[Sicilia]

...se intampla cam de vreun an si cateva luni, si nu mi se intampla des - n-as sti sa spun frecventa, nu stiu, sa zicem ca mi s-a intamplat de vreo 6-7 ori in perioada asta.
Bun, acum sa va spun si despre ce este vorba. Mi se intampla din senin, de exemplu in trafic, fara niciun incident deosebit, imi trece dintr-o data prin fata ochilor cum unul din sens opus pierde controlul volanului si intra in mine - si pret de 4-5 secunde, sa zicem, imi imaginez accidentul, pana la cele mai mici detalii, gen unde-mi ajung mie picioarele si ce mi se face praf . Mentionez ca nu am vedenii, adica vizual nu se intampla asta, insa pornind de la un stimlul vizual ( vizualizarea masinilor care vin din sens opus) creierul meu contruieste un scenariu urat.
Acum poate va ganditi ca am vreun soi de fobie de masini si intr-adevar am sau am avut. Nu mi se intampla doar vis-a-vis de accidente rutiere. Ultima data, de exemplu, coborasem pana la magazin ca sa iau niste sticle de bere si dintr-o data, uitandu-ma pe unde calc, am construit in minte imaginea : calcat stramb- entorsa- picat jos pe sticlele cu bere, patruns de cioburi printre coaste.
Dupa cum va zicem, nu mi se intampla prea des si nici nu-mi afecteaza cumva starea, la fel cum vizual vorbind nu vad niciodata altceva decat ceva real. Doar ca al meu creier o ia inainte si contruieste cu lux de amanunte, in timp foarte scurt si pana la capat, scenarii din astea urate.
Intrebarea este : chestiile astea insemna ceva, e ceva venit din inconstient, sau e ceva neglijabil si neinteresant?

Aceasta postare a fost editata de Egeria: 12 April 2011 - 08:01 PM

[S.R.]

Extrem de rar mi se intampla si mie asta. Ceva legat de teama de moarte.

[romania inedit]

Eu cred ca practic creierul tau incearca sa anticipeze evenimentele neplacute si cauta scenarii de iesire din situatie.

[Iris_Lulea]

Egeria, la 12 April 2011 - 07:51 PM, a spus:

Ar fi benefic pentru tine daca ai incerca sa analizezi mai mult aceste trari. Uneori ele pot sa nu aiba nici o importanta, pot fi doar stari trecatoare si sa dispara o data cu situatia care le-a declansat, alteori pot duce la mai mult de atat.
Totusi faptul ca vizualizezi astfel de lucruri este un semnal de alarma ca ceva se intampla diferit cu tine in aceasta perioada din viata ta.
Ar fi cateva posibilitati, dar poate reusim sa gasim impreuna varianta buna.
Necunoscand detalii despre viata ta ma voi rezuma pentru inceput la:
Cum te simti in mediul familial si in mediul social in care te afli? Mai precis, gandeste-te cum te simti din punct de vedere al sigurantei, al afectiunii primite si al nevoilor sau dorintelor satisfacute. Esti intr-o relatie?

Incearca sa iti amintesti acele experiente legate de moarte cu care te-ai intalnit pana acum: Cand ai aflat prima data ce inseamna acest lucru si cum ai facut fata experientei; cand a fost ultima experienta la care ai participat SI/ SAU care ti-a fost adusa la cunostinta.

[Hypathia]

Egeria, la 12 April 2011 - 07:51 PM, a spus:

Intrebarea este : chestiile astea insemna ceva, e ceva venit din inconstient, sau e ceva neglijabil si neinteresant?

Pentru tine ce inseamna, ti se pare ceva important sau ceva neglijabil?
Ca interesant sigur ca e.

Psihanalistii spun ca sunt legate de instinctul mortii - Thanatos (o teorie controversata a lui Freud), tendintele de distrugere. E un mod de a-ti exterioriza agresivitatea. Si ce e ciudat e ca agresivitatea e asa de mascata si tinuta sub control, incat nu numai ca ia forma imaginilor, dar e directionata chiar impotriva ta (in loc sa fie impotriva celorlalti). Acesta e semn de Supraeu puternic.
Si eu am avut astfel de imagini, ca masina se va izbi de parapet si va cadea in gol, sau va intra pe contrasens din greseala. Sau mi-era teama ca din greseala ma arunc in fata trenului. Sau mi-era teama sa nu ma arunc in gol, mai ales cand eram la inaltime.
Am avut imagini din acestea sangeroase si in legatura cu altii, imi imaginam fiinte dragi cum se scalda in sange, cum se sinucid. Cred ca e vorba de agresivitate sublimata. Pentru ca in realitate eram prea pasnica iar contrainvestirea agresivitatii scartaia, apareau imagini din acestea.

[Sicilia]

Iris_Lulea, la 14 April 2011 - 09:30 PM, a spus:

Cum te simti in mediul familial si in mediul social in care te afli? Mai precis, gandeste-te cum te simti din punct de vedere al sigurantei, al afectiunii primite si al nevoilor sau dorintelor satisfacute.

Valeuuuu!
Adica banuiesc ca asta-i un raspuns suficient de clar.
Pe scurt, ce inseamna chestiile astea care mi se intampla?

[Iris_Lulea]

Egeria, la 14 April 2011 - 09:38 PM, a spus:

Valeuuuu!
Adica banuiesc ca asta-i un raspuns suficient de clar.
Pe scurt, ce inseamna chestiile astea care mi se intampla?

Desi "valeuuuu!" este destul de sugestiv, este o "descriere" care ma poate face sa ma gandesc la multe lucruri. Incearca sa descrii putin punctele vizate de mine in ultimele doua paragrafe ale mesajului anterior.

@Hypatia
Poate fi si aceasta o varianta, acum va fi necesar sa aflam ce se ascunde in spatele acestei agresivitati. Adica: ce anume o declanseaza, catre cine este orientata in realitate, ce anume o impiedica ca se manifeste si care este nevoia nesatisfacuta.

[Sicilia]

Hypathia, la 14 April 2011 - 09:35 PM, a spus:

Am avut imagini din acestea sangeroase si in legatura cu altii, imi imaginam fiinte dragi cum se scalda in sange, cum se sinucid. Cred ca e vorba de agresivitate sublimata. Pentru ca in realitate eram prea pasnica iar contrainvestirea agresivitatii scartaia, apareau imagini din acestea.

Acum imi dau seama ca am avut si cand imi eram mai mica. Imi inchipuiam ca tata a murit si boceam pe rupte din cauza asta. Fata de alte persoane nu cred ca am avut.
Cert e ca legat de mine mi se intampla cum am zis, destul de recent - maxim un an si cateva luni. Iar daca faza cu masinile ar fi putut avea o justificare, gratie faptului ca atunci cand eram clasa a 9-a am fost pe locul din dreapta, la doua accidente de masini, iar ulterior am avut o fobie fantastica de ele ( de fapt, faptul ca eu am reusit sa ma urc si sa conduc o masina a fost o mare performanta, desi initial n-am facut-o pentru ca mi-as fi dorit), celelalte nu mai au. Si faza cu glezna ar avea ceva corespondent in memorie, dar cea cu cioburile de la sticla... chiar nu.
M-a uimit faptul ca doamna psiholog a legat asta de alte chestii care se intampla in viata mea. Si daca e sa ma gandesc cu adevarat, acele alte chestii se intampla cam tot de un an si ceva.
Pisici, m-a facut un user paranoica dupa ce a citit ce am postat aia aici. Deci ce am descris eu nu are cum sa fie paranoia, nu?

Iris_Lulea, la 14 April 2011 - 09:53 PM, a spus:

Desi "valeuuuu!" este destul de sugestiv, este o "descriere" care ma poate face sa ma gandesc la multe lucruri. Incearca sa descrii putin punctele vizate de mine in ultimele doua paragrafe ale mesajului anterior.

Eu detalii as putea da, insa stiti bine ca asta nu este locul potrivit.
Sa zicem ca familia mea parea perfecta din afara si chiar si dinauntru, pentru mine, multa vreme. Cam de cand va ziceam mai sus, am inceput sa inteleg mult mai multe si despre ei si despre mine. Nu lucruri frumoase si nici neaparat concrete, ci chestii care tin de psihologie, psihanaliza, nu stiu cum sa-i spun. Nu ca as avea pregatirea sau cunostinte prea mari in domeniul asta.

[Iris_Lulea]

Egeria, la 14 April 2011 - 09:54 PM, a spus:

M-a uimit faptul ca doamna psiholog a legat asta de alte chestii care se intampla in viata mea. Si daca e sa ma gandesc cu adevarat, acele alte chestii se intampla cam tot de un an si ceva.
Pisici, m-a facut un user paranoica dupa ce a citit ce am postat aia aici. Deci ce am descris eu nu are cum sa fie paranoia, nu?

Este excelent daca ai facut deja legatura intre cele doua elemente. Acum depinde despre ce anume este vorba si ce intentionezi sa faci in legatura cu ce ai aflat.
Nu, nu este paranoia.

Egeria, la 14 April 2011 - 10:01 PM, a spus:

Eu detalii as putea da, insa stiti bine ca asta nu este locul potrivit. Nu lucruri frumoase si nici neaparat concrete, ci chestii care tin de psihologie, psihanaliza, nu stiu cum sa-i spun

Mi-am imaginat ca acesta poate fi un motiv pentru care te-ai rezumat la un cuvant si iti inteleg alegerea.
Daca deja intelegi unele lucruri si esti dispusa sa faci unele schimbari poti apela intr-adevar la un psiholog, mai ales ca apar si acele semnale inconstiente.

Ce varsta ai? (daca preferi sa ramana anomina poti trimite un PM )

[Sicilia]

Am 29 de ani.
Nu am incredere in niciun psiholog de la mine din oras. Am vorbit cu cineva care face psihanaliza, in Bucuresti, din ce am apucat sa vad pare a avea habar despre meseria pe care o practica. Atata doar ca trebuie sa ma duc de 3 ori pe saptamana si n-ar fi problema, insa intre timp in viata mea a aparut ceva prioritar si nu-mi vine sa bat drumul asta de trei ori pe saptamana, in starea asta.
Plus ca mi se pare ca am inteles deja destule despre ei, despre familia noastra si cred ca si despre mine. Am inteles destule si nu-mi place ce gasesc. Ce rost ar avea sa sap si mai mult in trecut? Ca asta inseamna psihanaliza, nu?