Ce intelegem prin filosofie?

-altul a scris:

Nu am la ce sa cuget, filozofia matematica la fel ca si cealalta poate sa atinga la un moment dat adevarul suprem, 100% daca numarul iese si 0% daca ramane in caciula. Nu mai incape loc de filozofii.

Nu exista probabilitate de 100%. Aia e certitudine. Si pana una-alta nu exista predictii cu valoare de certitudine.

Vriies a scris:

Ti se pare ca, de ex., Russell, Popper, Kuhn, Bunge ar fi disperati din cauza asta? :)

Da, se dau de ceasul mortii. De pilda, Russell era atat de disperat, incat se folosea de probabilitate pentru a evalua determinismul.

`O a doua replică pe care o poate încerca deterministul este mai dificilă şi deocamdată nu prea este posibil să i se evalueze validitatea. El poate spune: admiteţi că, dacă observaţi alegerile unui număr mare de atomi similari în circumstanţe aparent similare, există regularitate în frecvenţa cu care fac diferitele tranziţii posibile. Cazul este similar cu cel al nou-născuţilor de sex masculin şi feminin: nu ştim dacă un anumit nou-născut va fi de sex masculin sau feminin, dar ştim că, în Marea Britanie, există 21 de nou-născuţi de sex masculin la fiecare 20 de nou-născuţi de sex feminin. Astfel, există regularitate în proporţia sexelor în întreaga populaţie, deşi nu în mod necesar într-o singură familie. În cazul nou-născuţilor de sex masculin şi de sex feminin care determină sexul în fiecare familie separată, credem că legea statistică ce oferă proporţia de 21 la 20 trebuie să fie o consecinţă a legilor care se aplică la cazurile individuale. În mod similar, se poate argumenta, dacă există regularităţi statistice în cazurile în care este vorba despre numere mari de atomi, acest lucru trebuie să se datoreze faptului că există legi care determină ce va face fiecare atom separat. Dacă nu ar exista astfel de legi, poate argumenta deterministul, nu ar exista nici legi statistice`. (Religie si stiinta)

Allexandrra a scris:

Da, se dau de ceasul mortii. De pilda, Russell era atat de disperat, incat se folosea de probabilitate pentru a evalua determinismul.

`O a doua replică pe care o poate

Allexandrra a scris:

Nu exista probabilitate de 100%. Aia e certitudine. Si pana una-alta nu exista predictii cu valoare de certitudine.

Da, se dau de ceasul mortii. De pilda, Russell era atat de disperat, incat se folosea de probabilitate pentru a evalua determinismul.

Nu poti sa vorbesti despre argumente filozofice probabilistice daca nu intelegi ce inseamna probabilitatea si cum se manifesta, e clar ca rezulta o varza.

Punctul 3 care l-am prezentat reprezinta o axioma. In cazul axiomelor nu mai functioneaza filozofiile, trebuie luate ca litera de lege.

La fel este in absolut toate domeniile, filozofia are un rol minor doar in inceputul cunoasterii unui domeniu.

Vriies a scris:

Si nu numai Russell. Sunt multi.

Mai e şi Nick Bostrom, filosoful de la Oxford, care prin intermediul probabilităţii, afirmă că lumea e o simulare pe o maşină de calcul a civilizaţiei umane din viitor, raportat la timpul nostru actual.

El a mers pe următorul raţionament. De la începtul anilor 1940, de când au apărut primele maşini de calcul electrice, puterea acestora s-a multiplicat foarte mult (în concordanţă cu legea lui Moore, puterea de calcul a maşinilor se dublează odată la 18 luni). Şi nu se vede o tendinţă de scădere, ci de creştere, având în vedere fondurile alocate pentru cercetări în privinţa creării de calculatoare cuantice.

În acest fel, puterea de calcul crescând, în viitor se va ajunge la capacitatea de a simulta gândirea umană, deci, la simularea omului. Puterea de calcul tot crescând, şi numărul oamenilor simulaţi va creşte exploziv, apărând astfel nesfârşite universuri şi civilizaţii simulate cu maşini de calcul. Astfel se va pune întrebarea: "care e probabilitatea ca dintre foarte multele universuri simulate, cel în care suntem noi să nu fie şi el unul simulat ?"

Vriies a scris:

De ce ar fi filosofii disperati de faptul ca stiinta lucreaza cu probabilitati? Ti se pare ca, de ex., Russell, Popper, Kuhn, Bunge ar fi disperati din cauza asta?

Doar pragmaticii sunt mulţumiţi cu probabilităţi, metafizicienii caută răspunsuri absolute.

Chiar cei enumeraţi de tine ar fi bucuroşi să poată găsi o soluţie

viagra pentru intelect

lupini a scris:

Astfel se va pune întrebarea: "care e probabilitatea ca dintre foarte multele universuri simulate, cel în care suntem noi să nu fie şi el unul simulat ?"

În filosofie, probabilitatea ca notiunea de SIMULARE/SIMULACRU (impresie falsa) sa aiba valoare de adevar, este NULA ! ...chiar daca sofismele (întrebarilor pacalitoare) întretin iluzia unui intelect competitiv.

Problematica "universurilor simulate" este produsul intelectelor simulate.

De exemplu, daca o rata cloceste si un ou de gaina, puiul de gaina, imitîndu-si fratii ratoi, va avea impresia falsa (simulacru), ca stie sa înoate.

Invers, daca o gaina ar cloci si un ou de rata, puiul de rata ajungând la maturitate ar avea impresia falsa (simulacru) ca este un cocos. Încercând sa cucurigeasca, gainile nu se vor lasa impresionate de un simulacru de cucurigu.

Link: Exemplu de univers simulat/prefacut (un curcan care se preface ca vorbeste la celular).

SIMULÁ vb. I. tr. A face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenționat o impresie falsă; a se preface.

SIMULÁT adj. prefăcut. (O nebunie ~.)

SIMULÁ vb. a se face, a se preface, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se fățărnic

Marinel a scris:

Doar pragmaticii sunt mulţumiţi cu probabilităţi, metafizicienii caută răspunsuri absolute.

Chiar cei enumeraţi de tine ar fi bucuroşi să poată găsi o soluţie în aşa fel încât cunoaşterea să fie perfectă. Russell, bunăoară, recunoştea imperfecţiunea cunoaşterii prin intermediul simţurilor, dar imediat se consola folosind valori clare de adevăr în logică.

Revenind la afirmatia ta: "De aceea ştiinţa nu lucrează cu adevăruri ci doar cu probabilităţi (spre disperarea filosofilor)."...

Daca pragmaticii ar fi multumiti, de felul lor, cu probabilitatile, asta nu inseamna ca filosofii ar fi "disperati" de faptul ca stiinta lucreaza cu probabilitati. Ti-am dat exemplu de filosofi nedisperati din aceasta cauza, care lucreaza chiar foarte bine cu probabilitatile. Si asta spre disperarea...cui?

Iar metafizicienii nu cauta raspunsuri absolute. Asta e doar o legenda pusa pe tapet de cei care, datorita faptului ca dintr-un motiv sau altul n-au sapat indeajuns, au, asa, oroare de metafizica, fara a sti prea bine ce inseamna termenul...

Metafizicienii au cautat si cauta raspunsuri la problemele fundamentale ale existentei, ceea ce-i cu totul altceva.

lupini a scris:

Mai e şi Nick Bostrom, filosoful de la Oxford, care prin intermediul probabilităţii, afirmă că lumea e o simulare pe o maşină de calcul a civilizaţiei umane din viitor, raportat la timpul nostru actual.

El a mers pe următorul raţionament. De la

Vriies a scris:

care e legatura intre faptul ca puterea de calcul a masinilor se dubleaza odata la 18 luni si faptul ca universul in care suntem noi ar fi unul simulat.

Cu puterea de calcul actuală, nu se poate simula personalitatea umană autentică. Dublarea acestei puteri de calcul, va face să se ajungă la momentul la care cele 10¹⁵ operaţiuni pe secundă ...paralele, ale creierului uman, vor fi atinse şi depăşite. C

Vriies a scris:

Ti-am dat exemplu de filosofi nedisperati din aceasta cauza, care lucreaza chiar foarte bine cu probabilitatile. Si asta spre disperarea...cui?

Bine, o să reformulez: "...spre neliniştea interioară a multor filosofi". Ar fi prea simplu. Căutarea adevărului a fost un ţel - explicit sau nu - al omenirii. Chiar revoluţia filosofiei din vremea lui Socrate a fost datorată acestor căutări.

Chiar dacă ştim că funcţionarea lumii este mult mai complexă dec