Pot fi oamenii educati altfel decat prin frica ?

Frica nu educa, ci ea poate determina un om sa gaseasca metode pt. a evita represaliile care s-ar putea abate asupra lui.

Frica a fost folosita dintotdeauna de catre foarte putini, pentru a manipula foarte multi.

Sperie-i, sau folosete-te de spaimele lor. Si apoi spune-le ca ai gasit o metoda de a le indeparta, si ei te vor urma ca oile.

Si nici nu trebuie sa-i maltratezi. Asta face cei ce nu sunt in stare sa manipuleze.

Cateodata si manipularea poate aduce cu ea educatia. Si nimeni nu-ti va spune ca esti un tip manipulat, ci educat.:roll:

Ba daca e sa privim adevarul, creatia este un om maltratat / manipulat si (pseudo)educat. Nu poti construi pe o fundatie putreda cu materiale de proasta calitate si sa te mandresti cu rezultatul. Afara e spoit gardul si inauntru leopardul.

Ai descris foarte bine omul, in general. Nu exista nici un om, indiferent de statutul lui, de pozitia lui in ierarhia sociala, care sa nu fie manipulat.

Prin insusi modul in care evolutia "a creat" omul, l-a facut supersensibil la "frica" de orice fel.

Aha, tu esti adeptul regulii "scopul scuza mijloacele"? Omul e manipulat si infricosat de la natura si prin actiunea fortelor de "ordine" sa le spunem, insa asta ingreuneaza indeobste educarea lui in conditii optime, ceea ce rezulta e ceva de doamne ajuta, in functie de noroc si de efortul personal de a se rupe de influente nefaste.

Cred ca exista intrinsec frica si varii forme de manipulare, dar nu cred in puterea lor "binefacatoare". Ca peste tot sunt fortele binelui si cele ale raului care se confrunta pe teren uman.

Nu, nu sunt deloc adeptul regulii "scopul scuza mijloacele", sunt doar un tip care constata asta, sau asa i se pare lui. Toate regulile sociale carora li se supune omul sunt dublate de pedepse in cazul in care nu le-ar respecta.

Ori daca omul nu vrea sa fie pedepsit, este din cauza ca ii este teama sau frica de pedeapsa.

As vrea si eu ca omul sa nu mai fie dependent de acest sentiment, dar deocamdata nu a depasit aceasta faza.

Mi-ar place sa cred ca va fi in stare vreodata sa faca asta, dar mai este pana atunci.:roll:

frica de pedeapsa nu este valabila pentru toti, ci pentru cei pe care i-ar tenta sa nu le pese de consecinte, deci pentru posibilii "infractori"

acum daca te gandesti la exemplul tau propriu, cate legi ai vrea sa incalci si nu o faci de frica pedepsei? desi nu te cunosc, raspund eu pt tine: majorietatea nu le-ai incalca fiindca le gasesti juste, iar daca nu le gasesti juste cel putin nu intr-atat de nejuste incat sa trebuiasca incalcate. Am generalizat acum, dar cam asta e ideea. Nu toti oamenii au beneficiat de educatie, iar consecintele acetui fapt se vad in necesitatea pedepselor, fie si simbolice pentru cei care daca nu cunosc legea tot trebuie sa dea socoteala pentru a apara interesul majoritatii. Deci nu toate pedepsele au caracter represiv, ci pot apara exercitarea unui drept si sunt pe post de despagubire/amenda.

Exista si persoane foarte educate care sunt capabile sa comita multe infractiuni, grave chiar, si altele, mult mai putin educate, care ar comite mai putine sau mai putin grave, macar. Cred ca educatia cizeleaza un caracter, insa nu-l poate modela ca pe o plastilina.

In privinta moralitatii legilor, nu pot sa spun decat asta: unele legi considerate morale intr-o tara, in alta tara sunt imorale.

Fiero a scris:

Exista si persoane foarte educate care sunt capabile sa comita multe infractiuni, grave chiar,

Acum ar trebui să ne explici ce consideri tu o persoană educată și ce consideri tu infracțiune. Pentru că infracțiunea este ceea ce definește Codul Penal ca fiind infracțiune, dar o mulțime de oameni educați (unii chiar foarte educați) ar putea să nu fie de-acord cu asta. Cum erau întreruperile de sarcină pe vremea lui Ceaușescu. Sau ascultarea unor posturi de radio gen Vocea Americii și Europa Liberă. Dacă presupunem că aș fi o persoană educată, cum ar trebui să reacționez cu privire la astfel de legi? Să le respect sau nu?

Dincolo de asta, legea e adesea doar o convenție locală: unele lucruri perfect legale în UK sunt considerate ilegale în România. Ce legitimitate morală mai are o astfel de lege?

harald a scris:

Acum ar trebui să ne explici ce consideri tu o persoană educată și ce consideri tu infracțiune. Pentru că infracțiunea este ceea ce definește Codul Penal ca fiind infracțiune, dar o mulțime de oameni educați (unii chiar foarte educați) ar putea să nu fie de-acord cu asta. Cum erau întreruperile de sarcină pe vremea lui Ceaușescu. Sau ascultarea unor posturi de radio gen Vocea Americii și Europa Liberă.

Ar fi trebuit sa spun fapta rea, mai degraba, nu infractiune. Din punctul meu de vedere, un om comite o fapta rea, reprobabila (care poate fi considerata sau nu de C.P. infractiune), atunci cand aduce un prejudiciu altei persoane sau cand aduce atingere integritatii fizice sau morale a acelei persoane.

O persoana educata este o persoana care apartine unui grup civilizat si care a avut acces la scolarizare sau/si la mijloace variate de informare. Un om educat nu devine automat un om moral, ci are doar mai multe sanse de a fi un om moral. Moral pt. societatea in cadrul careia a crescut si s-a format sau a aceleia in care traieste intr-o anumita perioada de timp.

Dacă presupunem că aș fi o persoană educată, cum ar trebui să reacționez cu privire la astfel de legi? Să le respect sau nu?

Dificil de spus. Exista doua situatii: 1. Moralitatea ta se afla situata deasupra grupului in care traiesti. 2. Moralitatea ta se afla sub moralitatea grupului in care traiesti. Esti tu capabil sa stabilesti in care dintre cele doua situatii te plasezi? Si daca esti, ai si capacitatea de a actiona in asa fel incat prin nerespectarea legilor pe care le consideri imorale sa nu dai nastere unor situatii mai imorale decat cele care ar putea rezulta din pricina imoralitatii legilor pe care tu le condamni? Impunerea unor noi viziuni asupra moralitatii si, odata cu ea, impunerea schimbarii unui sistem moral, nu se poate face, din pacate, doar prin puterea cuvantului, cel mai adesea pt. a schimba tiparele de gandire ale masei e nevoie de apelul la forta, iar a folosi forta este un act imoral, chiar daca scopul in care ea este folosita este unul bun, nobil.

Dincolo de asta, legea e adesea doar o convenție locală: unele lucruri perfect legale în UK sunt considerate ilegale în România. Ce legitimitate morală mai are o astfel de lege?

Teoretic ea are legimitate morala pt. marea majoritate a apartinatorilor grupului care a validat-o indirect.