Transplantul de par

Detalii

CategoriiSanatate
TaguriMedicina
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari11528

Voteaza & Distribuie

Descriere

Efectele psiho-sociale ale alopeciei si implicatiile lor in ingrijirea pacientului
Felul in care oamenii arata de la nastere pana la moarte e parte integranta a identitatii lor, atat in ceea ce priveste felul in care ceilalti ii privesc, cat si din punct de vedere al propriei pareri despre sine. Psihologia aspectului fizic poate fi divizata in doua perspective. Prima e "imaginea din exterior", imaginea sociala a individului. Aceasta perspectiva implica modul in care aspectul fizic afecteaza perceptiile interpersonale si relatiile sociale. Al doilea punct de vedere este "perceptia din interior", evaluarea subiectiva a persoanei din punct de vedere al propriilor aspecte fizice si estetice. Psihologii folosesc termenul de "imagine a trupului" - un aspect esential al conceptului de identitate - cu referire la aceste atitudini si perceptii personale, legate de infatisara cuiva. O psihologie cuprinzatoare, deplina, a aspectului fizic, ia in considerare ambele puncte de vedere, in special pentru ca masurile imaginii asupra trupului au deseori o corespondenta modesta in raport cu realitatea, perceputa la nivel social. La o prima privire, frumusetea nu asigura o imagine satisfacatoare asupra trupului, nici banalitatea nu implica neaparat detestarea aspectului cuiva. Acest capitol abordeaza fiecare perspectiva pentru a elucida efectele psihosociale ale alopeciei androgenice - intai din punct de vedere al imaginii sociale urmate de o apreciere mai aprofundata a efectului alopeciei asupra imaginii corpului uman si a calitatii vietii. Discutia noastra pune cap la cap dovezile stiintifice si implicatiile lor, cu scopul de a spori intelegerea medicilor cat si grija barbatilor si femeilor in ceea ce priveste pierderea parului.
Perspective sociale in ceea ce priveste pierderea parului si recurgerea la transplant
Oamenii de stiinta ce studiaza comportamentul uman, au luat in considerare sute de studii, confirmand faptul ca trasaturile fizice, cum ar fi aspectul fizic atragator, greutatea, inaltimea, trasaturile fetei, aspectul ingrijit, pot determina in mod sistematic atitudini sociale, atributii, actiuni. Aspectul fizic realmente genereaza informatiile cele mai disponibile cu privire la o persoana, implicand aspecte de baza cum ar fi genul, varsta aproximativa, rasa, chiar si statutul socio-economic sau ocupatia. Ca rezultat al socializarii prin colegi, parinti si societate, in general, noi dezvoltam atitudini ce implica atribute fizice si estetice si, pe baza acestora, clasificam oamenii intr-o varietate de categorii cognitive, deseori inconstient. Stereotipiile noastre implicite cu privire la aspect pot determina cine va ramane strain sau doar cunostiinta si cine ne va deveni prieten apropiat, dintre cei pe care ii intalnim zilnic. Dincolo de impactul evident asupra intalnirilor inteerumane, atractia fizica determina reactia ambelor sexe. Trasaturile fizice pot influenta decizii si comportamente sociale in orice situatie - la locul de munca, in clasa, la tribunal, in dormitor. Concluzia stiintifica de baza este ca oamenii ce poseda calitati fizice pe care cultura noastra le considera atractive sunt uneori, daca nu intotdeauna, priviti si tratati mult mai favorabil decat cei mai putin atragatori. Persoanele comode, in special cele obeze sau desfigurate fizic, se lovesc de prejudecati sociale semnificative si de discriminare. Care sunt implicatiile pentru perspectiva sociala a imaginii sinelui a unei persoane cu alopecie? Cum sunt privite persoanele cu alopecie vizibila de catre ceilalti?
Oamenii de stiinta ce studiaza comportamentul uman si-au propus numeroase atribute fizice spre studiu, totusi o zona de investigatie aproape ignorata a fost cea referitoare la caderea parului si transplantul acestuia. Aceasta omisiune este surprinzatoare, daca luam in considerare predominanta acestei situatii, cu implicatii vizibil sociale si enormitatea de produse si servicii pentru ingrijirea parului si reconditionarea acestuia. Cercetarile iau de asemenea in considerare cu surprindere, faptul ca istoria dovedeste existenta unui simbolism cu traditie culturala asociat parului - lungimea sa cat si caderea sa. Parul este una dintre putinele parti ale corpului asupra careia avem control imediat in a ne exprima individualitatea sau identitatea aleasa de noi. Parul este considerat ca fiind podoaba ce ne "incoroneaza", de accea se recurge .chiar si la transplant. Cu rare exceptii, top-starurile de pe micile ecrane, atat barbati cat si femei, au o podoaba capilara bogata, chiar daca poarta o mesa pentru a arata astfel. Chelirea sau pierderea parului este asociata cu lipsa puterii - daca luam in considerare copii, pe cei mai in varsta si pe biblicul Samson. Capetele prizonierilor si soldatilor sunt rase pentru a diminua individualitatea, puterea. In societatea contemporana vestica, adeptii skinheads, rasi pe cap, sunt rasisti. Mediocrul "chelos" din media este de obicei un personaj comic sau tinta unei farse.
Barbatii cu calvitie sau in curs de pierdere a parului
Asemenea observatii sugereaza ca alopecia poate avea un impact covarsitor asupra "privirii din afara" initiale (catalogarii unei persoane din exterior). Dovezile unui asemena efect negativ din studii ce au folosit descriptori verbali sau schite grafice cu privire la barbati cu sau fara probleme de pierdere a parului sunt neclare. Intr-un studiu, numarul 1, cu privire la perceptiile oamenilor despre persoanele cu alopecie, Cash a investigat impactul initial al alopeciei vizibila la barbati, pe baza perceperii sociale a persoanelor de ambele sexe. Subiectii au vizionat mostre colorate reprezentand barbati ce cheleau, respectiv barbati ce nu aveau aceasta problema, prezentati in perechi, pe criterii de varsta, rasa si alte atribute. Subiectii au catalogat acesti barbati pe baza a diferite criterii - cheie, de prima impresie. Ca rezultat, barbatii cu probleme de calvitie au creat o impresie mai putin favorabila, inclusiv un rating redus de atractie fizica, prezumtii de caracteristici personale si interpersonale mai putin favorabile si impresia unei varste mai inaintate. Cu privire la varsta lor reala, barbatii cu varsta sub 35 ani care erau in curs de pierdere a parului au fost catalogati ca fiind mai in varsta, ia rbarbatii de peste 35 ani fara probleme de alopecie au fost perceputi ca fiind mai tineri. Astfel, probabil datorita expectatiilor (asteptarilor) la nivel social despre normativitatea varstei, caderea parului "ii maturizeaza" pe cei mai tineri, in timp ce o persoana mai in varsta, dar cu par, pare a fi mai tanara. Contorul statistic al atractiei fizice luat in considerare, atenueaza substantial celelalte diferente percepute.
Concluziile sugereaza ca efectele imaginii "tiparelor sociale" cu privire la alopecia masculina micsoreaza atractivitatea mai degraba din punct de vedere al unor stereotipii aplicate subiectilor cu aceasta problema. Desi rezultatele experimentale reveleaza prime impresii, consistent non-pozitive, multe referiri mai trebuie facute cu privire la acestea. Intai, impresia mai putin favorabila nu inseamna impresie negativa. Pe o scara a atractiei de la 1 la 10, barbatii cu probleme medii de pierdere a parului din acest studiu au fost doar pe jumatate dezavantajati; pierderea parului nu este un fenomen "de la print la broasca". Apoi, impresiile initiale nu sunt neaparat "batute in cuie", iar aomenii ce au cunoscut deja si au placut pe cineva, nu vor renunta la afectiunea lor datorita caderii parului acelei persoane. In al treilea rand, alte calitati personale pot fi esentiale in hotararea relatiei, dincolo de impresiile prime. De exemplu, persoanele calde si interesante transcend perceptiile majoritar nefavorabile la nivel social, datorate aspectului de calvitie. Pe de alta parte insa, pentru cei ale caror personalitati antagoniste sau egocentrice, ce au fost deja marginalizate social, calvitia poate intensifica apatia sociala sau antipatia indreptata asupra lor.
Alopecia la femei
S-a ajuns la concluzia ca desimea si culoarea parului femeilor afecteaza imagine lor sociala, dar nici un studiu nu a examinat felul in care sunt privite femeile cu probleme de alopecie. Pentru unele femei, transplantul de par reprezinta optiunea terapeutica preferata prin efectul permanent. De fapt, multi probabil ignora existenta acestui fenomen la femei, partial fiindca acesta se manifesta in principal printr-o rarire difuza (subtiere) si prin urmare, poate fi atenuata prin coafare. Totusi, din punct de vedere al faptului ca rarirea parului la femei este un fapt observabil, cu implicatiii la nivel social, nu e improbabil ca alopecia sa reduca din atractivitatea perceputa din exterior. Perceptia generala asociaza pierderea parului la femei cu varsta inaintata, ceea ce in dublul standard al culturii noastre, ce pune pe primul loc tineretea ca atribut al frumusetii, poate diminua in mod eronat atractia perceputa fata de o femeie. Din nefericire, nici incaruntirea, nici pierderea parului la femei nu promoveaza o percepere pozitiva asupra lor, nici nu le claseaza in tagma celor "distinse". Desi aceasta teorie nu e studiata, un alt factor ce poate interveni este asocierea - la nivel social - cu faptul ca aspectul de calvitie evidenta este simptom al unei boli cumplite sau efect secundar al unui astfel de tratament. Astfel, faptul ca "tiparul" aplicat unui barbat cu alopecie asociat unui statut mai normativ, oarecum din categoria de tipul "ma asteptam la asta", nu poate fi transferat, la nivelul expectativelor sociale, unei femei cu aceleasi probleme. Inainte ca o femeie sa poata fi considerata un candidat potrivit pentru un transplant de par, trebuie sa se convinga de faptul ca pierderea parului nu este temporara. Femeile sunt mult mai expuse la caderea temporara a parului decat barbatii si pot pierde parul mult mai usor in conditii de stres ridicat si datorita medicamentatiei. Femeile care isi pierd parul din cauze genetice sau datorita alopeciei de tractiune, vor putea beneficia de transplant de par, in conditiile in care mai exista par donator.
Pierderea parului si imaginea despre sine
Transplantul de par este o procedura chirurgicala realizata atat in cazul barbati, cat si femeilor care sufera de pierderi semnificative de par. Ajuta la corectarea alopeciei androgenice, zonelor cu cicatrici si altor tipuri de alopecie cu caracter permanent.
In unele cazuri, pacientii care si-au pierdut parul in urma diferitelor boli cum este lupusul, leziuni sau alte probleme medicale pot fi tratate prin transplant de par. Pe scurt, transplantul de par presupune transferul graft-urilor de par (unitati de piele si par cu 1 pana la 4 fire extrase dintr-o singura zona donatoare) din zona dorsala sau partile laterale ale capului (zona donator) in zonele fara par sau cu o densitate foarte scazuta de par, zonei afectate unde v-ati dorit ca parul sa creasca din nou.
Daca pierderea vizibila a parului poate influenta perceperea sociala in detrimentul respectivelor persoane, cea mai importanta implicatie se refera la felul in care persoanele cu alopecie se raporteaza la propria problema. Diverse investigatii recente au elucidat efectele acestei conditii asupra calitatii vietii barbatilor si femeilor din perspectiva sechelelor psiho-sociale, ca stresul, starea de nefericire, experientele cu privire la imaginea de sine, functionare propriei personalitati. Folosind sistemul de clasificare Norword, pentru clasificarea bazata pe imagine a tiparelor de alopecie la barbati, Cash a studiat trei grupuri de barbati, luati ca mostre la intamplare: de 63 ani, cu probleme de alopecie modest vizibile; de 40 ani, cu probleme de alopecie extinse; de 42 ani, subiecti fara probleme de alopecie. Nici unul dintre ei nu a fost supus vreunui tratament medical sau chirurgical prealabil pentru caderea parului. Nici unul nu purta mese. Subiectii au completat chestionare referitoare la efectele caderii parului (HLEQ), continand 70 efecte posibile ale alopeciei, incluzand efecte emotionale, cognitive, sociale si comportamentale. Au completat de asemenea, teste standardizate cu privire la imaginea asupra propriului trup, stima de sine, anxietatea la nivel social, increderea sexuala, imaginea sinelui in public. In comparatie cu barbatii cu probleme modeste de alopecie, cei cu alopecie avansata au raportat un impact notabil. Din 70 efecte posibile listate in chestionarul HLEQ, barbatii cu probleme modeste de calvitie au raportat ca aceasta problema a lor are impact semnificativ asupra 60% din efecte, pe cand cei cu calvitie inaintata - un impact asupra 79% din itemi. Cel de-al doile grup experimenta efecte socio-emotionale mult mai intense. Ingrijorari mai mari si preocupari fata de problemele lor, cat si eforturi mai mari de comportament, pentru a compensa, atenua si a face fata problemelor de pierdere a parului. Aceste date confirma faptul ca alopecia masculina este o experienta neavenita, stresanta, pentru majoritata subiectilor masculini. De fapt, atunci cand subiectii fara probleme de calvitie au fost rugati sa-si imagineze reactiile lor daca ar incepe sa aibe asemenea probleme, doar 8% dintre ei au spus ca NU i-ar interesat acest aspect. Pentru a hotari daca stresul alopeciei poate afecta functiile psiho-sociale ale barbatiilor, cele doua grupe de subiecti au fost comparati in continuare din punct de vedere al personalitatii si al imaginii asupra propriului trup.
Rezultatele au indicat ca este improbabil ca tiparul alopeciei masculine sa dauneze in mod dramatic functiile psiho-sociale la majoritatea barbatiilor. Diferentele in raportarea psiho-sociala din acest punct de vedere nu au fost semnificative, cu o singura, esentiala exceptie: barbatii cu alopecie aveau mai multe atitudini negative asupra trupului, adica mai putina mltumire cu privire la parul lor si cu intreaga infatisare fizica. Corelarile au revelat faptul ca barbatii pe care ii supara mai tare pierderea parului au dat dovada de functii psiho-sociale mai greu adaptative. Probabil ca situatiile in care alopecia cauzeaza nemultumiri considerabile, are de suferit si adaptabilitatea psiho-sociala.
O interpretare alternativa este, bineinteles, aceea ca barbatii cu cea mai slaba adaptabilitate psiho-sociala premorbida, pot fi mai putin energici, maleabili fata de efectele stresante ale caderii parului. Analizele au identificat diferite alte caracteristici legate de un impact mai profund psihologic al alopeciei. Printre cei mai afectati de pierderea parului se aflau tineri cu probleme timpurii de alopecie, barbati care se asteptau ca problema sa se accentueze in mod evident si barbatii singuri. Desi cauzalitatea nu poate fi interferata din perspectiva unui studiu non-prospectiv, datele sugereaza ca o raportare pozitiva asupra sinelui si un sens al succesului in relatiile sociale sau romantice pot atenua impactul psiho-social in problema alopeciei. Barbatii nesiguride valoarea lor personala si sociala pot privi pierderea parului ca o amenintare fata de sensul de acceptabilitate deja vulnerabil. Desi totalitatea studiilor publicate asupra impactului posibil la nivel psiho-social al tiparului masculin referitor la alopecie ofera un amestec de concluzii, Franzoni, Anderson si Frommelt ofera dovezi consistente in sustinerea rezultatelor lui Cash. Si ei au descoperit ca barbatii cu probleme de calvitie au o imgine mai putin favorabila asupra propriului trup decat cei ce nu au aceasta problema si ca barbatii constienti de problema calvitiei sunt expusi unui risc mai mare de a fi afectati negativ decat barbatii ce au o imagine de sine pozitiva.


Impactul psihologic asupra femeilor
Daca nemultumirile alopeciei sunt valabile pentru nenumarati barbati, exista diferite motive din cele mentionate initial (insemnatatea culturala, personala a parului, perceperea pierderii parului ca fiind normala sau anormala) pentru a ne astepta ca alopecia sa fie si mai stresanta, daca nu sa provoace debilitati la nivel psihologic, pentru femei. Cash, Price si Savin au examinat acest aspect prin studierea unor pacienti noi cu probleme de alopecie (96 femei si 60 barbati). A fost inclus un grup de control feminin de 56 paciente fara probleme de alopecie, interesate de tratamente pentru probleme cutane, non-observabile in mod evident. Cercetatorii au folosit chestionarul HLEQ pentru a fixa efecte specifice experimentate de pacientii cu alopecie, administrandu-li-se teste pentru evaluarea imaginii asupra propriului corp, personalitatea, adaptabilitatea psio-sociala similara cu cele din studiul anterior. Rezultatele au indicat faptul ca, desi alopecia era in mod clar o experienta frustranta pentru ambele sexe, efectele ei erau mult mai problematice pentru femei. Acestea au raportat un mai mare stres socio-emotional si eforturi de a face fata acestuia decat barbatii. Daca in jur de 1/4 din barbati erau foarte suparati datorita problemelor de calvitie, 70% si 52% dintre femei si-au exprimat un nivel inalt de nemultumire in trecutul si prezentul lor. Aceste cercetari au revelat faptul ca majoritatea femeilor cu alopecie aveau considerabile preocupari de anxietate, neputinta, ingrijorare, cat si sentimentul ca erau neatragatoare: lupta pentru a face fata stresului, cautarea informatiilor si a sustinerii sociale selective, lupta pentru a-si controla gandurile negative si emotiile, vizavi de propria conditie, incercarea de a-si camufla pierderea parului prin coafare, angajarea in activitati compensatorii pentru a incerca sa-si reabiliteze integritatea imaginii asupra propriului trup. Alte probe ale impactului psihologic al alopeciei la femei apar in diferentele dintre acestea si pacientii - femei aflate sub control al imaginii asupra propriului trup si adaptarii psiho-sociale. In comparatie cu acestea din urma, femeile cu alopecie nu erau doar mai nefericite cu provire la starea lor dar experimentau de asemenea sentimente mai profund negative cu privire la parerea generala asupra propriului trup. In plus, femeile cu probleme de alopecie au declarat mai multa anxietate sociala, stima de sine redusa, stare de bine psihologic redusa, mai putin control si satisfactie asupra propriei vieti decat pacientele aflate sub control datorita unor simple probleme la nivel cutanat.
Analizele statistice in regresie au indicat ca femeile cele mai afectate de pierderea parului si recurgerea la transplantul de par erau si cele mai greu adaptabile, care investeau considerabil in aspectul lor si se asteptau ca alopecia sa progreseze. In replica la rezultatele anterioare ale lui Cash, barbatii cei mai afectati erau cei mai dificil adaptabili, ingrijoati de aspectul lor la niveloublic, puternic nesatisfacuti de parul lor si investeau in aspectul exterior. Desi aceste corelari nu pot desemna un rol cauzal in reactiile psihice ale oamenilor fata de pierderea parului, rezultatele sunt inechivoce pe un nivel practic, clinic: femeile care cauta consultatii medicale pentru alopecie sunt mai tulburate la nivel psihologic decat pacientele tipice reprezentate de grupul de control si decat barbatiii suferind de calvitie. Rezultatele studiului cu privire la impactul moderat negativ al alopeciei asupra barbatiilor intaresc conclluziile anterioare ale lui Cash, bazate pe grupul de barbati selectati aleatoriu din populatie, dintre care nici unul nu cauta tratament. O comparatie a reactiilor barbatilor din cele doua studii arata clar ca neplacerile erau mai mari in grupul celor ce cautau ingrijire madicala decat printre cei selectati din populatie. De inteles este disconfortul psihologic care, in parte, motiveaza pacientii sa caute remedii efective impotriva alopeciei si anxietatii asociate.
Implicatii pentru ingrijirea pacientului
Pacientii cu alopecie prezinta provocari semnificative pentru profesionistii in restaurarea problemelor legate de par (transplanul de par). Acesti pacienti lupta pentru a face fata propriei conditii si se tem ca aceasta, cat si acceptarea fizica a propriei pesoane, se vor inrautati. Ei cauta modalitati pentru a stopa sau restaura cursul procesului de pierdere a parului si pentru restaurarea integritatii imaginii sinelui. Nici chiar sexul nu scapa de dificultatile cauzate de pierderea parului. Dar pentru femei pierderea acestuia este mai stresanta si chiar distrugatoare a starii de bine din moment ce alopecia este o plaga nefamiliara si cu evolutie nesigura. Medicii trebuie sa-si dea seama ca efectele alopeciei se extind mult dincolo de parametrii fizici ai caderii parului. Dupa cum s-a observat pentru alte conditii de alterare a aspectului fizic, reactiile psihologice ale pacientului sunt mai putin legate de reala pierdere a parului, cat de propria perceptie a pacientului asupra acestui fenomen. Chiar si pierderi de par la nivel minim pot induce considerabile reactii emotionale sesizabile de catre medic. De fapt, imbunatatirile in urma tratamentului cu minoxidil sunt subiective si nu trebuie sa fie in mod necesar corelate cu indicii obiectivi de crestere a parului. Toate acestea trebuie corelate nu doar cu parul, ci, de asemenea, cu ceea ce numim calitatea vietii pacientului.
Aprecieri clinice asupra problemei psihologice
Hotararea medicului cu privire la motivatiile si expectatiile clientului legate de restaurarea medicala si chirurgicala a parului, este un aspect important al ingrijirii pacientului. Intrebarea "Ce speri sa obtii?" trebuie pusa atat din perspectiva dorintelor tehnice si estetice ale pacientului cat si a aspiratiilor psihosociale ale acestuia. Motivele nerealiste si asteptarile perfectioniste pot determina nemultumirile ultime ale pacientului in ceea ce priveste rezultatul tratamentului. De exemplu, motivatiile externe, de factura sociala (a-i multumi pe altii, a obtine o slujba sau o promovare, a gasi un partener) sunt mai putin apte pentru a conduce la satisfacerea pacientului, decat motivatiile interioare, referitoare la imaginea sinelui, legate de imbunatatirea propriului corp sau reducerea obsesiei legata de imaginea sa. O educare justa a pacientului ar trebui sa promoveze a percepere (intelegere) fidela a alopeciei, remediile alternative disponibile, natura exacta a procedurilor planificate, orice disconfort sau inconveninet asociat, termenul si gradul de probabilitate al rezultatelor estetice dorite, cat si cerintele pentru viitor pentru mentinerea acestora. Doua intrebari cruciale, interrelationate ce trebuie puse pacientului sunt: "In ce masura afecteaza pierderea parului sentimentele dumneavoastra legate de aspectul dumneavpastra si de dumneavoastra insiva?" si "In ce masura afecteaza aceste sentimente viata dumneavoastra de zi cu zi?". Majoritatea pacientilor vor descrie nemultumirile de factura moderata care impieteaza increderea in sine si produc anxietate suparatoare si preocupare in anumite contexte, cu oarecare jena, majoritatea vor recunoaste ca folosesc cateva strategii defensive pentru a-si masca nemultumirile. S-ar putea sa le "mascheze" sub palarii, esarfe sau sa petreaca excesiv de mult timp in fata oglinzii aranjandu-si parul. Pacientii pot evita anumite situatii (ex. iluminat puternic la nivelul capului) sau activitati (ex. inotul) ce ar putea evidentia in societate problema lor. S-ar putea sa incerce o compensare prin imbunatatirea altor aspecte ale infatisarii lor (ex. sa ridice greutati sau sa-si cumpere haine frumoase). Pacientii angajati in majoritatea acestor manevre si, de asemenea, se plang ca pierderea parului le-a afectat in mod negativ infatisarea si le-a distrus vietile, au mai multe probleme decat, porpriu-zis, alopecia. Pot fi depresivi sau pot suferi de o distorsionare a imaginii propriului corp mai severa si incisiva decat nemultumirea cauzata exclusiv de alopecie. O minoritate a pacientilor manifesta tulburari la nivel dismorfic. Numita la inceput ipohondrie a frumusetii si dismorfobie, aceasta afectiune a urateniei imaginare implica o preocupare exagerata in legatura cu un defect non-existent sau minor, care este de obicei, legat de un defect perceput la nivel cranio-faciall. Aceste ingrijorari ale pacientului cu privire la imaginea propriului corp, conduc la o verificare nelinistita, involuntara, a aspectului in oglinda; o constienta a sinelui intensa la nivel social; izolare si evitare la nivel social si depresie. Desi dovezile cercetatorilor nu sunt neechivoce, procedurile cosmetice nu pot oferi alinare satisfacatoare unui astfel de pacient. Ingrijirea optima a pacientului implica o apreciere clinica continua in legatura cu intrebarea daca asteptarile si cerintele pacientului sunt intampinate atat pe parcursul tratamentului, cat si dupa acesta. De exemplu, pe langa satisfactia rezultatului cosmetic, pacientul trebuie sa experieze? si efecte dorite la nivel psiho-social, ca imbunatatirea imaginii sinelui, incredere in sine, comfort social. O continuare a plangerilor pacientului cu privire la aspectul sau trebuie luata in seama si trebuie cautate solutii.
Managementul clinic al problemelor psihologice ale transplantului de par
Literatura de cercetare asupra eficacitatii psihologice a diverselor interventii cosmetice este, in general, satisfacatoare in ceea ce priveste rezultatele pozitive pe care le pot obtine pacientii. In esenta, eliberarea esentiala pe care o simt pacientii este o indepartare a gandurilor si sentimentelor suparatoare cu privire la aspectul lor zilnic. Ei cauta o imagine de sine pozitiva pentru a trai intens un sens al sinelui, mai sigur, mai plenar. Pentru pacientii cu alopecie, restaurarea parului este un catalizator suficient pentru doritele schimbari psihice. Altii au nevoie de mai mult ajutor pentru a-si restaura binele psihologic. Progresele recente in psihoterapiile focalizate pe gasirea de solutii, include documentarea in vederea eficacitatii procedurilor cognitiv-comportamentale in a ajuta oamenii sa depaseasca o imagine negativa asupra propriului corp. pentru barbatii care au nevoie de o asemenea asistenta sar nu sunt dispusi sa obtina consiliere profesionista, sunt valabile programele de autoajutor cognitiv-comportamental. Medicii implicati in tratarea afectiuniii de calvitie trebue sa aiba in vedere acest program, ca si resursele locale de terapie profesionista. Daca e desemnata de material de citit sau referate pentru consiliere profesinista, aceasta asistenta poate fi oferita concomitent cu tratamentul medical si chirurgical. Bineinteles, fiindca pacientii deseori rezista referirilor psihiatrice, biblioterapia poate fi un prim pas. Oricum, ambele alternative trebuie prezentate pacientului ca ajutor pentru "optimizarea dezvoltarii sentimentelor pozitive cu privire la infatisarea dumneavoastra". Adevarul e ca majoritatea pacientilor si-au insusit tipare distorsionate in legatura cu ganduri, emotii si comportamente despre imaginea propriului trup. Schimbarea acestor tipare merita la fel de multa atentie ca si refacerea parului pacientului.
Managementul recomandat in cazul pacientului dificil, cu tulburari dismorfice cere colaborare cu profesinisti experimentati in sanatate mentala. Desi pare prematura ideea tratamentului alegerii, pentru dereglarile dismorfice ale corpului, doua tratamente promitatoare sunt terpaia specific cognitiv-comportamentala si farmacoterapia cu blocante serotonin, ca fluoxetina sau clomipropina. Exista situatii in care psihoterapia directa este singurul ajutor valid. Unii pacienti cu alopecie, pentru oarecare motive, nu sunt candidati potriviti pentru tratament medical sau chirurgical. De exemplu, chirurgul poate decide ca e prematura interventia chirurgicala pentru un pacient tanar si minoxidilul nu isi face efectul. In ciuda insatisfactie intense cu privire la propriul trup, pacientul nu este dispus sa ia in considerare un transplant de par non-chirurgical. Sa-l sfatuim pe pacient "Nu-ti fa griji" sau "Daca situatia se inrautateste, revino in cativa ani", nu are nici un rost. Daca acceptarea alopeciei devine singura optiune, atunci crucial este sa-i oferim pacientului o directie terapeutica clara in privinta acceptarii imaginii propriului aspect.
Directii vitale pentru viitor privind transplantul de par
Exista o multitudine de tehnici pentru rezolvarea calvitiei dar toate folosesc parul tau existent. Important este ca chirurgul sa gaseasca modalitatile de a-l folosi cel mai eficient. Nu orice pierdere a parului se poate rezolva prin transplant de par si de aceea este esential sa existe un diagnostic exact bazat pe anamneza, examene clinice si de laborator.
Introducerea unitatilor foliculare pentru transplantul de par in 1990, a revolutionalizat industria transplantului de par cu aspect natural. Tot mai multi doctori se implica, si de aceea s-a sporit competitia si a fortat scaderea costurilor la transplantul de par.
Internetul a usurat calea pentru clinicile care fac transplant de par spre piata mai ieftin si a obtinut o abundenta de informatii spre posibilii clienti.
Cercetarea cu privire la refacerea parului duce la investigatii fascinante ale psihologiei foliculare pana la studii esentiale de siguranta, eficacitate clinica de tratament medical si evaluari necesare tehnicii chirurgicale. In opinia noastra, s-a depus prea putin effort stiintific pentru intelegerea rezultatelor specific psihosociale a variatelor tipuri de interventie pentru refacerea parului, evitand transplantul acestuia. Un studiu scandinav sugereaza schimbari favorabile ale imaginii sinelui la pacientii pentru care minoxidilul produce cresterea parului, in comparatie cu recipientele placebo, dar fiindca pretestarea a fost apreciata retrospectiv, dupa tratamentul medical, rezultatele nu pot fi considerate foarte convingatoare. Probabil ca cercetari sistematice nu s-au facut, datorita faptului ca o asemenea abordare presupune intreprinderi interdisciplinare intre oameni de stiinta si doctori ce lucreaza "in lumi diferite". Noi incurajam aceasta colaborare necesara. Cunoasterea pe care ar putea-o implica, are implicatii promitatoare pentru tratarea pacientului si, in final, pentru calitatea vietii oamenilor.