Dorinte de lux

Detalii

Categorii
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari1684

Voteaza & Distribuie

Descriere

Senzatia ciudata ca am mai trait vremurile astea ma duce cu gindul la masina timpului sau la "deja vu". Cam cu 10 ani in urma cautam un loc in societatea romaneasca unde sa muncesc ca sa nu ma integrez printre semenii mei ca un parazit. Tot in acele vremuri cautam solutia unui adapost, ca si io sint lume, si daca am pretentii de entitate civilizata trebuie sa am un acopris deasupra inteligentei. Instinctul animalului din mine imi spunea ca o locuinta cu chirie e perfecta pentru familia de bipezi care era pe cale de a se naste. Dar nu am ascultat instinctul ca doar sint fiinta inteligenta. Odata cu apritia locului de munca am simtit ca sint pe picioarele mele, independent si puternic, motiv pentru care am inceput sa am pretentii. Si acestea cresteau intr-un an ca Fat-Frumos in zece. Recunosc ca nu mi-am cumparat palat cu turnulete si ultimul model de masina dar tot ce am adunat in acest rastimp a fost facut prin credit.


Pentru ca astazi sint ceva probleme in "paradisul fiscal mondial" instinctul de animal din mine ma trage de urechi si-mi aduce aminte de vremurile cind puteam sta linistit pe coada mea, intr-o garsoniera inchiriata. Nu numai ca astazi imi caut iarasi un loc unde sa-mi adapostesc familia, care deja e mai numeroasa, dar trebuie sa scap de un credit care ma umileste cu fiecare rata, cu fiecare cent. Sa-ti mai zic ca astazi locul de munca sigur de ieri nu mai are planuri de viitor cu mine…?


Deci… Nu stiu daca e masina timpului sau deja vu dar faptul ca astazi simt ca am pierdut zece ani din viata sau ca m-am intrors in timp ma motiveaza sa-mi ascult cu mai multa atentie instinctul, sa dedic mai mult timp instinctelor naturale de animal. Dorinta de a fi in rindul lumii mi-a aratat un drum neprofitabil si pagubos. In acesti zece ani am aflat ca haina, casa, masina, concediu, hrana, liniste, nu inseamna civilizatie ci necesitati. Trebuie gasita varianta optima de a le avea pe toate. Daca ai o casa cu cinci camere sigur iti va lipsi masina, daca ai o casa cu o camera, in centru, va fi mai greu de intretinut si nu-ti va satisface nevoile familiei asa cum ar face o casa cu trei camere la tara, daca ai o masina care consuma cit un tanc iti va lipsi concediu… si tot asa. Echilibrul necesitatilor aduce o viata normala, restul este exces si risipa. Iar excesul si risipa se platesc scump pentru ca sint lux.


O prietena care locuieste undeva la tara, mi-a adus o sacosa de oua, una de castraveti, una de ardei… chestii de-astea ce cresc pe linga casa omului. Era un fel de rasplata pentru un mic serviciu facut de mine. Faptul ca nu i-am cerut nimic la schimb i-a dat socoteala peste cap si pentru asta si-a umplut sarsanaua cu ce a gasit mai bun prin batatura. Stiti ce inseamna o sacosa de oua? Nu in bani, ma refer la cantitate. Enorm, mult, exagerat de mult. Probabil nu-i prisoseau dar sint convins ca nici nu le-a rupt de la propria gura ca sa ma indop eu, romanul. Nu, acelea erau surplusul care nu ajungea pe masa nimanui. Probabil o parte din legume si fructe ajungeau conservaraie, compoturi, sucuri, gemuri, dulcetuir etc. dar chiar si-asa cred ca peste 50% din ceea ce produce un taran in batatura proprie e risipit in timp ce mai mult de jumatate de tara este subnutrita.


Revenind la oile noastre… ne permitem prea des luxul de a arunca mincare, de a ne imprumuta pentru un frigider, o casa sau o masina si foarte rar sintem atenti sa le avem pe toate acestea dar cu masura, numai asa am fi fericiti si impliniti. In consecinta… vind apartament 2 camere, etaj bun, zona buna, utilat, mobilat, toate imbunatatirile. Am o oarecare stringere de inima pentru ca tot ceea ce-am facut in casa asta am facut cu minutele astea doua dar… as fi mai multumit daca le-as avea pe toate!