De ce avem superstitii?

De ce avem superstitii?

Detalii

CategoriiEducatie
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari2636

Voteaza & Distribuie

Descriere



superstitia spargerii oglinzii


superstitia spargerii oglinzii



Superstitiile apar sub cele mai neasteptate forme si sunt organizate chiar si in functie de ocupatia celor care tin cont de ele. Exista superstitiile lumii teatrului, una dintre ele implicand interdictia de a rosti numele piesei lui Shakespeare, Macbeth, actorii preferand sa se refere le ea spunand „piesa scotiana", exista superstitii marinaresti, printre cele mai impamantenite.



Legendarul fotbalist olandez Johan Cruyff obisnuia sa-l loveasca peste burta pe portarul echipei sale inaintea fiecarui meci. Vedeta terenurilor de tenis, Serena Williams, da intotdeauna de cinci ori in pamant cu mingea, inaintea primei serve. Despre Jennifer Aniston se spune ca atinge, cu piciorul drept, exteriorul avionului in care se pregateste sa urce. De la atingerea lemnului pentru a putea beneficia de noroc, pana la mersul in jurul unei scari, pentru a evita ghinionul, toate acestea sunt gesturile din rutina superstitiilor, care nu au nicio noima daca sunt puse sub lupa si analizate. Si aceste „ritualuri" nu sunt intotdeauna menite sa aduca noroc.


Comportamentul repetitiv

Consideram drept o obisnuinta ceva facut in mod repetat, fara a ne gandi, si exact din acest motiv obisnuintele sunt folositoare, nu necesita niciun efort mintal. Mintea omeneasca are mecanisme pentru dezvoltarea de noi rutine, ca o parte a metodelor prin care oamenii, dar si alte fiinte, reusesc sa si le creeze.


Chiar si porumbeii pot dezvolta obiceiuri superstitioase, dupa cum a dovedit celebrul psiholog, B.F. Skinner printr-un experiment nu mai putin celebru. Skinner si-a inceput o lectie plasand un porumbel intr-o colivie cu mecanism automat de hranire, care la fiecare 15 secunde elibereaza graunte. La inceputul cursului, Skinner atrage atentia celor prezenti asupra comportamentului pasiv, placid, al porumbelului, dupa care acopera cusca. Dupa cincizeci de minute, dezveleste colivia si arata ca fiecare porumbel plasat acolo a dezvoltat un comportament diferit: o pasare se va intoarce de trei in sensul invers acelor de ceasornic inainte de a se uita la recipientul cu graunte, un altul isi impinge capul in coltul de sus din stanga. Cu alte cuvinte, toti porumbeii adopta un comportament repetitiv, un ritual pe care-l vor repeta iar si iar.


Explicatiile lui Skinner pentru acest ritual straniu, sunt pe cat de socante, pe atat de ingenioase: cu toate ca se stie ca grauntele sunt eliberate indiferent de comportamentul porumbeilor din colivie, pasarile nu au de unde sa stie acest lucru. Din punctul lor de vedere, lumea este un loc cu multe necunoscute, ei nu stiu nimic despre colivii, distribuitor de hrana sau altele. Ei topaie prin colivie si unii au remarcat ca daca te rasucesti pe loc de trei ori, intr-un anumit sens, capeti de mancare. Ce sa faci ca sa primesti de mancare din nou? Este evident, ceea ce ai facut cand s-a intamplat ultima oara. Skinner argumenteaza ca acesta-i mecanismul formarii superstitiilor. Ele incep sa se impuna in comportament pentru ca mintea noastra incearca sa reia si sa mentina orice actiune care are succes. Confruntati cu posibilitatea de a explora cum functioneaza lumea si intuind cele mai bune rezultate, sau repetand ceea ce am facut ultima oara cand s-a intamplat ceva bun, suntem tentati sa preferam ultima varianta.


Formarea obiceiurilor

Tony Dickinson, cercetator al Universitatii din Cambridge, catedra de psihologie, a facut demersuri suplimentare pentru studierea corelatiei dintre superstitii si obiceiuri. Dickinson antreneaza soareci de laborator sa apese un buton pentru a primi hrana si o alta actiune pentru a primi apa. Animalele pot decide care dintre recompense si-o doresc cel mai tare. Dar daca soarecii continua aceste actiuni dincolo de punctul in care le-au invatat pe de rost, se intampla ceva ciudat: ei par sa fi uitat de efectele specifice ale fiecarei actiuni. Adica, desi tocmai au fost hraniti, ei vor apasa butonul in continuare. Soarecii si-au dezvoltat un obicei, fac ceva doar pentru ca acest lucru este posibil.


O seama de ritualuri omenesti seamana cu automatismele comportamentale dezvoltate de porumbeii lui Skinner sau soarecii lui Dickinson. Iar daca miza este mare, cum se intampla in sport, creierul face eforturi si mai mari de a retine comportamentul important pentru succes. Nu renuntam la obisnuinte, sau superstitii, pentru ca partile ancestrale ale creierului nu vor sa afle ce s-ar intampla daca am renunta la ele.