Gaz letal impotriva soldatilor Aliantei

Detalii

CategoriiEducatie
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari12929

Voteaza & Distribuie

Descriere

Pe 22 aprilie 1915, fortele germane ii surprind pe soldatii Aliantei de pe frontul de vest, lansand peste 150 de tone de gaz letal impotriva a doua divizii coloniale franceze, la Ypres, in Belgia. Acesta a fost primul atac major cu gaz al germanilor, atac care a devastat liniile inamice. Fumul toxic a fost utilizat ocazional in strategia militara inca din timpuri stravechi, iar in 1912 francezii au folosit mici cantitati de gaz lacrimogen in activitatea politiei. La izbucnirea primului razboi mondial, germanii au inceput in mod activ sa creeze arme chimice. In octombrie 1914, germanii au plasat cateva recipiente cu gaz lacrimogen printre obuzele folosite la Neuve Chapelle, Franta, insa trupele aliate nu au fost expuse. In ianuarie 1915, germanii au folosit obuze incarcate cu bromura de xylyl, un gaz letal, impotriva trupelor rusesti la Bolimov, pe frontul de est. Din cauza crivatului, o mare parte a gazului a inghetat, totusi rusii au avut peste 1000 de victime provocate de noua arma. La 22 aprilie 1915, germanii au lansat prima si singura ofensiva a acelui an. Cunoscuta drept ?A doua batalie de la Ypres?, ofensiva a inceput cu obisnuitul bombardament al liniilor inamice, realizat de artilerie. Cand focul a incetat, aparatorii aliati au asteptat primul val de trupe de atac germane, insa au intrat in panica in momentul in care a fost lansat in aer si in transeele lor clor in forma gazoasa. Germanii au acoperit patru mile din front cu gazul otravit si au decimat doua divizii ale trupelor coloniale franceze si algeriene. Linia aliata a fost sparta, insa germanii, poate la fel de socati ca si aliatii de efectele devastatoare ale gazului otravitor, nu au dobandit un avantaj deplin, multi dintre aliati mentinandu-si pozitiile. La 24 aprilie, un al doilea atac cu gaz, impotriva unei divizii canadiene, i-a impins pe Aliati si mai in spate, iar pana in mai acestia se retrasesera in orasul Ypres. A doua batalie de la Ypres a luat sfarsit pe 25 mai, cu o victorie nesemnificativa pentru germani. Totusi, aparitia gazului otravitor avea sa aiba o importanta majora in primul razboi mondial. Imediat dupa atacul cu gaz de la Ypres, Franta si Marea Britanie au inceput sa creeze propriile arme chimice si masti de gaze. Un mare numar de proiectile umplute cu substante letale au poluat transeele primului razboi mondial, majoritatea provenind din partea germanilor. Gazul folosit de germani pentru prima oara in 1917 afecta pielea, ochii si plamanii si a ucis mii de oameni. Strategii militari sustineau utilizarea gazului otravitor, spunand ca acesta reduce abilitatea inamicului de a reactiona, astfel fiind salvate vieti in timpul ofensivelor. In realitate, modalitatile de aparare impotriva gazului otravitor au tinut pasul cu dezvoltarile in domeniul ofensiv, ambele parti folosind masti de gaze sofisticate si haine de protectie, care au micsorat importanta strategica a armelor chimice. Si Statele Unite, care au intrat in primul razboi mondial in 1917 au creat si utilizat arme chimice. Viitorul presedinte Harry S. Truman a fost capitanul unei unitati americane de artilerie care a lansat gaz otravitor impotriva germanilor, in anul 1918. In total, in primul razboi mondial au fost utilizate peste 100.000 de tone de arme chimice, fiind raniti 500.000 de soldati, iar 30.000 au fost ucisi, dintre care 2.000 au fost americani. In anii care au urmat primului razboi mondial, Marea Britanie, Franta si Spania au utilizat arme chimice in mai multe conflicte coloniale, in ciuda a tot mai multe critici la adresa folosirii unor asemenea arme. In 1925, Protocolul de la Geneva a interzis folosirea in razboi a armelor chimice, insa nu a scos in afara legii crearea sau acumularea acestora. Majoritatea marilor puteri au acumulat rezerve substantiale de arme chimice. In anii ?30, Italia a folosit arme chimice impotriva Etiopiei, iar Japonia le-a folosit impotriva Chinei. In al doilea razboi mondial, nu au fost folositi agenti chimici, in special pentru ca toate partile beligerante importante posedau atat arme chimice, cat si mijloacele de aparare impotriva acestora ? cum ar fi masti de gaze, haine de protectie si detectoare -, care le faceau ineficace. In plus, intr-un razboi caracterizat de miscari militare extrem de rapide, strategii au fost impotriva folosirii unor arme care ar intarzia operatiunile. Totusi Germania a utilizat gaz otravitor pentru a ucide milioane de oameni, in lagarele sale de exterminare. Dupa al doilea razboi mondial, armele chimice au fost utilizate doar in cateva conflicte ? conflictul din Yemen din 1966-67, razboiul intre Irak si Iran din 1980-88 ? si intotdeauna impotriva unor forte carora le lipseau mastile de gaze sau alte mijloace de aparare simple. In 1990, Statele Unite si Uniunea Sovietica au semnat o conventie pentru a reduce arsenalele lor de arme chimice cu 80 la suta, intr-un efort de descurajare a statelor mai mici in demersul de acumulare a unor asemenea arme. In 1993, a fost semnat un tratat international prin care se interzice productia, acumularea (dupa 2007) si utilizarea de arme chimice. Tratatul a intrat in vigoare in 1997 si a fost ratificat de 128 de state.