Franz Joseph Haydn

Franz Joseph Haydn

Detalii

CategoriiCultura
TaguriMuzica
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari7700

Voteaza & Distribuie

Descriere



Franz Joseph Haydn


Franz Joseph Haydn



Franz Joseph Haydn
este cel mai bine cunoscut pentru muzica sa simfonica, onorat de catre istorici cu numele de "Parintele simfoniei". Acesta este un fapt bine stiut, dar stiati ca Haydn a evoluat de la conditia de taran pana la cea de angajat al unui principe? Stiati ca oratoriul lui Haydn "Creatia" s-a nascut din dragostea lui pentru natura, compozitorul fiind vanator si pescar pasionat? Sau stiati ca Haydn a fost mentorul unui tanar elev, pe nume de Mozart?


Acestea sunt fapte mai putin cunoscute, parti din viata lui Haydn, care ne permit sa aruncam o privire asupra mostenirii unui mare om, pentru a vedea ce l-a motivat.



Compozitorul s-a nascut in Austria, in satucul Rohrau, pe 31 martie 1732 si a fost al doilea din cei 12 copii ai familiei Haydn. Tatal sau era lucra in industria cailor ferate, dar avea o inclinatie pentru muzica. In zilele de duminica, familia Haydn dadea de multe ori concerte private, tatal cantand la harpa, iar mama cantand din voce. Un var, care era invatator, a recunoscut talentul baiatului de 5 ani si s-a oferit sa-l ia la scoala lui, astfel incat sa poata primi educatie muzicala. Desi, Haydn nu era multumit de conditiile de-acolo, a perseverat si a invatat cat de mult a putut.



La varsta de 8 ani, Franz Joseph Haydn a devenit corist in Catedrala vieneza. Din nou, mancarea era mult mai putina decat avea nevoie un tanar, iar conditiile erau destul de aspre. Totusi, Haydn a ramas si a invatat tot ce a putut despre muzica bisericeasca pana la varsta pubertatii, cand si-a schimbat timbrul vocii lui si a fost aruncat pe strazile Vienei, cu nimic mai mult decat cu un schimb de haine. La varsta de 17 ani, Haydn si-a gasit cazare si de lucru. A dat lectii de muzica si a cantat serenade pentru a castiga bani. Un compozitor italian, pe nume Niccolo Porpora, l-a angajat ca acompaniator. Statutul lui Haydn era cel al unui servitor, dar Porpora l-a hranit cum trebuie si l-a invatat italiana si compozitia. Din nou, optimistul Franz a vazut acest ajutor ca pe o oportunitate.



Prin practica si performanta, progresul si faima lui au crescut cu timpul. I s-a oferit postul de director muzical al Contelui Morzin. Apoi, Haydn a acceptat oferta Printului Paul Anton Esterhazy, unde a devenit vice-Kapellmeister si mai tarziu Kapellmeister. Atributiile sale erau destul de solicitante, variind de la responsabilitatile administrative pana la monitorizarea nevoilor muzicienilor pe care ii avea in subordine si la compunerea propriilotr sale piese pentru concerte orchestrale, de opera si de camera. Raspunsul sau la acesta provocare a fost cel pe care l-a dat intotdeauna oricarei ocazii – nu numai ca si-a indeplinit cu constiinciozitate toate indatoririle, dar a stralucit si prin muzica sa, care l-a facut celebru. In timpul in care a fost in serviciul printului, Haydn a compus 11 opere, 60 de simfonii, 5 liturghii, 30 de sonate, un concert si sute de bucati mai scurte.



Atitudinea pozitiva si simtul umorului au facut din el un favorit al muzicienilor. Elevii i-au pretuit cunostintele si abilitatile si considerau ca este o onoare sa fie invatati de el. Unul dintre acesti tineri muzicieni a fost chiar Mozart. Desi era mult mai tanar decat Haydn, ce-i doi isi purtau un respect reciproc reciproc. Desi Haydn a spus deschis ca Mozart este un compozitor mai dramatic, tanarul Mozart se uita la Papa Haydn ca la un mentor si maestru de cvartete.



Simtul umorului s-a manifestat de multe ori in lunga relatie cu printul Esterhazy. Principele era atat de linistit si impacat atunci cand ii asculta simfoniile lui Haydn, incat adormea la concerte lui. Sentimentele compozitorului erau ranite de acest comportament, mai ales atunci cand principele a sforait puternic in timpul unei parti a simfoniei pe care Haydn a compus-o cu mare dedicatie. Drept urmare, Haydn s-a gandit sa compuna o simfonie noua, special dedicata printului, o simfonie care spera sa ii transmita un mesaj Printului Esterhazy. Note lungi si sunete duioase au fost special ordonate, astfel incat sa-l adoarma pe print. Cand, in noaptea concertului, printul a adormit intr-adevar, calmul s-a spulberat brusc la tunetul unei corzi puternice. Principele a tresarit si aproape a cazut de pe scaun! Haydn a denumit aceasta piesa "Simfonia surpriza".



Cu o alta ocazie, muzicienii sai se plangeau ca nu mai avusesera o vacanta de multa vreme. Haydn s-a ocupat si de aceasta dilema cu ingeniozitate. A compus o simfonie in care partiturile muzicienilor se sfarseau doua cate doua. In seara concertului, Haydn a pastrat aceasta simfonie ca ultim numar, stiind ca la apus muzicienii vor avea nevoie sa cante la lumina lumanarilor. Pe masura ce fiecare instrument isi incheia partitura, muzicienii stingeau lumanarile si paraseau scena pana cand numai Haydn a ramas in picioare. Printul Esterhazy a inteles mesajul si i-a trimis pe toti in vacanta, iar Haydn si-a numit piesa "Simfonia de Adio."




Cand principele, pentru care Haydn a lucrat cea mai mare parte din cariera sa, a murit, Haydn a vazut in moartea lui o alta oportunitate. Si-a facut bagajele si a plecat la Londra, unde a fost angajat de antreprenorul JP Salomon pentru a compune simfonii. Cererea pentru muzica noua era incredibil de mare. Chiar si la varsta de 60 de ani, vigoarea lui Haydn era nestinsa si a produs, probabil, cea reusita parte a operei sale. Dintre lucrarile lui, celebre sunt "Simfoniile din Londra".



Dupa ce s-a intors in Austria, Haydn a abordat un nou tip de compozitie - oratoriul. A scris "Creatia" si "Anotimpurile", ambele tributuri ale dragostei sale pentru natura si Dumnezeu. Vanator si pescar entuziast, considera ca pacea lui venea de la Dumnezeu, si nu era iesit din comun pentru Haydn sa se aventureze intr-un gen de muzica total diferit, in pofida varstei sale inaintate. Insa niciodata Haydn nu a fost promotorul lucrurilor obisnuite.



Franz Josef Haydn a murit la varsta de 77 de ani, la 31 mai 1809. Elssler, slujitorul lui credincios, prieten si cronicar al lucrarilor sale, a scris ca Haydn a plecat din aceasta lume "linistit si impacat", asa cum a trait.