Ce intelegem prin filosofie?

Vriies a scris:

Bun. Atunci, pentru ca toti de aici sa avem puncte de reper comune, te invit sa te referi in mod specific la ce anume te gandeai, adica sa spui concret ce anume ai in vedere prin "rationalismul critic" si cum anume a fost el completat de Agassi si Bartley, ca reactie contra justificationismului.

Pe scurt, justificaţioniştii consideră că doar ceea ce este dovedit raţional sau/şi prin experienţă poate fi acceptat de ştiinţă. Popper şi ceilalţi consideră esenţială

-altul a scris:

Si cum s-a gandit stiinta ca ar putea fi demonstrate experimental niste evenimente care au avut loc pana acuma.

Datarea cu radiocarbon merge si mai in `profunzime`.

Marinel a scris:

Asta nu este ştiinţă. Numele zilelor săptămânii nu este o lege a naturii, ci o convenţie lingvistică.

Demonstreaza experimental ca inainte de a fi ziua asta care se vede afara (si care e simplu de demonstrat ca exista) a fost o noapte.

Allexandrra a scris:

Datarea cu radiocarbon merge si mai in `profunzime`.

Exact deci toata asazisa stiinta este o speculatie, Popper probabil traia pe alta planeta.

Altule, de ce si aici??? De ce?

Allexandrra a scris:

Altule, de ce si aici??? De ce?

Pentru ca filozofia lumii este definita in Biblie: o nebunie Deci mai repede sau mai tarziu starea de amagire tot iese la iveala

Sicilia` a scris:

Eu una, in imaginatia mea :aranjare:, nu cred ca filozofii sunt preocupati cu chestii concrete.

Te

-altul a scris:

Demonstreaza experimental ca inainte de a fi ziua asta care se vede afara (si care e simplu de demonstrat ca exista) a fost o noapte.

O primă demonstraţie este cea lingvistică. Trebuie să definim foarte bine ce

Marinel a scris:

Pe scurt, justificaţioniştii consideră că doar ceea ce este dovedit raţional sau/şi prin experienţă poate fi acceptat de ştiinţă. Popper şi ceilalţi consideră esenţială înlocuirea justificărilor în elaborarea unei teorii cu metodele critice.

Printre metodele critice, Bartley a enumerat (ulterior Kuhn a preluat o parte a acestor metode pentru evaluarea unei teorii):

-o ipoteză trebuie să fie soluţia unei probleme importante

-trebuie să fie consistentă intern

-să nu fie respinsă pe considerente logice

-să fie consistentă cu întreaga ştiinţă

Pentru mai multe detalii vezi aici: Popper şi raţionalismul critic

Ba da, este mai dificil. Câmpul preocupărilor s-a lărgit foarte mult, iar în ştiinţă s-au făcut mari progrese. Un filosof ar trebui să cunoască (ca punct de plecare) tot ce este nou în fizică, matematică, istorie, psihologie, neurologie, lingvistică, logică, pe lîngă principalele curente filosofice. Sau asta, sau o specializare îngustă pe o problemă concretă a filosofiei.

Meci pentru link, merita parcurs. In linii mari aici este vorba despre evolutia si justificarea pozitiei rationalismului critic. Dar exista si multe puncte de vedere care critica aceasta pozitie si in special pe cea a lui Popper:

http://www.libertari...ln/philn065.htm

Iar din expunerea ta succinta nu se intelege prea clar care-i "marul discordiei" si, mai ales, care-i pozitia ta. Ai dat o vaga descriere a justificationismului si a rationalismului critic. Ce este pana la urma justificationismul? Cine, cand si cum a lansat acest concept si cine sunt justificationistii? La fel despre rationalismul critic...care e geneza lui, pe ce se bazeaza si prin ce ar fi el superior justificationismului?

In orice manual de epistemologie - si fara a ne raporta la Bartley - gasim o serie de cerinte care se impun ipotezelor:

a} noncontradictia;

b) o mare capacitate explicativa;

c) sa permita consecinte cu caracter testabil;

d) sa aiba un bogat continut informativ;

e) sa permita previziuni de noi evenimente si fapte.

Si nu stiu la ce te referi ca ar fi preluat Kuhn. Exemplul cu el nu-i nimerit pentru ca acesta ii cam taie ideile lui Popper chiar de la radacina, explicandu-i ca lucrurile nu stau tocmai asa, cum ca o teorie unanim acceptata la un moment dat ar fi desfiintata in chiar momentul in care ar fi gasit un contraexemplu. Si ca lucrurile stau asa cum sustine Kuhn o demonstreaza chiar istoria stiintei care ne-a demomstrat ca oamenii lupta acerb pentru ideile lor si chiar daca cineva, la un moment dat, gaseste o anomalie sau un contraexemplu ei gasesc imediat (dincolo de faptul ca intr-o prima faza il fac cu ou si cu otet pe acela) o explicatie a acelei anomalii bazandu-se tot pe teoria lor. De ce? Simplu...pentru ca ei sunt prinsi in inertia de a gandi si a justifica intr-un anumit mod, adica intr-o anumita paradigma.

Concomitent cu largirea campului preocuparilor, prin educatie si prin sistematizarea cunostintelor, s-a largit si campul perceptiei filosofilor. Apoi, posibilitatea de informare, in vechime, era extrem de redusa ca sa aduci ceva nou in filosofie (care era stiinta inglobatoare, pentru ca stiintele particulare inca nu aveau o stricta autonomie si inca nu se desprinsesera din aceasta). Trebuia, in general, sa redescoperi totul; sa ai posibilitati materiale si sa calatoresti enorm de mult ca sa gasesti o "scoala" sau ca sa te informezi, calatorii care durau uneori ani multi.

Posibilitatile si mijloacele de informare de acum sunt net superioare celor din epocile trecute. Stai comod pe fotoliu, dai un clik si, daca te intereseaza cu adevarat, te poti informa imediat cu privire la ce-au spus Platon, Spinoza, Kant, Hegel, Popper si altii. La fel, te poti informa rapid cu privire la ce este nou in fizica, biologie, astronomie etc.

Si vad ca ai trecut enorm de usor peste aspectul ca era mai dificil sa fii filosof, in sensul ca exista riscul ca sa fii mazilit la propriu daca expunerea ta nu era conforma cu cea a societatii in care traiai. Chiar nu stii ce-au patit Socrate, Platon, Aristotel, Spinoza, Gordano Bruno, Galilei si de perioada de vreun mileniu cu philosophia ancilla theologiae?

GeoFiloRo a scris:

Adica, cenzura este mama ipocriziei. Ca si Pacala, concomitent cu afirmarea unor falsibicalitati verbale, nu ingaduia pacalitilor accesul la demistificarea minciunilor sale...Pacala si Karl Popapperitul, experti

Vriies a scris:

Chiar nu stii ce-au patit Socrate, Platon, Aristotel, Spinoza, Gordano Bruno, Galilei si de perioada de vreun mileniu cu philosophia ancilla theologiae?

Este cat se poate de normal ca filozofia sa corespunda cu adevarul. Si singurul adevar evident este cel din religie, de aceea filozofia nu poate avea obiect de activitate. Ce se poate filozofa despre adevar mai mult decat ca exista ca si dat.

Filozofia poate fi emanata doar de filozoful care se afla in minciuna si incearca sa descopere adevaraul.

Odata adevarul gasit asa cum s-a petrecut in crestinism, toata filozofia devine moarta si lipsita de orice sens.

Un exemplu extrem de graitor e ca nu exista nicio filozofie despre matematica. Niciun filozof nu vrea sa filozofeze despre cat ar putea face 2 cu 2. Apoi acelasi lucru se petrece viceversa in matematica axacta: niciun filozof matematic nu este bagat in seama decat ca unul care nu e cu toate prezente.

Exact la fel trebuie sa stea lucrurile si in domeniul credintei religioase.

Deci practic problema filozofiei este rezolvata de mult si clasificata, faptul ca mai sunt unii nostalgici dupa filozofari este lipsit de importanta.

-altul a scris:

Niciun filozof nu vrea sa filozofeze despre cat ar putea face 2 cu 2. Apoi acelasi lucru se petrece viceversa in matematica axacta: niciun filozof matematic nu este bagat in seama decat ca unul care nu e cu toate prezente.

Frege nu a fost invinuit niciodata de dezechilibru mental. Ii faci tu un inchizitoriu?