Statele Unite isi declara independenta

La Philadelphia, Pennsylvania, Congresul continental adopta Declaratia de Independenta, care proclama independenta Statelor Unite ale Americii fata de Marea Britanie si de regele sau. Declaratia a aparut la 442 de zile dupa declansarea revolutiei americane, marcand o expansiune ideologica care avea sa incurajeze interventia Frantei de partea Patriotilor.

Prima opozitie majora a Americii fata de politica Marii Britanii s-a produs in 1765, dupa ce Parlamentul britanic a adoptat Legea privind taxa de timbru, ce cuprindea masuri de impozitare menite sa contribuie la obtinerea de venituri pentru formarea unei armate britanice in America. Sub sloganul "nici un impozit fara reprezentare", colonistii au convenit ca in octombrie 1765 sa aiba loc o intrunire de urgenta a Congresului, pentru a-si exprima in cadrul acestuia opozitiile fata de aceasta taxa.

Dupa ce legea a fost promulgata in noiembrie, majoritatea colonistilor au cerut instituirea unui embargo asupra bunurilor britanice si au avut loc atacuri organizate asupra vamilor si locuintelor celor care colectau taxele si impozitele. Dupa luni de proteste in colonii, Parlamentul a votat abrogarea Legii privind taxa de timbru, in martie 1766. Majoritatea colonistilor au continuat sa accepte tacit dominatia britanica pana la adoptarea de catre Parlament a Legii privind ceaiul, in 1773, act normativ proiectat sa salveze compania East India, aflata in dificultati financiare, prin reducerea majora a impozitului asupra ceaiului si prin oferirea unui monopol asupra pietei de ceai din America.

Impozitul scazut i-a permis companiei East India sa reduca chiar si cantitatile de ceai de contrabanda adus in America de comerciantii olandezi, multi colonisti considerand legea drept un alt exemplu de tiranie fiscala. Ca raspuns, Patriotii militanti din Massachusetts au organizat "Boston Tea Party", prin care ceaiul britanic a fost evaluat la aproximativ 18.000 de lire, care au fost aruncate in portul Boston.

Parlamentul britanic, scandalizat de acest eveniment si de alte acte sfidatoare de distrugere a unor bunuri britanice, a adoptat in 1774 Legile coercitive, cunoscute si sub denumirea de Legile intolerabile. Legile coercitive au interzis comertul naval in Boston, au stabilit oficial un regim militar britanic in Massachusetts, a conferit autoritatilor britanice imunitate penala in America si a impus colonistilor sa gazduiasca trupele britanice. In consecinta, colonistii au format primul Congres continental, pentru a lua in considerare o rezistenta americana unita in fata britanicilor. Urmati de celelalte colonii, Massachusetts-ul a condus rezistenta in fata britanicilor, formand un guvern revolutionar care conducea din umbra si trupe care sa reziste in fata prezentei militare britanice din ce in ce mai mari.

In aprilie 1775, Thomas Gage, guvernatorul britanic al statului Massachusetts, a cerut trupelor britanice sa marseze pana in localitatea Concord, Massachusetts, unde se stia ca exista un arsenal al Patriotilor. La 19 aprilie 1775, britanicii s-au intalnit la Lexington cu un grup de soldati americani, izbucnind astfel Revolutia americana. Initial, atat americanii cat si britanicii au vazut conflictul drept un razboi civil in cadrul Imperiului Britanic. Pentru regele George al III-lea era vorba despre o rebeliune a colonistilor, iar pentru americani conflictul reprezenta lupta pentru obtinerea drepturilor aferente statutului de cetatean britanic.

Totusi, Parlamentul nu a vrut sa negocieze cu rebelii americani si a cumparat mercenari germani care sa ajute armata britanica sa zdrobeasca revolta. Ca raspuns la opozitia continua a Marii Britanii in fata reformei, Congresul continental a inceput sa adopte masuri de abolire a autoritatii britanice in colonii. In ianuarie 1776, Thomas Paine a publicat lucrarea Bunul simt, un pamflet politic deosebit de influent, care a sustinut in mod convingator independenta Americii, vanzandu-se peste 500.000 de exemplare in cateva luni. In primavara lui 1776 toate coloniile sustineu independenta, astfel ca Congresul continental a cerut statelor sa-si formeze propriile guverne. De asemenea, a fost desemnat un comitet format din cinci persoane pentru a redacta o declaratie.

Declaratia de Independenta a reprezentat in mare parte opera lui Thomas Jefferson. Pentru justificarea independentei americane, Jefferson s-a inspirat din filosofia politica a lui John Locke, un aparator al drepturilor naturale, si din opera altor teoreticieni englezi. La 2 iulie 1776 Congresul continental a votat aprobarea motiunii introduse de statul Virginia prin care se propunea separarea de Marea Britanie.

Cuvintele dramatice ale acestei rezolutii au fost adaugate in finalul Declaratiei de Independenta. Doua zile mai tarziu, la 4 iulie, declaratia a fost adoptata in mod oficial de 12 colonii, dupa ce a suferit modificari minore. Statul New York a aprobat Declaratia la data de 19 iulie. Declaratia de Independenta a fost semnata la data de 2 august. Razboiul american de independenta avea sa mai dureze inca cinci ani. Abia in 1783, odata cu semnarea alaturi de Marea Britanie a Tratatului de la Paris, Statele Unite au devenit in mod oficial o natiune libera si independenta.