Si iata-ma la gara, biletul luat in ultimul moment. Tanti imi zice ca nu are locuri la cuseta, se iau de la conductor, dar mai zice sa nu-mi fac sperante ca e duminica si navetistii...Cuseta n-am gasit, n-as fi crezut sa existe mafia cusetelor, hihi. M-am dus la locul meu de pe bilet. Care loc era in ultimul vagon din trenul ala international, vagon probabil atasat pe undeva pe la periferie. Care vagon era vai de capul lui, fara lumina, fara caldura, ca un cvartal din zona umbrita a Harlemului. Care locuitori ar fi niste balcanici cheflii si cu insomnii purificate prin strigate nocturne. :) Compartimentul relativ gol - un sarb(?) care s-a tirat in alt compartiment sau vagon si inca doua persoane mai tuciurii (sau poate era din cauza luminii) si fara bagaje. Clar, am inchis cate un ochi la o jumatate de ora, cu schimbul, bineinteles.Era destul de greu sa ramai treaz si sa te lupti cu starea de hipotermie in acelasi timp, dar mi-am bagat aparatul foto la piept, pasaportul tot pe undeva pe acolo si am dormit - la risc. ;) Si am ajuns, cu bine chiar. In Bucuresti nu chiar frig, -9 - -10 grade, ninsoare viscolita, echipament de primavara/toamna. Ata ete, au supravietuit ei homo sapiens, supravietuieste si homo computerus. M-am dus la sediul de acolo sa-mi ridic invitatia - apropo, am fost anuntat cu o zi inainte de plecarea mea, probabil ei stiu ca imi place aventura - si bineinteles ca nu era nimeni la 7 jumate la lucru. La 9 jumate hai ca parca ar mai fi venit. Dar la 10 sigur vine cine trebuie. :)Tin sa zic ca Bucurestiul ce-l lasasem in urma cu doua saptamani parca a revenit la viata: aceleasi troiene - doar mai mari, aceleasi ambuteiaje - doar mai 'dolofane' si tot acei soferi impertinenti (no offense). Asa ca am taiat-o la Ambasada pe jos cu metroul, mai rapid decat orice taxi puteam gasi (adica nici unul).;) Care la Ambasada eram programat la ora 11. Care am fost la 10:30 dar erau 50 de persoane in fata. Care erau venite de prin diverse colturi de tara, imbracate la fel de sumar. Asa am ajuns sa ne apropiem si noi, de frig daca nu de altceva.Tin sa zic ca s-a simtit un iz de occident - un umor fin, oameni mai putin crispati. Fac aici paralela bineinteles cu Ambasada Israel. Si pentru cei care nu m-au urmarit, stateam in fata la Ambasada SUA - circa 2.5 ore - si ne minunam de cat ne poate viscoli pana si in chiloti. Care are. :) M-am vazut intrat, mi-am completat pe calculator formularul, m-au trimis afara dupa poza, am trecut iarasi prin controlul ala cu poarta. Asta e, partea asta a trecut.Acum, pentru cei care nu stiu, dupa ce predai formularul de viza iti este strigat numele de catre o persoana vorbitoare (doar?) de limba engleza. Si daca 'bialach diumitreo' vi se pare relativ usor de identificat, ganditi-va putin si la numele vostru. Aha, asa credeam si eu.La mine a fost draguta fata - o negresa delicioasa - care m-a chemat la ghiseu sa-mi ia amprenta si sa ma intrebe daca a pronuntat corect. Esti draguta fata tatii.M-au rechemat la alt ghiseu dupa un minut, interviul a durat exact un minut sau doua si mi s-a zis sa revin la trei dupa viza.Si pentru tanti sau nenea care se ocupa de decorarea Ambasadei: chiar se poate, posterul ala cu nenea Bush si tanti Iliescu Ion sa ramana tot acolo? Macar cu un Photoshop si tot schimbi bunicuta cu marinaru. S-avem pardon! ;) Eu am intrat la 15:00 in ambasada, spre uimirea personalului tehnic si militar care nu erau siguri de ce m-au lasat inauntru. Mai tarziu am aflat ca procedura e sa stai pe trotuarul de vis-a-vis pana cheama toata gloata si ti se striga numele. ;) La trenul de intoarcere am prins cuseta, o tanti draguta care m-a servit imediat si m-a pus intr-un compartiment unde mai era doar un nene. Care nene suferea de, nu stiu cum sa-i zic, vedeti voi.La ora 23:00 a inceput omul meu sa se dezechipeze si sa sa-si faca patul. Un intreg ritual, exersat indelung cu anii. Pe urma vine indreptarea cersafului de cute. Tragerea draperiilor la usa. Verificarea draperiilor la geam. Incuierea usii de compartiment. Rezolvatul scartaitului patului. Potrivirea ceasului. Verificarea gentilor. Aranjarea ciorapilor. Indreptarea cearsafului de cute. Rezolvatul scartaitului. (Cred ca ii lipsea ursuletul preferat aici).Ma rog, la 23:30 a terminat de aranjat totul si s-a pus sa se culce. Un singur lucru mai statea in calea oilor venite sa sara gardul - lumina aprinsa. Asta pentru ca eu citeam Catavencu. M-am indurat de el la ora 24:00 si am stins lumina.Bineinteles, n-a putut sa adoarma pana n-a verificat din nou totul.Oricum, sa n-o mai lungesc, am dormit exact pana la ora 5:00, cand s-au facut exact 35 de grade in compartiment si am simtit nevoia sa ies la o tigara de aer proaspat. Astia care dau caldura la cuseta ar trebui sa-si revizuiasca rudele din tarile (mai mult decat) calde.