Jurnalul

Din pacate, nu le am la indemana acum, dar le-am recitit de curand. Nu intru in amanunte, dar mi-aduc aminte ca recitind am dat de un "entry" dintr-o zi oarecare, undeva la inceputul anilor de liceu, unde scriam cam asa, si doar atat: "Ciudata zi... Nu spun mai mult. Stiu ca mai incolo, cand am sa recitesc, am sa stiu exact ce am vrut sa spun...". Ei bine, surpriza... Habar nu am ce a fost asa de ciudat si de memorabil in ziua aceea. Dar e induiosator sa ma vad pe mine cea de atunci, avand nu numai atata incredere in memoria mea, ci mai ales crezand cu tarie ca timpul nu o sa altereze, nu o sa stearga, nu o sa ma atinga. Mi se cam face dor...

Si, intr-adevar, blog-ul este altceva. In primul rand, poate fi mult mai usor ascuns ori, pentru mine cel putin, ascunsul jurnalului era un ritual in sine; ca si scrisul, intotdeauna cu cerneala neagra (coincidenta...).

Cind eram mica, am incercat sa tin jurnal, dar imi era destul de greu sa fiu disciplinata pentru a scrie zilnic in el, asa ca decis sa trec evenimentele mai importante...nici asa nu a mers.

...apoi am primit un caiet din VEST, era frumos, cu coperti cartonate si viu colorate, cu pagini foarte albe si veline; mi se parea o mica bijuterie la vremea aceea cind caietele erau de 48-100-200 file, cu file galbui si carton sters...cum nu voiam sa il distrug in regim de jurnal am meditat foarte mult si serios ce destinatie sa ii dau. Asa ca i-am spus "ginduri pentru un deceniu" (foarte pretentios si pretios din partea mea), gindind ca in 10 ani il voi scrie...au trecut cei 10 ani si nu ajunsese la jumatate...atunci, cu mintea ceva mai luminata, cum in intervalul asta a fost caietul meu la bine si la rau, i-am spus "scrisori catre un iubit necunoscut".

In el mi-am strins gindurile la diferite perioade de timp, am strins ginduri si ale altora, care se potriveau cu mine, a devenit un fel de edificiu ideatic personal.

Apoi au aparut tehnicile de tehnoredactare si iubitul meu necunoscut a ramas undeva tacut in biblioteca.

Cind l-am recitit in era calculatorului dupa ani si ani, am avut un sentiment ciudat: imi placea mai mult cum eram atunci cind scriam, eram mai idealista, mai increzatoare in bunatatea si fericirea lumii, dar m-a surprins si faptul ca, desi eram practic un copil, aveam multe ginduri prea grave si prea mature, pe care acum inca nu le am...

si ma gindeam si inca ma gindesc ca nu m-am nascut in perioada in care ar fi trebuit sa ma nasc...

Ascunsul jurnalului... Era jurnal "pe bune", primit de la matusa mea din Austria. Coperti imitatie de piele peste burete, moi, maro, marginile la foi ondulate, gros cam cat degetul mare, cu foi albe, albe. Se inchidea cu cheita. Ca sa nu o pierd, o pastram legata de 'catarama' jurnalului, iar acesta era ascuns in birou. Pana cand intr-o zi l-am deschis si am gasit in el mazgaliturile fratelui meu. :( Eu copil mic, el copil mare. A facut-o doar ca sa ma necajeasca, dar tin minte ca m-am dus la el plangand sa il "trag la raspundere". Acuma zambesc, dar senzatia atunci a fost ingrozitoare. De atunci am ascuns pretioasa cheita. Si o data am ascuns-o foarte bine. Atat de bine, incat nu am mai gasit-o. Pana la urma am fortat mica incheietoare...

Al doilea 'volum' avea coperti tari, rosii, pe coperta din fata avea fotografia unui cal, de fapt doar capul, un Appalusa superb, alb cu maro roscat si cu o privire inteligenta. Si acesta tot cu cheita, nu am mai repetat figura cu ascunsul . Dar in afara de niste notite razlete si niste 'impresii de calatorie' dintr-o excursie in Germania in clasa a X-a nu am mai notat prea multe in el.

M-am reapucat o vreme in perioada facultatii, anii doi si trei. Doua caiete cu spirala, cele scrise cu cerneala neagra. Foaaaaaaaarte filosofic. In 2002 am luat niste 'entry'-uri si le-am asamblat un pic, am mai preluat din discutiile cu prietenii pe temele respective si am incropit un... sketch. Poate o sa postez candva aci niste fragmente. Ma mai gandesc.

Shur a scris:

M-am reapucat o vreme in perioada facultatii, anii doi si trei. Doua caiete cu spirala, cele scrise cu cerneala neagra. Foaaaaaaaarte filosofic. In 2002 am luat niste 'entry'-uri si le-am asamblat un pic, am mai preluat din discutiile cu prietenii pe temele respective si am incropit un... sketch. Poate o sa postez candva aci niste fragmente. Ma mai gandesc.

Noi te rugam sa o faci.

Varuna a scris:

Dar e induiosator sa ma vad pe mine cea de atunci, avand nu numai atata incredere in memoria mea, ci mai ales crezand cu tarie ca timpul nu o sa altereze, nu o sa stearga, nu o sa ma atinga. Mi se cam face dor... ;)

Cunosc senzatia de dor de tine insati Si eu zambesc cand imi recitesc jurnalele incepute si neterminate, cea mai mare placere imi fac intamplarile pe care le-am uitat si pe care recitindu-le, ma bucur ca le-am notat si imi spun zambind" Chiar, uite asta nu mai tineam minte"

QUOTE(Shur'tugal @ Apr 6 2006, 08:15 PM)

M-am reapucat o vreme in perioada facultatii, anii doi si trei. Doua caiete cu spirala, cele scrise cu cerneala neagra. Foaaaaaaaarte filosofic. In 2002 am luat niste 'entry'-uri si le-am asamblat un pic, am mai preluat din discutiile cu prietenii pe temele respective si am incropit un... sketch. Poate o sa postez candva aci niste fragmente. Ma mai gandesc.

dan-marius Trimis Ieri, 11:24 PM

Noi te rugam sa o faci.

Iar eu te rog si pe tine sa o faci ;)

Si ca sa va incurajez:

22 Iunie 1997

Rapeste-mi albastrul din priviri

Si ascunde-l in ochii tai

Fura-mi soaptele

Si fa-le umbrele cuvintelor tale

Ia-mi zambetul

Si pune-l pe buzele tale.

Acum uita-te in oglinda:

Ma vezi?

Nu stiu ce e, poezie suna prea pretentios... :( Si nu mai tin minte pentru cine era

eu nu am avut niciodata un jurnal in adevaratul sens al cuvantului deoarece nu scriam zilnic si uneori scriam la luni sau ani distanta. am o agenda veche ce s-a jerpelit rau (dar are valoare sentimentala si o s-o pastrez chiar daca se face bucati) in care am scris despre intamplari mai "palpitante " din viata mea. nu mi-e teama ca o sa-mi citeasca cineva jurnalul deoarece scrisul meu este indescifrabil pentru ceilalti si ca sa adaug la mister unele intrari sunt scrise intr-un alfabet inspirat din runele lui tolkien(cine a citit silmarillion stie la ce ma refer) eh in aceeasi agenda se afla si tabelul cu semnificatia runelor in alfabetul latin si cu reguli de utilizare a lor , dar nu cred ca se gaseste cineva atat de disperat incat sa ia fiecare cuvant la tradus pentru mine jurnalul a reprezentat un mod de exorcizare a demonilor interiori. am scris in el doar in momente de tristete imensa deci faza cu amintitul de momentele fericite e rara la mine. nu cred ca are rost sa va plictisesc cu vreun fragment din jurnalul meu. sunt chestii care au o semnificatie preapersonala pentru a fi intelese de altii, sau prea personala pentru a fi dezvaluite cam atat pentru moment

seraphimovic a scris:

eu nu am avut niciodata un jurnal in adevaratul sens al cuvantului deoarece nu scriam zilnic si uneori scriam la luni sau ani distanta. am o agenda veche ce s-a jerpelit rau (dar are valoare sentimentala si o s-o pastrez chiar daca se face bucati) in care am scris despre intamplari mai "palpitante " din viata mea. nu mi-e teama ca o sa-mi citeasca cineva jurnalul deoarece scrisul meu este indescifrabil pentru ceilalti si ca sa adaug la mister unele intrari sunt scrise intr-un alfabet inspirat din runele lui tolkien(cine a citit silmarillion stie la ce ma refer) eh in aceeasi agenda se afla si tabelul cu semnificatia runelor in alfabetul latin si cu reguli de utilizare a lor , dar nu cred ca se gaseste cineva atat de disperat incat sa ia fiecare cuvant la tradus pentru mine jurnalul a reprezentat un mod de exorcizare a demonilor interiori. am scris in el doar in momente de tristete imensa deci faza cu amintitul de momentele fericite e rara la mine. nu cred ca are rost sa va plictisesc cu vreun fragment din jurnalul meu. sunt chestii care au o semnificatie preapersonala pentru a fi intelese de altii, sau prea personala pentru a fi dezvaluite cam atat pentru moment

Mie oricum imi place foarte mult treaba cu agenda jerpelita care cine stie peste cati ani se va umple... Cred ca atunci va fi greu sa incepi o agenda noua, pentru ca parca ar devaloriza-o pe cea de acum, nu? Oare ce vei simti cand vei scrie pe ultima pagina? poate vom mai fi prin preajma si ne povestesti

seraphimovic a scris:

eu nu am avut niciodata un jurnal in adevaratul sens al cuvantului deoarece nu scriam zilnic si uneori scriam la luni sau ani distanta. am o agenda veche ce s-a jerpelit rau (dar are valoare sentimentala si o s-o pastrez chiar daca se face bucati) in care am scris despre intamplari mai "palpitante " din viata mea. nu mi-e teama ca o sa-mi citeasca cineva jurnalul deoarece scrisul meu este indescifrabil pentru ceilalti si ca sa adaug la mister unele intrari sunt scrise intr-un alfabet inspirat din runele lui tolkien(cine a citit silmarillion stie la ce ma refer) eh in aceeasi agenda se afla si tabelul cu semnificatia runelor in alfabetul latin si cu reguli de utilizare a lor , dar nu cred ca se gaseste cineva atat de disperat incat sa ia fiecare cuvant la tradus pentru mine jurnalul a reprezentat un mod de exorcizare a demonilor interiori. am scris in el doar in momente de tristete imensa deci faza cu amintitul de momentele fericite e rara la mine. nu cred ca are rost sa va plictisesc cu vreun fragment din jurnalul meu. sunt chestii care au o semnificatie preapersonala pentru a fi intelese de altii, sau prea personala pentru a fi dezvaluite cam atat pentru moment

Mi-ai amintit de alfabet. Prin clasa a 8-a, de teama sa nu imi gaseasca cineva jurnalul, mi-am inventat alfabetul meu. Dar nu l-am folosit in scrierile mele, ci numai la scoala, cu fetele, in biletelele pe care le trimiteam in timpul orelor. Si acum mi-l amintesc. Ce vremuri!!!

ariana2006 a scris:

Mi-ai amintit de alfabet. Prin clasa a 8-a, de teama sa nu imi gaseasca cineva jurnaul, mi-am inventat alfabetul meu. Dar nu l-am folosit in scrierile mele, ci numai la scoala, cu fetele, in biletelele pe care le trimiteam in timpul orelor. Si acum mi-l amintesc. Ce vremuri!!!

Aaaaa, da si eu faceam asta. Acum mi-am adus aminte. Prin clasa a 7-a. Ce frumos era...

hmmm...unii inventau alfabete prin clasa a 8 a altii pprin clasa a 7a.......eu in clasa a 12-a...sa ma simt mai infantil?....imi place ca sunt mai copil uneori si nu vreau sa ma schimb dar eu chiar luasem in serios faza asta cu alfabetul. am studiat cartea lui tolkien si mi-am stors creierii sa creez un alfabet complet plus o serie de reguli de gramatica pe care tot eu le-am anulat prin altele...hi hi...ma jucam si eu de-a lingvistul in jurnal. poate intr-o zi o sa pun scanez respectivul alfabet si il voi arata si altora sa vad ce parere au.........

on topic...a zis cineva ca si roportalul este un fel de jurnal. sunt de acord. scriu aproape zilnic(chiar de mai multe ori pe zi) ma rfer si la ce mi s-a intamplat recent si evident exprim ceea ce simt.

hai ca pana la urma postez si ceva din jurnal chiar ultimul lucru pe care l-am scris

30 martie ora 00:41

"azi joaca rapidul cu steaua in sferturile cupei uefa. fotbalul ca fotbalul, dar tot iubirea e mai tare"

las imaginatia fiecaruia sa zburde libera in interpretarea a ce am scris