Masurarea timpului, o preocupare relativ recenta

Masurarea timpului, o preocupare relativ recenta

Detalii

CategoriiStiinta
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari7516

Voteaza & Distribuie

Descriere



Masurarea timpului


Masurarea timpului: clepsidra



Masurarea timpului reprezinta, intre altele, si dorinta noastra de a ne sincroniza activitatile si aceasta preocupare dateaza cam de acum 5000 de ani, pe vremea cand populatiile nomade care strabateau Pamantul au inceput sa se sedentarizeze si sa construiasca civilizatii.



Asadar, oamenii se preocupa de masurarea timpului nu de foarte multa vreme, pe scara istorica. Inainte de conceperea oricarui dispozitiv capabil sa indice ora, oamenii se bazau pe simpla observatie a impartirii timpului lor in zi si noapte, in activitati diurne si nocturne, insa pe masura ce au simtit necesitatea de a-si coordona activitatile, pentru a participa la adunari publice sau actiuni comune, a aparut si nevoia unui sistem unificat de masurare a timpului.


Unii cercetatori ar putea argumenta ca ne „aburim" singuri daca ne inchipuim ca putem tine socoteala timpului. Albert Einstein a comentat odata ca



„deosebirea dintre trecut, prezent si viitor nu-i decat o iluzie care persista cu incapatanare",



in vreme ce ziaristul Lincoln Steffens dadea asigurari:



„Am vazut viitorul, si el functioneaza".



In decursul secolelor, oamenii au pus la punct metode destul de ingenioase pentru a tine socoteala timpul, de la cele mai simple cadrane solare, la ceasurile atomice de astazi. Intre metodele cele mai bizare se numara si cea din China care reclama simtul… mirosului pentru a afla ora. Altele sunt la fel de vechi ca timpul insusi. Iata cele mai importante dintre ele:


1. Soarele. Inca din vremurile stravechi, oamenii au inceput sa tina cont de miscarile soarelui pe cer pentru a masura timpul. In cautarea unor repere, au folosit diverse obiecte pentru a-i calcula deplasarea. Un tarus infipt in pamant constituia o buna metoda de evaluare, insa Egiptul antic a ridicat masurarea timpului la rang de stiinta. Au construit obeliscuri si le-au plasat in locurile strategice, unde puteau lasa o umbra clara. Tot egiptenii au pus la punct si cadranele solare.


2. Stelele. Obsedati de masurarea timpului, tot egiptenii au fost primii care au pus la punct o metoda de aflare a timpului in functie de cerul noptii. Ei au inventat un instrument astronomic, merkhet, un fir de care atarna o greutate, folosit pentru masurarea unei linii drepte. Astronomii egipteni aliniau doua astfel de merkhet­-uri in raport cu Steaua Polara, trasau un meridian celest. Timpul putea fi masurat la trecerea liniei de catre o anumita stea.


3. Clepsidra. Acest instrument dateaza de secole, masurand timpul in functie de golirea nisipului dintr-o parte in alta a vasului de sticla. Bunicii nostri fierbeau oul perfect cu ajutorul unei clepsidre de 3 minute.


4. Ceasurile cu apa. Erau o versiune lichida a vechii clepsidre, inventate in… Egipt, raspandite in intreaga lume antica.


5. Ceasul mecanic. Prin 1300, in Europa, cateva spirite inventive au realizat primele mecanisme pentru masurarea timpului. Primele ceasuri mecanice nu aveau cadran sau limbi. Un clopot rasuna pentru a anunta trecerea orei. Englezescul „clock" provine din frantuzescul „cloche" – clopot.


6. Ceasul de mana. Descoperirea, pe la 1400, ca sarme infasurate pentru a forma un resort puteau pune in miscare limbile ceasului mecanic a facut posibila micsorarea acestora. Au aparut ceasurile de buzunar, iar ceasul de mana era considerat bijuterie. Se pare ca „inventatorul" acestuia a fost Napoleon Bonaparte, satul sa-l tot scoata din buzunar. Imparatul si l-a legat la mana. N-a ras absolut nimeni. L-au imitat chiar…


7. Ceasul cu cristale de cuart. Daca ceasul mecanic are nevoie de resorturi sau greutati, ceasul modern, cu cristale de cuart, elimina componenta mecanica. Cuartul, un piezzoelectric, vibreaza la trecerea unui curent electric prin el, iar un circuit specializat numara aceste vibratii. Circuitul foloseste aceasta informatie pentru a genera un impuls pe secunda. Acestea alimenteaza displayul care afiseaza ora.


8. Ceasuri ciudate. Intre anii 920 si 1279 chinezii foloseau ceasul cu… tamaie. Niste bile de metal erau atasate cu o sarma de vasul cu tamaie. Cand aceasta ardea complet, o bila se rostogolea inauntru provocand un anumit sunet, anuntand ora. Simteai ca se apropie timpul dupa mirosul degajat.


Necesitatea masurarii timpului a provocat inventivitatea oamenilor, in decursul secolelor, acestia recurgand si la calendar, ca instrument „static", iar in top se afla ceasurile atomice.