Jocuri psihologice

Ce ciudat.. Tata a inceput sa ocroteasca animalute cand eram noi mari. El fiind de la tara, avea un fel de dar de a stii ce le trebuie, insa nu le acorda totusi mare importanta sau afectiune, doar ca le ingrijea. Tin minte ca la inceput aveam 2 papagali, si m-am atasat de ei fiindca tot timpul erau in casa si ma loveam de ei. Unul a murit dupa multi ani, si mai ramasese unul. Intr-o seara fratele meu a lasat fereastra balconului deschisa, si a fugit. Iar in aceeasi seara tata nu stiu ce avusese si se rastise la papagal. Cand am vazut eu ca papagalul nu mai e, m-am suparat tare, si am inceput sa plang de nu ma mai oprea nimeni ;)

Tata s-a suit pe bloc sa caute papagalul, da de unde. Uneori e prea tarziu.

Acum are un pisoi si o catelusa, catelusa e a fratelui meu dar tata o creste, iar pe pisoi l-a luat de suflet.

A mai avut si altii dar pe toti ii pierdea. Eu cred ca animalele spun multe despre stapani.

Ce gasiti voi la animalele pe care le tineti prin casa si va simtiti obligati sa va faceti un intreg program de viata functie de tot felul de necesitati reale sau doar imaginate ale animalelor alea antropomorfizate ? Mai ales ciinii tinuti in casa sint o jale in privinta asta. Niste complicatii inutile si incomode ale vietii din acea casa. Nu vorbesc de ciinii utilitari bine dresati ( de aparare, ciinii pentru orbi, etc) ci de dihaniile nefolositoere, baloase si mirositoare tinute de dragul a...nimic prin casa.

Foarte bine ca ai scapat de cetateanca aia pentru care mitza era mai importanta decit erai tu. si de animalul respectiv. Felicitari. Daca te inhamai sluga la pisica, sluga ai fi fost si in rest. Madam si pisica , stapine, tu sclavul lor.

Am si eu prietene zoo- duse cu pluta: porci de guineea, pisici, ciini. Dar nu imi baga nici una pe git jivina din dotare sau puii ei.

Nu am nimic impotriva sa aiba cite vor , cita vreme nu mi le aseaza pe in cap sau pe divan si nu au nici o pretentie ca eu sa fac ceva cu sau pentru vietatile lor.

Da, si omul e un animal mai mare tinut in casa sau la cotet.

Athmy a scris:

Da, si omul e un animal mai mare tinut in casa sau la cotet.

Topicul e.... citeste, nu repet.

Asa ca mai bine sa nu am nici o problema , gratuita prin definitie,cu animalele decit sa am!

Mai stii ce a facut Caragiale cu "Bubico" in tren? ;) (Hint: textul se termina cu"mincaia-i coada, cucoana!"

Te asigur ca e mai gustoasa decat ingamfarea unora! Si ai o problema cu animalele, eu nu am una.

A, si dihaniile alea tinute prin casa, au mai mult suflet ca dihaniile vorbitoare care scot perle verbale la tot pasul si te calca pe nervi de iti vine sa iei lumea in cap si nici casa nu e casa nici masa nu e masa cu ele. Ca sa fiu on topic.

N-am vazut animal sa faca rau cum face omul, asa ca cetateanca respectiva nu de la un animalut s-a simtit jignita, ci avea ea altele.. evident necunoscute tie.

A, si daca ti-e frica sa nu cazi in plasa uneia cu animalut cu tot, ia-ti o servitoare. Unui barbat nu ii e frica de sclavia iubirii, dar unui ingamfat ii e frica sa nu ii cada galoanele.

Si eu, ca si Rosucer, am observat o similaritate a comportamentului omului fata de alti oameni cu cel fata de animale, ca sa ma exprim elegant.

Cam asa arata Bombonica ;)

Pa. a scris:

Ce gasiti voi la animalele pe care le tineti prin casa si va simtiti obligati sa va faceti un intreg program de viata functie de tot felul de necesitati reale sau doar imaginate ale animalelor alea antropomorfizate ? Mai ales ciinii tinuti in casa sint o jale in privinta asta. Niste complicatii inutile si incomode ale vietii din acea casa. Nu vorbesc de ciinii utilitari bine dresati ( de aparare, ciinii pentru orbi, etc) ci de dihaniile nefolositoere, baloase si mirositoare tinute de dragul a...nimic prin casa.

Foarte bine ca ai scapat de cetateanca aia pentru care mitza era mai importanta decit erai tu. si de animalul respectiv. Felicitari. Daca te inhamai sluga la pisica, sluga ai fi fost si in rest. Madam si pisica , stapine, tu sclavul lor.

Am si eu prietene zoo- duse cu pluta: porci de guineea, pisici, ciini. Dar nu imi baga nici una pe git jivina din dotare sau puii ei.

Nu am nimic impotriva sa aiba cite vor , cita vreme nu mi le aseaza pe in cap sau pe divan si nu au nici o pretentie ca eu sa fac ceva cu sau pentru vietatile lor.

Genul asta de gandire ma descumpaneste. Nu stiu daca sa-mi fie mila, sila sau ambele. Un lucru mi-e foarte clar, indiferent din ce motiv esti asa (lipsa inteligenta emotionala sau inteligenta emotionala ciuntita, infumurare, complex de superioritate, lipsa empatie etc. etc.) si cu toate ca realizez ca spun ceva urat, tot o sa o spun: nu mi-ar placea sa existe multi ca tine si sa traiesc langa cineva ca tine ar fi ultimul lucru din lume pe care mi l-as dori. Nu stai langa o fiinta pentru ca-ti este utila intr-un fel sau altul si toate lucrurile alea care iti par tie scarboase si inutile altora le bucura sufletul.

Pa. a scris:

Ce gasiti voi la animalele pe care le tineti prin casa si va simtiti obligati sa va faceti un intreg program de viata functie de tot felul de necesitati reale sau doar imaginate ale animalelor alea antropomorfizate ? Mai ales ciinii tinuti in casa sint o jale in privinta asta. Niste complicatii inutile si incomode ale vietii din acea casa. Nu vorbesc de ciinii utilitari bine dresati ( de aparare, ciinii pentru orbi, etc) ci de dihaniile nefolositoere, baloase si mirositoare tinute de dragul a...nimic prin casa.

Foarte bine ca ai scapat de cetateanca aia pentru care mitza era mai importanta decit erai tu. si de animalul respectiv. Felicitari. Daca te inhamai sluga la pisica, sluga ai fi fost si in rest. Madam si pisica , stapine, tu sclavul lor.

Am si eu prietene zoo- duse cu pluta: porci de guineea, pisici, ciini. Dar nu imi baga nici una pe git jivina din dotare sau puii ei.

Nu am nimic impotriva sa aiba cite vor , cita vreme nu mi le aseaza pe in cap sau pe divan si nu au nici o pretentie ca eu sa fac ceva cu sau pentru vietatile lor.

Un animal de casa are multe avantaje pentru stapan: ofera afectiune neconditionata, si imbuntateste starea de sanatate a omului (s/au facut studii)

Daca un om are un animal de casa asta nu inseamna ca e "dus cu pluta", cum spui. Inseamna ca iubeste animalele, ca are nevoi in directia asta, ca si le satisface astfel, ca are o disponibilitate afectiva, etc.

Simti exagerarea? Iei o afirmatie "un om are animal de casa" si sari fara legatura la o concluzie "deci e dus cu pluta".

Exact stilul asta de gandire ilogica, rigida, te face sa ai ganduri suicidare. Ai putea fi mai nuantat. Cinismul tau arata un fond nihilist, negativist, pesimist, deconstructivist. Iti place sa demolezi. Daca asa esti in viata de zi cu zi, ma indoiesc ca apropiatii te pot suporta usor. Oare ai sotie, copii? Cum comunici cu ei? Tot asa? Daca nu ai, oare nu cumva iti lipseste apropierea emotionala a atasamentelor interpersonale? Pe acest fond de frustrare nu vine depresia ascunsa?

Observ apetenta ta pentru exagerare in ce ai scris mai sus. O femeie este simpla "cetateanca". Un animalutz e "dihanie" (adica fiara in toata legea).

Oare cum s/ar schimba gandirea ta daca ai fi mai atent la aceste exagerari si sofisme? daca le/ai identifica si nu le/ai da curs, ci le/ai inlocui cu cognitii mai tolerante?

Sunt convins ca ai aprecia viata mai mult.

Unii oameni nu se schimba degeaba ii poti proslavi mult si bine.

Asa era bunicul meu, avea parti pozitive, dar cele negative erau groaznice. Cand se certa cu bunica o facea 'dihanie', de fata cu noi copiii, dar bineinteles ca ei ii era rusine nu lui. Nu ma mai mira nimic.