pe care statul român democratic nu i-a repus în drepturi, fiind de acord în mod tacit cu măsurile statului comunist. De ce nu sunt ei graţiaţi şi de ce nu li se redă cetăţenia? Fără o asemenea măsură, condamnarea comunismului de către Preşedintele Băsescu rămâne un gest frumos, dar fără efecte". Nu am de schimbat nimic din acest fragment. Nu demult, scriitorul Alexandru Petria a iniţiat şi o petiţie pentru restituirea cetăţeniei lui Paul Goma. Şi? Nimic! Întrebările rămân valabile. Iar răspunsurile, şocante: pe 23 aprilie 2013, Camera Deputaţilor a respins inţiativa legislativă de înfiinţare a unui muzeu al comunismului în Bucureşti.

adevarul.ro

Editat Mai 16, 2013 de Allexandrra

[Rodica` 6525]

Pentru ca trebuie miscate lucrurile. E un dezinteres general si cand cineva vrea ceva trebuie sa se zbata sa miste lucrurile. Nu vorbesc aici de Paul Goma.

Dar Uniunea Scriitorilor ar putea face cate ceva. Academia Romana, ceva parlamentari, presedintele s-ar putea implica. Si probabil ca dupa gestul de la Chisinau se va si intampla asta.

Pur si simplu nu s-a gasit inca nimeni sa considere ca ar fi un gest care i-ar aduce beneficii. Dar se vor gasi, nu te nelinisti. Si vor face un mare titlu de glorie pentru reusita lor. Atunci precum si in campania electorala.

[Allexandrra 8936]

Dar Uniunea Scriitorilor ar putea face cate ceva.

 

A facut un gest maret.

Uniunea Scriitorilor din Rom

[aramis 18877]

A facut un gest maret.

Uniunea Scriitorilor din Rom

[Allexandrra 8936]

acolo scrie:

 

Anul trecut,

[aramis 18877]

Si povestea cu atacurile lui la adresa Monicai Lovinescu despre care ai zis tu candva a fost denaturata, si nu de institutii publice.

 

despre atacurile respective scria Monica Lovinescu

[romania inedit 2169]

Paul Goma este printre putinii scriitori romani care au avut demnitate.

Maxim respect!

[aramis 18877]

.

Editat Mai 16, 2013 de aramis

[Allexandrra 8936]

despre atacurile respective scria Monica Lovinescu în Jurnal, alte surse n-am.

scria cu un gust amar si parere de rau (pot sa caut pasajele, daca vrei).

însa e de retinut ca din perspectiva criticului literar, întotdeauna l-a laudat.

 

In care Jurnal? Intr-unul de dupa 1994? Ca a fost circ mare cu Culoarea curcubeului, pe care Liiceanu i-a publicat-o si la scurt timp a scos-o din librarii, iar dupa 2 ani a trimis-o la topit. La discutiile cu privire la publicarea acestei carti, au participat, printre altii, Liiceanu, Plesu si Monica Lovinescu. Se pare ca a iesit circ - deloc exclus si din cauza vehementei lui Goma -, probabil pt. ca in cartea aia apar o groaza de nume, care mai bine nu ar aparea din punctul de vedere al unora. Nu e deloc exclus ca M. Lovinescu sa fi fost `prelucrata` de marii intelectuali. Am citit ce spune Goma despre problema cu Lovinescu si din punctul lui de vedere lucrurile stau altfel. Nu gasesc acum ce a spus despre asta, dar daca te intereseaza, cercetez. Am gasit cu usurinta ce spune despre publicarea Culorii Curcubeului:

"Aceasta carte de marturii – despre 1977, in Romania – a fost scrisa la Paris, in primele luni ale anului 1978, tradusa in franceza si lansata de editura pariziana Seuil in februarie 1979, nasi fiind Eugène Ionesco si Fernando Arrabal. A fost difuzata fragmentar, in lectura autorului, prin Europa Libera, insa inainte de 1989 nu a cunoscut o editie in limba romana. In 1990 a aparut in romaneste la Humanitas – solicitata fiind de Gabriel Liiceanu, prietenul autorului… Insa abia ajunsa in librarii (intr-un tiraj, de altfel, mult diminuat), cartea de marturii "Culoarea curcubeului '77" a fost retrasa de pe piata, depozitata, iar in 1992 trimisa la topit de editor – care nu l-a informat pe autor, apoi a negat cu vehementa „disparitia" cartii. Fapta curat-prieteneasca, inalt culturaliceasca la care au consimtit scriitorii, nu doar tacit, ci activ, si prietenii buni ai mei: Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Gabriela Adamesteanu, Nicolae Manolescu, Andrei Plesu (si atatia altii)".

http://www.amazon.co...l/dp/6069268857

 

 

Da, ma intereseaza pasajele respective, daca nu e un efort prea mare pt. tine. Oricum, o sa citesc cat de curand din Jurnalele ei. Am citit mai demult cate ceva, dar nu aveam tabloul prea mare.

 

nimic nu-i mai simplu decât sa recunosti niste merite si sa-l pui acolo unde merita, indiferent de personalitatea lui si unele scapari mai vulcanice.

 

Se pare ca e foarte greu. Daca nu era asa vulcanic, nu mai era "cazul Goma", iar noi nu aveam un disident autentic. De la Paris, era mai usor sa fii calm. Sau din univeristatile germane, unde erai plecat cu burse de studiu.

 

 

 

 

ziceai mai sus despre condamnarea oficiala a comunismului de catre Basescu.

mi se pare ca dom' prezident a facut gargara (gargara preluata din pacate si de unii intelectuali),

 

Da, nu se dezmint. Nu cumva sa ne treaca prin cap ca ni se pare sau ca Goma n-are dreptate.

 

Si inca ceva: in `90, Goma si-a permis sa spuna ca marea revolutie eroica a fost o lucratura `moscovita`, un lucru pe care acum il spune si nea Gheorghe de la Putul din Vale. Atunci, intelectualii romani au fost foarte indignati, loviti probabil in sentimentul patriotic si in dragostea de tara si de neam romanesc.

Editat Mai 17, 2013 de Allexandrra

[aramis 18877]

am citit aseara, dar n-am prea avut timp sa raspund.

revin cu un raspuns mai consistent zilele astea.