De ce statul roman nu i-a dat lui P. Goma ce a cerut?

Pentru ca statul roman nu exista. E un mit.

aramis a scris:

ziceai mai sus despre condamnarea oficiala a comunismului de catre Basescu.

mi se pare ca dom' prezident a facut gargara (gargara preluata din pacate si de unii intelectuali),

aceasta condamnare trebuia facuta prin gesturi radicale, legi si institutii care sa leaplice, mai putin prin comemorari si dezveliri de statui, rezultatul se vede cu ochiul liber, Iliescu, Nastase si compania nu au interdictie oficiala de-a prelua functii publice, nu s-a atins nimeni de ei printr-o lege a lustratiei,

nu vreau sa-mi

Allexandrra a scris:

In care Jurnal? Intr-unul de dupa 1994? Ca a fost circ mare cu Culoarea curcubeului, pe care Liiceanu i-a publicat-o si la scurt timp a scos-o din librarii, iar dupa 2 ani a trimis-o la topit. La discutiile cu privire la publicarea acestei carti, au participat, printre altii, Liiceanu, Plesu si Monica Lovinescu. Se pare ca a iesit circ - deloc exclus si din cauza vehementei lui Goma -, probabil pt. ca in cartea aia apar o groaza de nume, care mai bine nu ar aparea din punctul de vedere al unora. Nu e deloc exclus ca M. Lovinescu sa fi fost `prelucrata` de marii intelectuali. Am citit ce spune Goma despre problema cu Lovinescu si din punctul lui de vedere lucrurile stau altfel. Nu gasesc acum ce a spus despre asta, dar daca te intereseaza, cercetez. Am gasit cu usurinta ce spune despre publicarea Culorii Curcubeului:

eu le am doar pe cele din 1994-1999, dar mai sunt si altele.

la cel din 1994, pag. 6 (Humanitas), apare asa:

"Cred c-am încheiat socotelile cu Goma. Dupa publicarea rafuielii din 22 (el raspunzând Gabrielei si Liiceanu raspunzându-i lui), ne certam la telefon iar pe povestea Liiceanu.

Dupa aceea vad in Vatra (unde delireaza pe-o întreaga pagina) ca a dat spre publicare si Jurnalul lui, Caldura mare, desi îmi promisese ca n-o va face niciodata. În acest Jurnal îmi pune în gura replicile lui si ies lamentabil de acolo, de parca m-as jeli tot timpul ca vor sa ma coboare de pe soclu Tepe si Breban.-Asta e, dupa el, esenta intrigilor din jurul încercarilor de constituire la Paris în vara '89 a unei Uniuni a scriitorilor. Pagina din Vatra e un post-scriptum la volumul în curs de aparitie, si constituie un nou exemplu de ceea ce unii definesc drept paranoia lui G. Paul Goma cel apropiat, pentru care ne-am certat cu dusmanii si deseori cu prietenii, parca a disparut. Ne înselasem noi sau, pur si simplu, nedreptatile suferite l-au dus pâna pe pragul clinic?"

aramis a scris:

la cel din 1994, pag. 6 (Humanitas), apare asa:

Doua lucruri vad eu aici: de ce Goma a trebuit sa promita ca nu publica un Jurnal in care e vorba despre M. Lovinescu? De ce un scriitor trebuie sa promita altuia ca nu va publica ceva? Al doilea lucru: pragul clinic, la care se simte clar ca a ajuns nu o data in mai multe scrieri de-ale lui. A facut o obsesie din a nu face niciun compromis. A fost tradat de nenumarate ori. Imi amintesc ce spunea Herta Müller despre perioada in care era urmarita de Securitate, de cat de multa nevoie ai de prieteni in acele momente si cum, atunci cand a putut sa isi citeasca dosarul, a descoperit ca cea mai buna prietena a ei turna tot ce facea ea, in cel mai mic detaliu. Goma a patit-o mult mai rau. Nu poti sa nu ramai cu unele probleme `clinice`. Cred totusi ca face parte din categoria celor carora nu le afecteaza judecata, ci doar comportamentul.

Si imi mai amintesc acum o zicere de-a Gabrielei Adamensteanu parca: `de ce nu spune ce a facut Tepeneag pentru el?` Or, in Culorile curcubeului, Goma povesteste cum Tepeneag il intreba la telefon in `77 despre ce fac `romanasii`, ca cehii s-au pus pe treaba. Oare cei care au vrut ca Goma sa faca ceva, l-au sustinut de departe in actiunile lui nu erau datori sa faca ceva pentru el?

Multumesc. O sa cumpar si eu Jurnalul asta.

înainte de a-ti raspunde mai sus, stai sa mai redau un pasaj (tot din 1994, pag. 37), ca devine interesant, privitor la topitul cartii de care aminteai tu:

"În Micro-Magazin din America, lunga scrisoare deschisa a lui Goma catre Iliescu.

Pornit dintr-o reactie bine inspirata - Goma refuza o reabilitare penala decretata recent: "ramân dusmanul vostru" si "nu voi, calaii, aveti dreptul sa va iertati victimele" - textul sufera de amalgamul ce caracterizeaza in vremea din urma tot ce scrie G. Iarasi litania cu Manolescu, Plesu, Liiceanu (între timp sustine ca L. a primit ordin de la Gelu Voican sa-i trimita cartea la topit!, scenariul s-a îmbogatit si si-a croit drumul spre delirul pur), ideile fixe si false contaminând si deteriorând tot ce-ar putea fi - si este - îndreptatit si just în reactia împotriva lui Iliescu."

pâna la urma e adevarata povestea cu topitul cartii, asa cum scrie în linkul pus de tine anterior? aici am o mica îndoiala, cred.

aramis a scris:

"nu voi, calaii, aveti dreptul sa va iertati victimele"

Uite, din punctul meu de vedere, astfel de exprimari il absolva pe Goma de multe. Cat se poate de ok refuzul unei reabilitari fara obiect. Dar probabil ca o mai iei si razna explicand intruna ca 2 plus 2 fac 4. Sa nu uitam nici ca ani in sir Goma a rezistat spunandu-le `va neuit`, si-a facut din neuitare o arma. Liiceanu si Plesu, in schimb, au avut arma lui Noica: rezistenta prin cultura. Pe Noica il inteleg - a facut puscarie urata, si-a gasit o arma bunicica. Dar pe Liiceanu si Plesu nu ii inteleg: nu au facut puscarie, nu au fost adusi la ultimul prag al rezistentei umane - atunci de ce rezistenta prin cultura?

aramis a scris:

pâna la urma e adevarata povestea cu topitul cartii, asa cum scrie în linkul pus de tine anterior? aici am o mica îndoiala, cred.

Sunt convinsa ca e adevarata. Cand am aflat povestea, am cautat tot ce am putut despre ea. Nu am gasit replici virulente, negari insotite de argumente convingatoare, care ar fi putut fi aduse cu usurinta in cazul in care nu ar fi fost adevarata.

aramis a scris:

Iarasi litania cu Manolescu, Plesu, Liiceanu (între timp sustine ca L. a primit ordin de la Gelu Voican sa-i trimita cartea la topit!, scenariul s-a îmbogatit si si-a croit drumul spre delirul pur), ideile fixe si false contaminând si deteriorând tot ce-ar putea fi - si este - îndreptatit si just în reactia împotriva lui Iliescu."

Toata lumea stie ca Plesu si Liiceanu sunt buni prieteni. Cati stiu ca Gelu Voican si Plesu sunt buni prieteni sau cel putin asa sustine Voican? Inchid subiectul cu prietenia asta si nici nu am de gand sa imi sustin afirmatia.

Litania cu Manolescu, Plesu, Liiceanu? Dar litaniile lui Liiceanu despre nenorocirea de a te fi nascut intr-o cultura mica?

Allexandrra a scris:

Doua lucruri vad eu aici: de ce Goma a trebuit sa promita ca nu publica un Jurnal in care e vorba despre M. Lovinescu? De ce un scriitor trebuie sa promita altuia ca nu va publica ceva? Al doilea lucru: pragul clinic, la care se simte clar ca a ajuns nu o data in mai multe scrieri de-ale lui. A facut o obsesie din a nu face niciun compromis. A fost tradat de nenumarate ori. Imi amintesc ce spunea Herta Müller despre perioada in care era urmarita de Securitate, de cat de multa nevoie ai de prieteni in acele momente si cum, atunci cand a putut sa isi citeasca dosarul, a descoperit ca cea mai buna prietena a ei turna tot ce facea ea, in cel mai mic detaliu. Goma a patit-o mult mai rau. Nu poti sa nu ramai cu unele probleme `clinice`. Cred totusi ca face parte din categoria celor carora nu le afecteaza judecata, ci doar comportamentul.

Si imi mai amintesc acum o zicere de-a Gabrielei Adamensteanu parca: `de ce nu spune ce a facut Tepeneag pentru el?` Or, in Culorile curcubeului, Goma povesteste cum Tepeneag il intreba la telefon in `77 despre ce fac `romanasii`, ca cehii s-au pus pe treaba. Oare cei care au vrut ca Goma sa faca ceva, l-au sustinut de departe in actiunile lui nu erau datori sa faca ceva pentru el?

e greu de raspuns exact la niste întrebari care presupun cunoasterea întocmai a faptelor, fara a detine toate datele.

nu stiu de ce Jurnalul nu trebuia publicat, daca e sa dam crezare Monicai Lovinescu, era o întelegere între cei doi, pe care Goma o acceptase în prealabil.

sustinerea lui Goma în '77 si dupa aceea a fost foarte palida, nici Tepeneag, nici Liiceanu sau Plesu, nici multi altii nu au facut pasul hotarâtor în a-l sustine deschis, pe fata, ma gândesc ca le-a fost frica, e singura explicatie plauzibila care-mi vine acum.

i-am dat exemplu pe Plesu-Liiceanu pentru ca ei sunt un caz clasic de neimplicare, popularitatea lor actuala e mai degraba una mercantila, Plesu ca fost ministru fesenist, iar Liiceanu ca un soarece de biblioteca, care si-a scos mustatile unse cu cascaval de-abia dupa revolutie, punând mâna pe o editura cum numai el stie.

de partea cealalta însa (de la microfonul Europei Libere), Goma era sustinut continuu chiar de cei pe care apoi i-a denigrat, în primul rând M.Lovinescu si V.Ierunca.

din punctul asta de vedere, M.L e mai credibila decât altii, sa nu uitam ca si ea a fost santajata de securitate cu boala mamei ei, care era prizoniera in RO si care a si murit acolo, prin lipsa oricaror tratamente.

Goma are locul lui, incontestabil, dar, iata, îmi vine în minte o alta mica isprava de-a lui:

pe vremea când candida la presedintia tarii, din exil, (prin '95-'96), nu si-a trecut în C.V. fosta calitate de membru de partid. la observatia cuiva, a replicat ca "asta se stie".

pot trage concluzia de-aici ca nu orice spune Goma e veridic, ca are uneori intentia de a exagera/minimaliza, în functie de starile lui de moment.

nu judec omul, încerc sa sap printre rânduri, acolo unde e posibil.

aramis a scris:

e greu de raspuns exact la niste întrebari care presupun cunoasterea întocmai a faptelor, fara a detine toate datele.

Corect. O sa mai citesc, o sa mai adun date si revin cu niste lucruri mai solide.

Recunosc ca il apar pe Goma in halul asta si pt. ca nu ii consider modele pe Liiceanu si Plesu (ceea ce nu e ok deloc) si ma enerveaza sa fie considerati astfel. Ma duc sa ma spal pe fata, ca s-ar putea sa devin la fel de virulenta ca Goma si nici macar nu am facut puscarie.

ok, între timp mai rasfoiesc si eu ce am la îndemâna.

nici eu nu-s mare admirator al lor (Plesu-Liiceanu), din punctul asta de vedere.

îi citesc cu placere uneori (Comedii la portile orientului- Plesu, Usa interzisa - Liiceanu),

dar postura lor de "rezistenti" ma lasa rece, nu au niciun merit in partea asta.

aramis a scris:

nici eu nu-s mare admirator al lor (Plesu-Liiceanu), din punctul asta de vedere.

Din celalalt punct de vedere nu le contest meritele. A facut treaba buna Noica.

L.E. Dar vanzarile a mii si mii de exemplare nu se justifica prin aceste merite, ci printr-un marketing agresiv si uite asa ma intorc de unde am plecat.