Materia este o traire

harald a scris:

Ceea ce este nu paradoxal, ci doar aberant

Toate lucrurile noi sunt aberante la început. De fapt ce spun eu aici, nu e nou, ci vechi, foarte vechi, din vremuri antice. Eu recunosc, sunt adeptul şcolii eleate, care tocmai asta spune: că realitatea numită obiectivă, e numai o umbră a realităţii ideale. După 2500 de ani, subiectul revine în discuţie, după ce la început de nou mileniu, a apărut "argumentul simulării", a lui Nick Bostrom. Sigur, nici el nu e primul, că a mai fost înaintea lui şi Leonard Susskind, la începutul anilor 1970, dar atunci nu erau puternicele intrumente din prezent, numite calculatoare.

Au trecut 2400 de ani de când Democrit şi Leucip au formulat teoria aberantă a ...atomilor, cum că lumea, e formată toată din mici ...bucăţele (în ciuda a ceea ce vedea tot omul, că lumea e întreagă), ...şi până la final de secol 19, când au fost descoperiţi atomii. Şi iată că se repetă treaba: trec iar 2500 de ani de la Socrate, până la Bostrom, când se reia această ipoteză a realităţii iluzorii.

lupini a scris:

Nick Bostrom. a mai fost

harald a scris:

End of story.

În cazul meu..."the show goes on !" :)

Lumea e schimbată numai de cei care au curajul să-şi exprime ideile indiferent cât de originale şi absurde ar fi.

lupini a scris:

Au trecut 2400 de ani de când Democrit şi Leucip au formulat teoria aberantă a ...atomilor, cum că lumea, e formată toată din mici ...bucăţele (în ciuda a ceea ce vedea lumea), ...şi până la final de secol 19, când au fost descoperiţi atomii.

Sunt lucruri complet diferite, din care tu faci un talmeş-balmeş. Atomii lui Democrit şi Leucip făceau parte dintr-un set de convenţii, adică propuneau un anumit tip de abordare a realităţii, iar atomii descoperiţi la sf.sec.19 reprezentau într-adevăr o imagine asupra realităţii obiective. Care imagine a fost suficientă până la descoperirea radioactivităţii, dar a trebuit îmbunătăţită ulterior. Deci Democrit şi Leucip nu mai aveau dreptate, modelul propus de ei nu mai corespundea realităţii, odată ce se putea obţine plumb din uraniu.

Meritele lui Democrit şi Leucip nu constau în descoperirea atomilor, cum crezi tu. Ci în faptul că propuneau un set valabil de convenţii, cu care se putea opera asupra realităţii obiective, la nivelul tehnologic al epocii respective. Odată ce nivelul tehnologic progresează, setul de convenţii trebuie să progreseze şi el, deşi realitatea obiectivă nu progresează, că n-are unde! Uraniul se dezintegra în mod natural şi pe vremea lui Democrit, chiar dacă el nu era conştient de asta, nu crezi? :P

lupini a scris:

Şi iată că se repetă treaba: trec iar 2500 de ani de la Socrate, până la Bostrom, când se reia această ipoteză a realităţii iluzorii.

Da, dacă îţi faci o misiune din a folosi toate erorile posibile de logică (sau din a ignora complet existenţa lor) poţi susţine absolut orice. S-a dovedit practic! :roll:

harald a scris:

Da, dacă îţi faci o misiune din a folosi toate erorile posibile de logică

Spune prima eroare. Măcar o corectez, şi în felul ăsta mă ajuţi la îndepărtarea erorilor.

omul nimeni a scris:

Lumea materiala, este de fapt o consumatie, o traire a entitatii ce sunt (a entitatilor ce sunteti).

Care sunt dovezile existentei unei lumi materiale, in afara de bunul simt rezultat din adoptarea globala si tabu, a conceptului materialitatii lumii, exista ele?

Este existenta materiala doar o traire idealizata, este materialismul o forma de spiritualitate?

In primul rand in enuntul tau sunt o serie de intrebari, si nu doar una, si de aceea se nasc atatea controverse si nu se poata da un singur raspuns universal valabil.

Unul ar fi ca, da, materialismul este o forma de spiritualitate doar in cazul fiintelor rationale. Aceasta spiritualitate fiind rezultatul manifestarii exterioare a spiritualitatii lor.

Lumea materiala, in universalitatea ei, poate fi perceputa doar de catre fiintele inzestrate cu ratiune si, implicit cu constiinta.

De aceea se face distinctia clara intre oameni si animale, si doar oamenii pot fi persoane. Animalele, cu toate ca fiinteaza nu au constiinta de sine, pentru ca nu detin ratiune. Adica, nu pot percepe realitatea intr-un mod obiectiv ca si noi, drept urmare nici nu pot crea, deci nu putem vorbi de spiritualitate.

Si ca sa revenim la inceput, da, lumea materiala este o existenta idealizata. Tot ce ne inconjoara si este viu, el exista, dar numai in acceptiunea noastra. Dar asta nu inseamna ca lumea materiala detine si constiinta, adica perceptia propriei existente.

Numai ca acest concept, de constiinta de sine, este unul inventat de fiintele umane pentru as putea defini diferetele intre entitatiile vii, si pana in prezent se considera ca numai ei detin acesta functie fiind mai evoluati fata de celelalte entitati dar, intr-o buna zi se poate dovedi ca ne-am inselat.

lupini a scris:

Spune prima eroare. Măcar o corectez, şi în felul ăsta mă ajuţi la îndepărtarea erorilor.

Ţi-am spus-o deja. Ai corectat-o în vreun fel?

Ştii cum se traduce ce susţii tu? Că până la Copernic şi Nicholas din Cusa, Soarele se rotea în jurul Pământului şi abia după aceea s-au schimbat rolurile

La fel, Pământul avea 40.000 km lungimea ecuatorului pe vremea lui Arhimede şi Eratostene, dar nu mai avea decât 25.000 km pe vremea lui Columb şi a ajuns să aibă din nou 40.000 km. abia în zilele noastre :P

Two a scris:

Animalele, cu toate ca fiinteaza nu au constiinta de sine, pentru ca nu detin ratiune. Adica, nu pot percepe realitatea intr-un mod obiectiv ca si noi, drept urmare nici nu pot crea, deci nu putem vorbi de spiritualitate.

Ei, nu! Ai văzut vreodată coţofene construind gălăgioase cuiburi false şi construindu-l în linişte pe cel pe care au de gând să-l folosească într-adevăr? Ai văzut bizami sau castori construind şi ieşiri subacvatice la vizuinile lor? Nu crezi că fac asta pentru că aşa cred ei că e "bine", deci există şi la ei/ele un anumit nivel de spiritualitate?

Eu cred că animalele au şi spiritualitate şi conştiinţă de sine, nu suntem chiar atât de inteligenţi şi de diferiţi cum ne place nouă să credem. Diferenţa este că noi am creat şi deţinem o societate bazată pe tehnologie, asta e ceea ce n-au castorii sau coţofenele. Dar în rest, un analfabet din Sahara singur în peştera lui nu e cu nimic mai inteligent decât un castor sau o coţofană. Poate chiar dimpotrivă! :P

harald a scris:

Ţi-am spus-o deja.

Probabil, însă nu ştiu unde e. :)

harald a scris:

Ştii cum se traduce ce susţii tu? Că până la Copernic şi Nicholas din Cusa, Soarele se rotea în jurul Pământului şi abia după aceea s-au schimbat rolurile

La fel, Pământul avea 40.000 km lungimea ecuatorului pe vremea lui Arhimede şi Eratostene, dar nu mai avea decât 25.000 km pe vremea lui Columb şi a ajuns să aibă din nou 40.000 km. abia în zilele noastre

Ai dovada că n-a fost aşa ? :)

Dacă până acum spuneai că a fost absurd ce am scris, ....ce voi scrie mai jos ţi se va părea şi mai absurd. Am mai scris acest text şi în altă parte aici pe forum.

Probabil că simularea în care trăim, se supune ideii de "infinit potenţial", adică apare şi se modelează pe măsură ce îl descoperim.

De exemplu, pentru a nu consuma resurse calculatorul care ne simulează, la început realitatea era plată, nu apă plată, ci Pământ plat. De fapt, era şi apa plată, pentru că Oceanul Planetar făcea parte din Pământul plat. :)

Apoi, pe măsură ce omul evolua, şi descoperea realitatea...simulată, Creatorul jocului a rotunjit Pământul, astfel încât, noi, personajele jocului (simulării), să nu putem ajunge la..."marginea realităţii", ca în filmul "The thirteenth floor". Urmăreşte acest film care exprimă exact ceea ce spun eu aici.

Apoi, cum tehnica omului se tot îmbunătăţeşte, şi s-a ajuns să ne uităm cu "ocheanul" înspre Univers, Creatorul jocului de data asta a mărit Universul, şi îl măreşte în continuare, prin expansiune accelerată, astfel încât să nu-i dăm de capăt.

E absurd...nu ? :roll:

lupini a scris:

E absurd...nu ? :roll:

Nu e absurd, dupa mine este aberant.

harald a scris:

Ei, nu! Ai văzut vreodată coţofene construind gălăgioase cuiburi false şi construindu-ul