Schimbarea Perceptiei 4 Raportează post Postat August 4, 2007 Ce este mai aproape de infinit ? Tristetea sau placearea ? Cum descoperim infinitul prin tristete sau prin placere ? Prin experiente pozitive sau negative ? Este dualitatea necesara ? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Andruta* 35 Raportează post Postat August 4, 2007 Ce este mai aproape de infinit ? Tristetea sau placearea ?Cum descoperim infinitul prin tristete sau prin placere ? Prin experiente pozitive sau negative ? Este dualitatea necesara ? Tristetea este cu siguranta mai aproape de infinit. Cand ne simtim atat de goi si atat de plini de tot ce doare...atunci descoperim infinitul... Experientele pozitive au un rol superficial in viata. Ceea ce ne marcheaza ne inalta catre sublim.Dualitatea este necesara,dar nu si relevanta. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Schimbarea Perceptiei 4 Raportează post Postat August 4, 2007 (editat) Super raspunsul :tease: si vechii samani din cartile lui Castaneda afirmau cam acelasi lucru - gandesc si simt la fel. Experientele pozitive de multe ori sunt asociate cu distractia, a fi distras care cred ca etimologic are multe in comun cu distras si distragere. Editat August 4, 2007 de Schimbarea Perceptiei Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
bistro 17 Raportează post Postat August 4, 2007 - axa A= placerea - axa B= tristetea - axa A // axa B, unde //= paralel - cum stim ca doua linii paralele se unesc la infinit intr-un punct, atunci iti zic ca doar amalgamand placerea cu tristetea poti atinge infinitu'. :tease: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
samsara 2506 Raportează post Postat August 4, 2007 Adesea cad in aceasta stare de gol de care pomeneati in care imi doresc decat sa nu simt sa nu cuget sa nu fiu ...Insa am trait si stari sublime de contopire si am cunoscut infinitul si prin cealalta latura. In dimensiunea noastra este necesara dualitatea. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Andruta* 35 Raportează post Postat August 4, 2007 Super raspunsul :tease: si vechii samani din cartile lui Castaneda afirmau cam acelasi lucru - gandesc si simt la fel. Experientele pozitive de multe ori sunt asociate cu distractia, a fi distras care cred ca etimologic are multe in comun cu distras si distragere.Stiu ce vrei sa spui. In plus,"Distragerea" din realitate este pur necesara pentru a fi parte din infinit. Nu poti fi distras daca te bucuri pentru toate nimicurile vietii cotidiene.Iti trebuie si un mare grad de noblete. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Schimbarea Perceptiei 4 Raportează post Postat August 4, 2007 (editat) Oare nu dualitatea este cea care ne tine blocati in aceasta dimensiune plina de potential, coruptie, vanitate, putere si manipulare ? Dualismul incepe chiar din mintea noastra (bine/rau) si chiar din modul cum este creierul nostru format - cele doua emisfere (rational/subconstient) ? Editat August 4, 2007 de Schimbarea Perceptiei Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Andruta* 35 Raportează post Postat August 4, 2007 Oare nu dualitatea este cea care ne tine blocati in aceasta dimensiune plina de potential, coruptie, vanitate, putere si manipulare ? Dualismul incepe chiar din mintea noastra (bine/rau) si chiar din modul cum este creierul nostru format - cele doua emisfere (rational/subconstient adica intuitie) ? Ba da. Chiar cred asta. Dualismul este necesar inca de cand Dumnezeu ne-a lasat sa ne "orientam" intre bine si rau,intre ura si dragoste,intre adevar si minciuna si mai sunt inca multe de spus.Totusi,prea alegem sa traim dupa reguli,prea ne luptam cu valentele...si nu facem decat sa pierdem momentul care ne poate duce spre acel infinit. Nu multi oameni tind sa ajunga acolo. Tocmai din cauza barierelor,prejudecatilor pe care nici macar nu si le asuma. Dualismul este,repet,complet irelevant. Este nefolositor. Este un rau necesar. Este ceea ce ni s-a oferit la inceputuri.Dar sta in puterea noastra sa schimbam "cursul",in masura in care,ca oameni,putem. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
samsara 2506 Raportează post Postat August 4, 2007 Este o experienta necesara prin care trecem cu totii. Cu timpul vom intelege ce binecuvantare a fost experienta pe Terra in care am putut sa experimentam diferite stari opuse ca se ne putem vedea mai bine, sa intelegem de fapt cine suntems i incotro mergem. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
aio 0 Raportează post Postat August 4, 2007 depinde...de natura tristetii sau a bucuriei...suferinta, canalizata intr-o anumita directie se poate preface in contemplatie, care dupa mine e maniera in care te poti apropia de infinit...la fel si cu fericirea(stare de multumire sufleteasca).dar cred ca prin intermediul fericirii atingi mult mai greu starea anterior mentionata, deoarece trebuie sa preei tu initiativa, pe cand suferinta te impinge oarecum singura la meditatie. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
