Jurnalul

Mai scriem jurnale? Eu in adolescenta am inceput multe jurnale dar am terminat unul singur: cel din 1996. Nu stiu cum am reusit... de atunci doar incercari, desi cand recitesc incercarile din anii anteriori, ma bucur ca am asternut pe hartie gandurile, intrebarile, intamplarile care-mi alcatuiau atunci viata.

Eu ador sa citesc biografii, autobiografii mai ales, am o fascinatie pentru povestile adevarate despre vietile unor oameni adevarati si cred ca asta m-a impins si pe mine spre jurnal, ca gen, dar foarte des am impresia ca nu se intampla nimic deosebit care sa merite asternut pe hartie, care-mi va provoca placere la recitire.

Blogul...nu e acelasi lucru. Scrisul de jurnal il imaginez mult mai romantic: seara cu o lampa de birou aprinsa, cu muzica in surdina, un pahar de vin si sosete calde in picioare, o vaza cu flori in fata mea, catelul culcat sub birou, un caiet frumos, un stilou elegant cu cerneala adevarata ( nu pix si nu cu varf ceramic sau alte minuni)... M-am nascut in secolul gresit?

Chiar in urma cu cateva minute vorbeam cu cineva pe un alt topic despre a tine un jurnal si spuneam acolo ca pentru mine este un mod de a ma descarca. Am cateva jurnale, vreo 8, toate scrise in perioada liceului. De atunci nu am mai consemnat decat cateva idei pe ici pe colo. Mi se intampla foarte des in ultima vreme ca atunci cand ma asez sa scriu sa imi pierd inspiratia...desi sunt trairile mele, desi nu notez inventii.

Pari o fire sensibila si...probabil chiar te-ai nascut cu vreun secol mai tarziu.

ariana2006 a scris:

Chiar in urma cu cateva minute vorbeam cu cineva pe un alt topic despre a tine un jurnal si spuneam acolo ca pentru mine este un mod de a ma descarca. Am cateva jurnale, vreo 8, toate scrise in perioada liceului. De atunci nu am mai consemnat decat cateva idei pe ici pe colo. Mi se intampla foarte des in ultima vreme ca atunci cand ma asez sa scriu sa imi pierd inspiratia...desi sunt trairile mele, desi nu notez inventii.

Pari o fire sensibila si...probabil chiar te-ai nascut cu vreun secol mai tarziu.

Nu, nu s-a nascut in secolul gresit. Nu exista un secol gresit pentru a scrie un jurnal... trebuie doar sa vrei sa iti asterni gindurile si parerile pe hirtie. Unora li se potriveste blog-ul, altora doar hurnalul pe hirtie... poate ca blog-ul este o unealta prea publica pentru Sei Shonagon. In fond, e usor sa faci public un blog si sa il vada toti.

dan-marius a scris:

Nu, nu s-a nascut in secolul gresit. Nu exista un secol gresit pentru a scrie un jurnal... trebuie doar sa vrei sa iti asterni gindurile si parerile pe hirtie. Unora li se potriveste blog-ul, altora doar hurnalul pe hirtie... poate ca blog-ul este o unealta prea publica pentru Sei Shonagon. In fond, e usor sa faci public un blog si sa il vada toti.

M-ai inteles gresit. Ma refeream la sensibilitatea ei. Dar asta poate face parte dintr-un alt topic.

si eu obisnuiam sa am un jurnal,cand eram mai micuta!!

de multe ori m'am gandit sa mai incep unul,dar...doar m'am gandit!oricum..inca nu este prea tarziu

Sei Shonagon a scris:

Mai scriem jurnale? Eu in adolescenta am inceput multe jurnale dar am terminat unul singur: cel din 1996.

Si eu am avut jurnal, imi notam zilnic gandurile.

Mi-am notat cam 2 ani impresiile, bucuriile, tristetile. L-am inceput cand eram in cls. 8a si dintr-a zecea nu am mai notat nimic, ma plictisea.

Acum ma amuz cand citesc, ce copil eram, nu ca acum as fi mai matura .

Nu sunt de acord cu blogurile, nu se compara cu scrisul de mana si cu ideile asternute pe hartie.

Topicul asta ma face sa zambesc...imi este atat de familiar jurnalul....atatia ani pentru mine a fost unicul mod prin care ma descarcam,putem plange,zambeam,simteam ca traiesc prin acele cuvinte pe care le asterneam pe hartie si recitindu-le,am inteles cum am evoluat eu in toti acesti ani...

Scriu de cand aveam 13 ani...sa tot fie de atunci vreo 8 ani aproape,timp in care nu m-am oprit...am continuat sa scriu,cu aceeasi intensitate ca la inceput,dar cu trairi si mentalitate diferita...Ador sa scriu,face parte din mine...

Cea care a deschis acest topic nu face parte dintr-un alt secol,asa cum a spus si dan_marius,daca scrii intr-un jurnal,nu inseamna ca te-ai nascut in alte vremi...(bine punctat)

roportal=jurnal ..oarecum

Inainte scriam in jurnal... numai si numai cu cerneala neagra. E preferata mea. Am renuntat... nici eu nu stiu prea bine de ce. Probabil din comoditate. Nu notam ce se intampla zi de zi, era un 'stream-of-consciousness' pe care nu stiu cati l-ar fi inteles daca l-ar fi citit, si cei care l-ar fi inteles ar fi facut-o doar partial, nu mentionam niciodata de unde pornea. E-heeeei, vremuri.

Intre timp am trecut insa la blog. Imi este mai usor... si e ilustrabil . Multe din cele scrise sunt micile mele aberatii personale, vorba catelusului schiop. Mie imi place sa le numesc deseurile mele intelectuale si emotionale. Scriu ca sa imi 'scot din sistem' toxinele... sau de multe ori ca sa ma lamuresc pe mine insami ce gandesc. Alte entry-uri sunt de categoria 'light' dar nu as renunta la ele, isi au si ele rostul lor.

In viata mea nu am tinut un jurnal si nici nu am sa tin. Nu-mi place. Am refuzat ideea de a scrie un jurnal inca de mica. Pentru ce sa scriu? Oricum gandurile, ideile si sentimentele pe care le-as fii putut nota in acel jurnal sunt parte din mine, sau au fost parte din mine si le voi tine minte toata viata. Ce rost ar avea un jurnal? Sa ma descarc? Hehe...azi, de nervi am nenorocit niste pahare prin casa, asta ca sa ma descarc..