Ce intelegem prin filosofie?

lupini a scris:

Eu peste tot pe acest forum, c

DAVIDDRAGOS a scris:

Vad ca esti o persoana rece pragmatica .Dragostea este cel mai minunat sentiment si nu are nimic de a face ce facerea de bine

Da, sunt pragmatic, şi consider că dragostea

Scuze ca intervin. A face bine poate fi un pretext, daca nu provine dintr-un sentiment sa-i spunem dezinteresat si frumos, poate sa faca mai mult rau.

Sunt de acord ca faptele raman, dar a face fapte de dragul faptelor, poate fi cu doua taisuri. Nu stii ce impact are o actiune. De aceea doar cand faci ceva din inima, este si primit din inima.

lupini a scris:

Da, sunt pragmatic, şi consider că dragostea

DAVIDDRAGOS a scris:

Deci sa inteleg ca discutia voastra are ca punct de baza ideea evolutismului,bun.Atunci cefacem cu aceia care afirma sus si tare ca omul este sau a fost initial un produs de inginerie genetica foarte probabil a acelei entitati numita empiric D-zeu care empiric vorbind

Vriies a scris:

Nu stiu exact la ce te referi prin faptul ca unii ar afirma sus si tare ca "omul este sau a fost initial un produs de inginerie genetica foarte probabil a acelei entitati numita empiric D-zeu care empiric vorbind

Athmy a scris:

doar cand faci ceva din inima, este si primit din inima.

Inima e un muşchi ce pompează s

lupini a scris:

Inima e un muşchi ce pompează sânge. Doar mintea e cea care ne determină să facem bine, deoarece sentimentul aparţine emoţiei care e apanajul minţii. Până la urmă ce este sentimentul ? Este o pasiune, o atracţie venită din cunoaşterea a ceva. Finalitatea pasiunii duce la facerea binelui...de cele mai multe ori, însă nu întotdeauna. Prin urmare, doar facerea binelui înseamnă dragoste, însă nu e legată de sentiment, de pasiune, de emoţie, pentru că acestea din urmă pot fi înşelătoare.

Cred ca nu ai citit despre recentele descoperiri din America cauta si citeste si minuneaza-te:Inima, emotiile, trairile, gandurile si sentimentele modifica ADN-ul. Un emiţător mai puternic decât creierul

“Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că cel mai puternic emiţător energetic din corpul uman ar fi astfel creierul, cu impulsurile sale electromagnetice. S-a demonstrat însă că avem un emiţător mult mai puternic. Inima. Una din cele mai mari descoperiri ale secolului XX este că inima are şi un alt rol decât cel de pompă de sânge. Detalii în continuare:

Descoperirea a fost făcută de Institutul de Cardiologie din California. Ei au spus că acest organ miraculos e înzestrat cu inteligenţă, inteligenţa inimii, şi că influenţa inimii este foarte importantă, foarte profundă pentru noi,Câmpul electric al inimii este de aproximativ 60 de ori mai mare decât amplitudinea activităţii electrice generate de creier. Câmpul magnetic produs de inimă este de 5.000 de ori mai mare în intensitate decât câmpul produs de creier. Acest câmp se schimbă în funcţie de starea emoţională. Când ne temem, simţim frustrare sau stres, el devine haotic.

Probabil ca acei cercetatori nu au luat in consideratie unele argumente.

DAVIDDRAGOS a scris:

Una din cele mai mari descoperiri ale secolului XX este că inima are şi un alt rol decât cel de pompă de sânge.

Fiecare cu argumentele lui. Al meu argument e următorul: inima e un organ muşchiular, al cărui rol exclusiv e cel de a pompa un lichid, în speţă sânge.

În actuala cultură, se vorbeşte foarte mult despre inimă că ar fi centrul din care ies faptele bune, rele, sau gândurile rele sau bune. Prima dată trebuie să vedem de ce i se dă inimii acest rol.

Totul vine de la romani, care în limba lor latină, inima se traducea prin "animus", alături de cor şi pectus. Acest animus (inimă) din latină, avea sens de "locul de unde porneşte viaţa", deoarece e organul care asigură circulaţia lichidului care susţine viaţa.

Însă romanii au luat mult din cultura greacă, şi au tradus cuvântul grecesc "psike", ce înseamnă "spirit", "suflet", prin cuvântul animus, care în latină înseamnă inimă.

În acest mod a intrat în cultura Occidentală medievală, care folosea ca limbă cultă latina, că sufletul ar veni din anima, adică din inimă, ceea ce e o confuzie.

Chiar şi Carl Gustav Jung a contribuit puţin la această confuzie, când a numit arhetipurile antropomorfice ale inconştientului, ca "anima".

lupini a scris:

Fiecare cu argumentele lui. Al meu argument e următorul: inima e un organ muşchiular, al cărui rol exclusiv e cel de a pompa un

Eu nu ti-am oferir argumentele mele ti-am oferit argumentele unor oameni de stiinta care au facut aceasta afirmatie in urma unor cercetari , si ma asteptam de la un iterlocutor cerebral asa cum pari sa accepte relitatea si faptul ca se inseala uneori la fel ca noi toti ceilalti dar vad ca m-am lovit de zidul unor prejudecati care crede-am ca isi au locul la cei care inca il m-ai asteapta pe d-zeu sa vina pe nori asa si cum a zis Yuri Gagarin :