Declaratia de sentimente

Declaratia de sentimente a fost prezentata in cadrul primei conventii despre drepturile femeilor, care s-a tinut la Seneca Falls, New York, in 1848. Modelata dupa Declaratia de Independenta, aceasta a articulat drepturile femeilor, a enumerat tipurile de discriminare cu care se confruntau femeile la mijlocul anilor 1800 si oferea solutii. Elizabeth Cady Stanton si Lucretia Coffin Mott s-au numarat printre cele care au scris documentul.



Aceste eforturi nu erau unele fara precedent. In Franta revolutionara a anului 1791, Olympe de Gouges a scris Declaratia Drepturilor Femeii si a Cetateanului, ca raspuns la adoptarea Declaratiei Drepturilor omului si a Cetateanului de catre Adunarea Nationala. Tratatul lui Gouges s-a concentrat asupra rolului femeii in stat si a acordat o importanta deosebita nevoilor mamelor care nu aveau venituri independente. Gouges a fost ghilotinata pentru sprijinul adus monarhiei franceze si principiilor sale feministe publice.



Ca si in cazul exemplului francez, Declaratia de sentimente folosea mult din limbajul actului original, cu intentia de a pastra atat familiaritatea, cat si includerea presupusa a tuturor. Declaratia incepea: „Atunci cand, in cursul evenimentelor umane," o parte „din familia barbatului"considera ca este necesar sa-si asume o noua pozitie, trebuie sa explice cursul actiunii sale. Declaratia continua: „Tinem ca aceste adevaruri sa fie evidente: ca toti barbatii sitoate femeile sunt create egal." Declaratia de sentimente enumera „opresiunile" barbatilor impotriva femeilor, care includ monopolizarea aproape a tuturor locurilor de muncã „profitabile", pastrarea femeii subordonata bisericii si statului, distrugerea increderii in puterile lor. Solutiile pentru a depasi aceste realitati propuneau furnizarea informatiilor complete cu privire la legile care controleaza viata femeilor si incheierea unor standarde diferite in ceea ce privea manierele si moralitatea barbatilor si a femeilor. 68 de femei si 32 de barbati au semnat documentul, care a ramas o forta in miscarea feminista a secolului al XIX-lea.