Mitul navei nescufundabile

Mitul navei nescufundabile

Detalii

CategoriiTurism
TaguriCatastrofe
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari2404

Voteaza & Distribuie

Descriere

Nescufundabil" a fost declarat si Titanicul, inainte de plecarea in tragicul sau prim, si unic, voiaj, acum 100 de ani. Faptul ca acum zace pe fundul marii, fiind mancat incet de bacterii cu mare apetit pentru metal, demonstreaza ca niciun talent ingineresc nu reuseste sa compenseze eroarea umana. Pretentia ca Titanicul era „practic, nescufundabil", cum se comenta in 1912, s-ar putea sa fi fost mai mult o tactica de marketing decat o observatie legata de nivelul tehnologiei folosite in construirea celui mai mare pachebot din lume – la vremea respectiva – dar este periculos sa califici un proiect tehnic in astfel de termeni.




scufundarea Titanicului


scufundarea Titanicului



Oricat de elegant si de maret a fost Titanicul, s-a dovedit la fel de vulnerabil pe mare ca oricare alta nava. In plus, reputatia deja construita inca de dinainte de lansarea pe mare, i-a facut pe managerii companiei White Star Lines si proprietara Titanicului sa ignore luarea de masuri corespunzatoare in caz de naufragiu. Astfel, pachebotul nu avea la bord suficiente barci de salvare ca sa poata lua toti pasagerii, nu existau destul de multe veste de salvare, iar marinarii din postul de veghe, care supravegheau marea in noaptea fatidica, nu aveau binoclu.



Avand aproape 275 de metri lungime, cu un deplasament de 42 000 de tone, Titanicul a fost cea mai mare nava construita pana atunci. Avea 16 compartimente etanse, care puteau fi inchise daca coca navei ar fi fost strapunsa. Totusi, pachebotul de lux s-a scufundat in mai putin de trei ore la coliziunea sa cu aisbergul. Solutia compartimentelor etanse s-a dovedit a fi o eroare fatala in acel proiect. Ruptura de 90 de metri din coca navei ce a inundat sase compartimente de la prova a dus la inundarea navei, acumularea de apa in partea din fata, si inclinarea ei in fata intr-un unghi care a facut ca apa sa depaseasca peretii compartimentelor. Din acel moment, soarta Titanicului a fost pecetluita.


Poate ca mitul de nava „nescufundabila" a aparut dupa ce, in 1911, sora geamana a Titanicului, Olympic, a fost acrosata in larg de crucisatorul britanic HMS Hawke, provocandu-i o ruptura de 11 metri in coca, dar pachebotul, aflat in probe pe mare, a putut ajunge in port cu numai cateva compartimente inundate. O alta nava s-ar fi scufundat pe loc.


Expertii consultati in aceasta problema, a „invincibilitatii" navelor, sunt de acord ca indiferent cat este de avansata tehnologia folosita la construirea lor, aceasta va ceda atunci cand un sistem mai amplu din intregul proiect va ceda. Henry Petroski, profesor de inginerie civila si istorie, la Duke University, autor al unei carti in care discuta aceasta „sminteala", infailibilitatea proiectelor tehnice, a declarat ca nava nescufundabila nu va deveni niciodata realitate



„Orice proiect, fie el al unei nave sau avion, trebuie executat anticipand potentialul unui dezastru",



afirma Petroski. El aminteste ca in anul construirii Titanicului exista, deja, solutia tehnica a cocii duble, folosita si in proiectul din 1850 al navei Great Eastern, devenita astazi obligatorie (cel putin in cazul petrolierelor, pentru a se evita o catastrofa similara cu cea produsa de Exxon Valdez). Dar pe santierele navale ale vremii, proprietarii exercitau presiuni asupra constructorilor pentru a nu folosi aceasta solutie deoarece pretul navelor crestea masiv, iar chiar capitanii navelor erau nemultumiti de coca dubla, afirmand ca stiu sa-si conduca navele suficient de bine cat sa evite scufundarea lor.


Nivelul de incredere in tehnologie poate deveni periculos atunci cand o solutie tehnica este considerata a fi „infailibila", dar la fel poate fi de periculoasa si convingerea ca abilitatile proprii de capitan pot fi o garantie. De asemenea, conteaza si calitatea materialelor folosite la constructie. Henry Petroski revine la Titanic si Olympic, dand ca exemplu… niturile. Cele doua nave au fost construite in acelasi timp, iar producatorii de nituri erau depasiti de amploarea comenzii si constructorii navelor au apelat la mai multi furnizori. Acestia au oferit nituri de diferite calitati, unele din fier de proasta calitate, si se pare ca acest lucru a contat la declansarea tragediei Titanicului.


Petroski si o seama de experti considera ca nu va exista niciodata o nava „nescufundabila" deoarece in conditiile de pe mare este intotdeauna posibil sa apara acea combinatie de factori care sa conduca la un dezastru.