Amânarea până în 2027 a modificărilor privind impozitarea clădirilor rezidențiale deținute de persoane juridice nu a redus interesul companiilor pentru impactul acestei măsuri. Dimpotrivă, perioada de tranziție a mutat discuția din zona de reacție în cea de planificare strategică.
Conform modificărilor anunțate, regimul distinct de impozitare pentru aceste clădiri va fi eliminat. În prezent, ele sunt impozitate cu cote cuprinse între 0,08% și 0,2%. Din 2027, vor fi tratate similar clădirilor nerezidențiale, cu o cotă de bază de 1,3% și posibilitatea majorării până la 2,6%.
Pentru companii, această schimbare are un impact direct asupra randamentului investițiilor imobiliare. Impozitul anual devine o cheltuială relevantă, care trebuie inclusă în calculele de cash-flow și profitabilitate. Impactul este amplificat de creșterea valorii standard pe metru pătrat, care va intra în vigoare din 2026. Această modificare majorează baza de impozitare și conduce la taxe mai mari chiar înainte de aplicarea noilor cote.
În acest context, structura de finanțare devine un element esențial al analizei. Pe lângă creditul de investiții, companiile iau în calcul leasing imobiliar persoane juridice, ca alternativă care poate modifica distribuția costurilor fiscale. Leasingul imobiliar presupune ca proprietatea să rămână în sarcina companiei de leasing pe durata contractului. Tratamentul impozitului pe clădire depinde însă de prevederile contractuale. Unele companii de leasing își asumă acest cost, altele îl transferă către utilizator.
Prin urmare, beneficiile nu sunt standardizate și trebuie evaluate punctual. În noul context fiscal, diferența dintre leasing și credit nu mai este determinată exclusiv de dobândă, ci de costurile recurente generate de deținerea imobilului.
Conform modificărilor anunțate, regimul distinct de impozitare pentru aceste clădiri va fi eliminat. În prezent, ele sunt impozitate cu cote cuprinse între 0,08% și 0,2%. Din 2027, vor fi tratate similar clădirilor nerezidențiale, cu o cotă de bază de 1,3% și posibilitatea majorării până la 2,6%.
Pentru companii, această schimbare are un impact direct asupra randamentului investițiilor imobiliare. Impozitul anual devine o cheltuială relevantă, care trebuie inclusă în calculele de cash-flow și profitabilitate. Impactul este amplificat de creșterea valorii standard pe metru pătrat, care va intra în vigoare din 2026. Această modificare majorează baza de impozitare și conduce la taxe mai mari chiar înainte de aplicarea noilor cote.
În acest context, structura de finanțare devine un element esențial al analizei. Pe lângă creditul de investiții, companiile iau în calcul leasing imobiliar persoane juridice, ca alternativă care poate modifica distribuția costurilor fiscale. Leasingul imobiliar presupune ca proprietatea să rămână în sarcina companiei de leasing pe durata contractului. Tratamentul impozitului pe clădire depinde însă de prevederile contractuale. Unele companii de leasing își asumă acest cost, altele îl transferă către utilizator.
Prin urmare, beneficiile nu sunt standardizate și trebuie evaluate punctual. În noul context fiscal, diferența dintre leasing și credit nu mai este determinată exclusiv de dobândă, ci de costurile recurente generate de deținerea imobilului.