Aseneth a scris:ICine rationeaza asa cum rationeaza Mihail Drumes, e un psihopat. Sau psihotic, pentru ca nu are logica. Cum adica sa pleci pentru ca s-ar putea sa fii ranit?
Se numeste "avoidant personality disorder"
Si este catalogata medical ca si tulburare de comportament.
Practic este o evitare experientiala. Persoana, cauta sa evite repetarea unei situatii pe care, in trecut, a trait-o traumatizant.
In cazul celor care pleaca din frica de iubire, se supraadauga incapacitatea lor de a intelege/practica relationarea sanatoasa. Deobicei, aceste persoane,precum copiii mici, au niste asteptari magice nerealiste de la partener. Ei se vor iubiti , numai pentru ca ei exista, nu pot pricepe ca orice om are dreptul de a alege pe cine/cat de mult sa iubeasca ( si asteapta de la partener/a sa le ofere o nesfarsita iubire maternala, si sa nu ii abandoneze, indiferent cat de neplacut comportament relational au ei, si indiferent daca partenerul/partenera nu mai simt asta). Si, intrucat nu pot intelege realitatea ( deci nu pot gandi logic, cauza-efect), nu se pot adapta ei, si vor considera mai tarziu ca, experienta iubirii este problema, nu faptul ca ei nu stiu sa inteleaga realitatea altora, si sa-si gestioneze emotiile intr-o relatie.
Apare datorita lipsei afectiunii corespunzatoare maternale, in mica copilarie, si a unei stime de sine scazute.
Aceste persoane, foarte rar mai pot relationa corect ca adulti, pentru ca, chiar daca primesc afectiunea corespunzatoare, ei tind sa se comporte tot ca niste copii, pretinzand sa primeasca ( pentru a umple golul afectiv creat in trecut, in copilarie), dar nestiind sa analizeze realitatea partenerului, deci nestiind cum/ce/cat sa ofere. Iar experienta traumatizanta se repeta, reintarindu-le concluzia eronata din copilarie.
Ei practic fac o munca de Sisif, in care se chinuie ( inutil dealtfel) sa retraiasca etapa micii copilarii, incercand sa primeasca acum ( in viata si in mediul de adult) ceea ce le-a fost refuzat atunci.
Celebrul psihanalist Erik Erikson a stipulat ca , nerezolvarea corespunzatoare a conflictelor emotionale dintr-o anume etapa a vietii ( in acest caz, mica copilarie), se reflecta mereu in etapele ulterioare de viata, persoana cautand ( inconstient, evident) rezolvarea ( emotionala ) acestora in etapele urmatoare. Si cu cat problema a fost mai mare, se poate ajunge pana la a ramane "prizonier" mental si inconstient, in etapa nestrabatuta corespunzator ( este echivalentul a ceea ce Freud numea "cantonare intr-un anume stadiu")
Ce descrie Drumes, este un personaj foarte disfunctional.
Personaj care, pe langa lipsa de rationament, mai prezinta si un grad crescut de infantilitate emotionala.
Cum ar putea asa un personaj sa fie "stapanul altuia", cand ei nu-si pot apartine siesi ?