Jocuri psihologice

Abandonul ca joc al puterii. Unele personae provoaca sentimentul de abandon propriilor copii sau parteneri de viata prin mesaje nonverbale de superioritate si de putere absoluta. Fac acest lucru cu scopul de a se simti superiori si atotputernici, de a simti betia puterii asupra celuilalt.

Cand ei sunt la randul lor parasiti, urmeaza sa traiasca acelasi sentiment de abandon, acesta fiind si scopul jocului bolnav, retrairea sentimentului de abandon din copilarie. Ei isi spun in subconstient ceva de genul, "o sa fiu cu tine trufas cum au fost tata sau mama cu mine cand eram mic, apoi cand tu ma vei parasi, eu voi retrai sentimentul de abandon si ma voi simti implinit, pentru ca voi trai ceva ce imi era familiar de multa vreme".

http://www.psihologie.50g.com/jocuripsi.html

Iata poza pisoiului (afectul pisoilor mi se pare extrem de fidel reproductiv vis-a-vis de cel al copiilor) cu care faceam jocuri de putere. In ochii lui se citeste teama de abandon. Dupa o luna intr-adevar l-am abandonat. Dupa inca 4 luni, m-a abandonat si prietena care imi aduse-se pisoiul. Ce am colectat in final a fost ura pura din partea ei, pana in ziua de astazi si cate zile o mai avea.

Big Lebowski a scris:

Iata poza pisoiului (afectul pisoilor mi se pare extrem de fidel reproductiv vis-a-vis de cel al copiilor) cu care faceam jocuri de putere. In ochii lui se citeste teama de abandon. Dupa o luna intr-adevar l-am abandonat. Dupa inca 4 luni, m-a abandonat si prietena care imi aduse-se pisoiul. Ce am colectat in final a fost ura pura din partea ei, pana in ziua de astazi si cate zile o mai avea.

Afectul tuturor puilor de animale lipsiti de ocrotirea parintilor, cu exceptia reptilelor, seamana cu cel al copiilor abandonati. Ma intreb ce-ai vrut sa spui cu textul asta!! Te asteptai sa abandonezi pisoiul, cu care jucai jocul abandonului, ca sa-ti retraiesti propria copilarie? Ti-ai dat seama de asta si ceri ajutor? Ura fostei prietene o vezi nejustificata? Nejustificata pentru ca nu poti avea pretentia ca un om, oricat de inteligent ar fi, sa se poarte matur, atunci cand in sufletul lui este doar un copil care tanjeste dupa afectiune, pe care nu o poate oferi pentru ca nu a primit-o la randu-i, la timpul porivit si nici mai tarziu sau, chiar daca a primit-o mai tarziu, a fost prea vlaguit sa o mai recunoasca si sa se bucure de ea?

Sunt doar presupuneri. Poate ma lamuresti tu.

Te-a parasit din cauza unui pisoi? Eu nu pot crede, poate ca e doar o analogie.

Prima si singura mea pisicuta, era portocalie si mica tare. A luat-o bunica pentru ca sa nu o inece fratele ei in garla. Si o tineam mereu cu mine, desi doar ma zgaria. Eram si eu copil. Iar dupa un timp bunica a dus-o si pe ea pe camp. Eram cu ea, iar pisicuta zgaraicioasa era mai mica decat firele de iarba. Nu mai stiu ce s-a intamplat cu ea, ii ziceam Bombonica. Si acum ma doare sufletul dupa ea, si am avut si eu un animalut care a murit, si care mi-a alinat aceasta amintire. Dar nu o voi uita vreodata.

Rosucer a scris:

Afectul tuturor puilor de animale lipsiti de ocrotirea parintilor, cu exceptia reptilelor, seamana cu cel al copiilor abandonati. Ma intreb ce-ai vrut sa spui cu textul asta!! Te asteptai sa abandonezi pisoiul, cu care jucai jocul abandonului, ca sa-ti retraiesti propria copilarie? Ti-ai dat seama de asta si ceri ajutor? Ura fostei prietene o vezi nejustificata? Nejustificata pentru ca nu poti avea pretentia ca un om, oricat de inteligent ar fi, sa se poarte matur, atunci cand in sufletul lui este doar un copil care tanjeste dupa afectiune, pe care nu o poate oferi pentru ca nu a primit-o la randu-i, la timpul porivit si nici mai tarziu sau, chiar daca a primit-o mai tarziu, a fost prea vlaguit sa o mai recunoasca si sa se bucure de ea?

Sunt doar presupuneri. Poate ma lamuresti tu.

Ai inteles bine. Desi noi suntem 100% produsul educatiei parentale, nu pot acum sa ma intorc sa dau vina pe parinti, pentru ca eu platesc pentru actele mele, in prezent. Deci sunt responsabil. Asa cum au fost si soldatii germani la Stalingrad. Si au platit pentru asta, atunci, pe loc.

Ei suntem 100% produsul a ceva. Poate 100 la mie ;)

Nu suntem 100% produsul educatiei parentale. NU! Parintii au o mare influenta asupra copiilor, dar nu sunt cei care le modeleaza definitiv caracterul, si tu stii asta, simti asta, pentru ca, desi ti-au dat o educatie care peste timp a starnit in tine revolta, nu te-au putut impiedica sa iti doresti sa fii altfel si sa incerci sa faci totul pentru a fi altfel decat isi doreau ei sa fii, asta cu pretul de a pierde anumite "avantaje", cu pretul de a-ti pierde "linistea" calduta in care pareai ca te afli.

Esti foarte inteligent, Big, numai ca inteligenta nu-i intotdeauna si folositoare, daca nu iti dai seama incotro s-o dirijezi. Nu vreau sa ma erijez in sfatuitoare, eu cred insa ca ar fi mult mai bine daca ti-ai canaliza energia de care mai dispui nu in a te tot gandi la greselile trecutului (ale parintilor tai si ale tale) ci in a te iubi pe tine insuti si a face ceva constructiv pentru tine.

Athmy a scris:

Te-a parasit din cauza unui pisoi? Eu nu pot crede, poate ca e doar o analogie.

M-a parasit pentru ca m-am purtat cu ea arogant, trufas, sfidator, batjocoritor, etc. Pisoiul are mutra aia pentru ca il ignoram. El cerea afectiune, securitate, siguranta, si astea puteau veni doar prin contact fizic, mangaiere, lucru de care nu eram constient atunci.

Rosucer a scris:

Asa e.

Big Lebowski a scris:

M-a parasit pentru ca m-am purtat cu ea arogant, trufas, sfidator, batjocoritor, etc. Pisoiul are mutra aia pentru ca il ignoram. El cerea afectiune, securitate, siguranta, si astea puteau veni doar prin contact fizic, mangaiere, lucru de care nu eram constient atunci.

:)Dar acum constientizezi si poti sa schimbi.

N-am inteles niciodata de ce oamenii nu pot simti empatie fata de animale si, mai ales, de ce se poarta crud cu ele. Si cred cu tarie ca un om incapabil de a oferi dragoste unui animal este incapabil sa-si iubeasca semenii, ba chiar sa-si iubeasca proprii copii. Si nu ma refer acum la animalele alea pe care multi le tin lang ei ca sa se faleasca ca-s de nu stiu ce rasa, foarte scumpe, ci la animalele obisnuite.

Rosucer a scris:

:)Dar acum constientizezi si poti sa schimbi.

N-am inteles niciodata de ce oamenii nu pot simti empatie fata de animale si, mai ales, de ce se poarta crud cu ele. Si cred cu tarie ca un om incapabil de a oferi dragoste unui animal este incapabil sa-si iubeasca semenii, ba chiar sa-si iubeasca proprii copii. Si nu ma refer acum la animalele alea pe care multi le tin lang ei ca sa se faleasca ca-s de nu stiu ce rasa, foarte scumpe, ci la animalele obisnuite.

Da, acel pisoi simboliza un potential copil al meu. Dupa ce am divortat, sotia mi-a strigat:"Tu sa nu faci copii vreodata!" Stia ea ce stia, doar era psiholog.

Big Lebowski a scris:

Da, acel pisoi simboliza un potential copil al meu. Dupa ce am divortat, sotia mi-a strigat:"Tu sa nu faci copii vreodata!" Stia ea ce stia, doar era psiholog.

Dar tu te-ai schimbat mult. Crezi ca un om care isi doreste mereu sa se autodepaseasca si sa faca cat mai putine greseli nu-i mai bun decat unul care se crede perfect? Cand ai sa te iubesti pe tine mult, mult, mult, eu cred ca vei putea oferi din prea-plinul tau si celorlalti si cred ca vei fi un tata bun. Nu unul perfect, ci unul bun. ;)