am un prieten de o sapt si 2 zile.as zice ca e dragoste la prima vadere dar obisnuiam sa nu cred in asta.ne desparte vre-o 50 km in cursul saptamanii pt ca el invata la un alt liceu.dar ne vedem de vinerea pana duminica.mi-a promis ca nu ma inseala si pana acum m-a facut sa il cred
samabata ne-am cunoscut si ne-am placut mult.am aflat unele lucruri despre noi nu foarte multe.lunea seara m-a socat cand el m-a sunat si plangea la tel pt ca ii este dor de mine.am crezut ca isi bate joc de mine pt ca am mai patit dar nu am zis nimic.pe moment am ramas fara cuvinte.stateam in tel si auzeam cum plange fara sa pot sa fac nimic.nu il judec pt ca a plans pt ca stiu cat de bine era cand puteam sa ma descarc.in fine vineri la scoala am aflat ca noi 2 avem acelasi nume de familie(nu am obiceiul sa intreb asta cand cunosc pe cineva) si din regiunea in care locuieste el este si tatal meu.l-am intrebat daca suntem neamuri dar el a zis scurt "nu".toata ziua a fost prost dispus dar nu a vrut sa imi zica de ce.seara a venit pe la mine si vorbind cu mamaie deducea ca am fi neamuri (veri)..am inchis discutia cu mamaie si fiind doar noi am inceput sa discutam.se vedea ca nu e inregula deloc.a sunat-o pe mamaia lui si a intrebat-o daca suntem neamuri si ea a zis ca "da".a inceput sa se balbaie si i-a dat-o la tel pe mamaia mea.el a plecat in camera la mine si a inceput sa planga.mi-am dat seama ca nici luni nu a facut misto pt ca era exact aceeasi voce.am incercat sa il tin in brate sa il inpac dar nu am stiut ce altceva sa fac...o auzeam pe mamaie din alta camera vorbind la tel si se intelegea ca suntem si nu glumesc.dupa ce a inchis a vorbit cu noi si pana la urma am aflat ca suntem veri dar de prea departe.ne-am bucurat enorm.am crezut ca acum vom fi fericiti dar astazi la scoala am primit un sms cum ca s-a certat rau cu mama lui si ca nu stie ce sa mai faca...ca ar vrea sa moara si ca scape.si ca o sa ma pazeasca de "sus"...am iesit afara si l-am sunat.nu a vrut sa imi zica nimic mai mult de ce a zis in sms.era in autobuz si plangea.l-am rugat de multe ori sa imi promita ca nu se sinucide dar nu a vrut.insa a ramas ca vorbim pe seara si imi spune.am intarziat si la ora si mi-a facut profa o morala cat scoala...toata ziua l-am zapacit cu bipuri sa stiu ca e in viata.dupa ce am iesit de la scoala am vorbit si mi-a zis ca nu se mai intoarce acasa!! cel putin nu mai plangea...
m-am indragostit de mirosul zambetul si vocea lui as dar orice sa le am mereu...daca se sinucide el o fac si eu.vreau sa il scot din starea asta dar nu mai stiu cum.e dearte si poate sa o faca oricand
ce ma fac??? va implor ajutati-ma!!!
in timp ce scriam postul m-a sunat.parea cat decat ok dar era racit rau...stiu ca mai sunt cazuri in care cand pare ca se simte mai bine cu putin inainte sa se sinucida...
Contact
Facebook
Twitter
RSS
















