O "super-corporatie" conduce lumea

Super-corporatia lacoma si rapace, care-si impune planurile si vointa in fata intregii lumi, a fost personajul preferat al filmelor de la Hollywood si al romanelor distopice, scrise in ultimii 50 de ani. Din nefericire pentru toata lumea, posibilitatea ca o asemenea super-corporatie sa fie in varful piramidei puterii se contureaza tot mai mult ca o realitate.

super-corporatie

Un studiu demarat de Universitatea din Zurich, conceput de un trio de teoreticieni ai sistemelor economice complexe, dovedeste, prin analize amanuntite si argumente foarte bine articulate ca un mic grup de companii – majoritatea sunt, de fapt, banci – detin o influenta imensa in economia mondiala.

Conform cercetarilor elvetiene, un grup de 147 de companii si banci au format o „super-entitate" economica in cadrul unei structuri bine ierarhizate, controland circa 40% din economia lumii. Studiul a urmarit dezvoltarea si activitatea a 43 060 de corporatii transnationale si paienjenisul de titluri de proprietate si portofolii detinute intre ele, ajungandu-se astfel la crearea unei „harti" cu cele 1318 companii aflate in nucleul economiei globale.

Studiul universitatii din Zurich a descoperit ca 147 dintre aceste companii au concentrat puterea economica in mainile lor. Companiile au ajuns sa se detina una pe alta, sau unele au acaparat cate un grup de firme, pentru a fi la randul lor detinute de cate „cineva". Majoritatea detinatoarelor titlurilor importante si companiilor sunt banci.

Intre cele primele 20 de banci implicate in acest paienjenis de relatii deloc intamplatoare se numara Goldman Sachs, JPMorgan, Chase & Co. si Barclays, aflate si in inima mecanismului declansarii crizei economice mondiale. Totul pare extrem de bine reglat si controlat (mai ales, greu de urmarit cine ce detine) insa elvetienii atrag atentia ca niste conexiuni atat de stranse fac ca intregul sistem sa fie susceptibil de un colaps neasteptat.

„De fapt, mai putin de 1% dintre companii sunt capabile sa controleze 40% din intreaga retea",

afirma James Glattfelder, unul dintre teoreticienii Institutului Federal Elvetian din Zurich, co-autor al studiului, care va fi publicat in revista specializata PLoS One. Unele dintre concluziile studiului au fost criticate de economisti, intre care si cea conform careia proprietatea echivaleaza cu controlul, insa cercetatorii elvetieni au aplicat, pur si simplu, modele matematice folosite pentru modelarea sistemelor naturale pentru a descrie caracteristicile economiei mondiale, folosindu-se de datele din Orbis 2007, o baza de date care contine informatii legate de 37 de milioane de companii si investitori.

Economisti precum John Driffil, de la London University, un expert in sisteme macroeconomice, a declarat sobrei reviste New Scientist ca valoarea studiului nu consta in descoperirea celor care controleaza (si, de fapt, detin economia mondiala) ci a legaturilor stranse dintre cele mai mari corporatii ale lumii. Colapsul financiar inceput in 2008 nu a facut decat sa arate ca o asemenea retea compacta si vasta poate deveni instabila.

„Daca o companie are probleme, acest lucru se propaga in intregul sistem",

considera James Glattfelder. Cercetarile de la Zurich se cer a fi analizate mai atent si ar putea fi folosite pentru evaluarea punctelor slabe din reteaua economica mondiala si prevenirea unor dezastre financiare viitoare. Insa acest paienjenis de relatii intrepatrunse dintre banci si companii, primele sfarsind prin a le detine pe ultimele, alimenteaza teorii conspirationiste despre principalii actanti de pe scena economiei mondiale, care ar manipula lucrurile din umbra spre propriul lor folos personal. Nucleul celor 147 de companii aflate in centrul sistemului reprezinta si multe interese din sfera politicului, actionand toti ca unul pentru apararea unui interes comun.

„Realitatea este atat de complexa, incat trebuie sa ne indepartam de dogme, fie ca este vorba de cele ale teoriilor conspiratiei sau ale pietei libere",

afirma Glattfelder.

„Analiza noastra se bazeaza pe realitate".

Prin descifrarea arhitecturii puterii economice globale, argumenteaza autorii studiului, se pot defini modele pentru ca ea sa devina mai stabila. In esenta, existenta acestor super-corporatii conectate intr-un sistem global devenit instabil si vulnerabil, semnaleaza si necesitatea urgenta a adoptarii unor masuri anti-trust la scara globala.