Enigma din privire mult ii e adorata
Si tot mai mult uraste infatisarea sa
Iar sufletul pe-o muchie atarna, sta sa cada
Iar cel ce vrea sa-l prinda..mereu ..altcineva
Scena odata clara, acum pare absurda
Victoria de poveste e doar un sterp teren
Lumina il raneste cand cauta prin ceata
Eterna nemurire a clipei, ce absent!
Si tot ce-a fost odata, nici amintire nu-i
Caci timpul nu ii iarta drogul trecutului
Revarsa-se din sange tot ce a fost surcat
De-ar fi o nemurire in care sa stai beat.