[empor]

Am 18 ani, dar evenimentul despre care vă relatez mi s-a întâmplat la 15 ani. Am avut o tentativă de suicid prin intoxicaţie cu medicamente ; motivul pentru care am făcut aceasta aş prefera să nu-l precizez
Am fost trecut prin diagnosticele de schizofrenie (la spitalul meu din Botoşani), autism şi mai apoi sindrom Asperger (la Socola), pentru ca la spitalul de psihiatrie din Sibiu să mi se spună că nu am absolut nimic.
Menţionez că asta am considerat şi eu de la bun început şi că nu m-am internat de bună voie ; maică-mea a decis să mă interneze.
Toată această serie de evenimente neplăcute este cauzată în special de doctoriţa de la Botoşani, Pavel, care avea o opinie preconcepută conform căreia schizofrenia este automat ereditară pe filiera maternă (bunica mea este schizofrenică) ; nici nu a interesat-o că nu prezentam nici un simptom serios, pur şi simplu m-a diagnosticat fără să vorbească cu mine decât o singură, 3-4 minute.
Menţionez că :
- NU am încercat să mă sinucid dintr-un motiv iraţional ;
- NU am avut niciodată nici un fel de halucinaţie ;
- NU am delirat niciodată ;
- NU sunt o persoană agresivă ;
- NU am un IQ inferior ;
- NU am probleme de comunicare de nici un fel.
Medicii care m-au examinat iniţial, am aflat mai târziu, au urmat un fel de tipar : până în clasa a VIII-a (evenimentele s-au întâmplat în clasa a IX-a) am fost un zecist, am intrat cu prima medie la liceul meu, etc. ; în anul respectiv însă am renunţat la anul şcolar şi am încercat să mă sinucid ; este drept că de asemeni am un schizofrenic în familie şi am refuzat să menţionez motivele pentru care am comis aceste fapte, pentru că nu era în interesul meu să o fac, dar să fie oare aceasta suficient pentru a aplica un astfel de diagnostic, în lipsa oricăreia dintre tulburările prezentate mai sus (alea cu NU în faţă) ?
Să vă spun care este situaţia mea în prezent. E drept că de atunci până acum a trecut mult timp şi rănile s-au mai vindecat, dar atunci mă gândeam mereu la suicid. Au lovit exact în ce mă durea mai tare : în demnitatea mea. Eu să fiu catalogat drept nebun ordinar, să fiu internat în aceeaşi instituţie cu toţi handicapaţii, să fiu tratat ca un ne-om, să îmi pierd credibilitatea, aşa ceva mi-a fost foarte greu să accept !
Nici nu vă daţi seama ce influenţă a avut această eroare de diagnosticare asupra mediului şcolar. Recent am fost prezentator la Balul Preuniversitaria de la liceul meu şi chiar şi în ziua de azi s-au trezit unii profesori care să spună :"Cum să prezinte Mihai ? Da' el nu e nebun ? Dacă ne strică spectacolul ?", cu toate că profesoara mea de psihologie, cu care mă înţeleg foarte bine, a adus o adevărată campanie de convingere a colectivului profesoral cu privire la neveridicitatea acestor fapte. Tot recent am participat la un festival-concurs de teatru între licee, unde am avut rolul principal. Directoarea liceului, văzându-mă pe scenă, o întreabă pe o profesoară : "Dar cine e elevul ăsta ?" "Mihai." "Mihai ? Dar cum de poate juca atât de bine ? Eu credeam că e terminat." Deja îmi pusese ştampila de iremediabil. Asta ca să nu mai amintesc de dificultatea cu care am putut intra în relaţii cu colegii mei îndată după ce le-am comunicat diagnosticul pe care îl primisem acum 3 ani (iniţial, nici nu ştiam ce înseamnă ; a trecut o bucată de vreme până ce şi-au dat seama că nu am nimic şi nu m-au mai ocolit).
Menţionez că toate cele descrise mai sus sunt adevărate şi că nu sunt interesat în nici un fel să denaturez adevărul.
Ce credeţi despre situaţia mea ?

[heidy]

Pai ce as putea crede, mai mult ca sigur ca acest diagnostic ti-a dat viata peste cap, cel putin pt o buna bucata de timp.

Acest diagnostic gresit da dovada de proasta pregatire profesionala a respectivilor psihoterapeuti si incapacitatea lor de a trata un pacient.

Tu poti oricand sa-i dai in judecata pentru malpraxis.

[empor]

Să-i dau în judecată pentru malpraxis ? Mai bine i-aş da pentru calomnie ! Dar ghici ce : calomnia nu mai este în codul penal, e în codul civil acum ! Şi trebuie să plăteşti un anumit procent din cât ceri. Dacă pierd procesul (mai mult ca sigur, ţinând cont de reţeaua de influenţă pe care o cunosc foarte bine în Botoşani : directorul Spitalului de Psihiatrie e un om foarte influent), pierd şi banii respectivi, şi cheltuielile de judecată ; procentul e de 10% sau 20%, nu sunt sigur.
În plus, dacă intentez proces, nu fac decât să-mi fac publicitate.
Şi n-aş vrea să ştie multă lume despre situaţia asta, e prea ruşinos şi riscant.

Aceasta postare a fost editata de MHortulanus: 26 June 2006 - 09:06 PM

[heidy]

Eh, ziceam si eu, nu trebuie sa ma iei in serios.

[elandi]

Mihai,
Cred ca ai trecut prin situatii dificile si ai avut nevoie de intelegere si ajutor pe care nu le-ai primit.
Cred ca nici acum nu ti-ar strica un sprijin de specialitate adecvat ca sa scapi de trauma diagnosticelor "la plesneala" si pentru alte rani care ti-au mai ramas.
Povestea erorilor de diagnostic nu este incredibila. In America s-a facut un experiment: cateva persoane printre care si jurnalisti s-au prezent la camera de garda a unui spital simuland simptome de schizofrenie (atat cat pot fi simulate). Au fost toti internati, au primit tratament si au inceput sa se comporte normal. Tot ceea ce faceau era explicat de personalul spitalului prin prisma diagnosticului de schizofrenie. Un "bolnav" isi nota ce se petrece si un medic le arata studentilor ca este un comportament "tipic" pentru schizofren.

[Sarah N....]

Cu totii avem uneori probleme emotionale, asta nu inseamna ca suntem nebuni...

[empor]

sarah n., la Jul 10 2006, 07:39 PM, a spus:

Cu totii avem uneori probleme emotionale, asta nu inseamna ca suntem nebuni...

Da, ai dreptate.

[Broscuta_Fermecata]

MHortulanus, la Jul 18 2006, 03:33 PM, a spus:

Da, ai dreptate.

Cred ca e groaznic ce ti s-a intamplat si nu ma mai mira nimic. M-am plimbt pe la toat spitalele din Bucuresti luni de zile pana ce o cunostinta studenta la medicina mi-a spus ca am simptome de anxietate generalizata si tulburare de panica. Partea proasta e ca ajungi la niste psihiatri (la care din fericire nu am ajuns) care te indoapa cu tot soiul de medicamente pana ce ajungi leguma. Parerea mea este ca majoritatea medicilor din Romania sunt nu numai de o incompetenta crasa (in schimbul careia au mereu pretentii la spagi grase), dar nu au nici macar un minimum de umanism. Cunoastem cu totii atatea povesti incat s-ar scrie romane de groaza cu sistemul sanitar romanesc. Cu procesele de malpraxis, nu stiu ce sa spun, dar cred ca tre sa ai nervii de otel. Pana acum nu am auzit nici un medic care sa faca inchisoare sau sa i se interzica sa practice medicina pentru malpraxis. Nu stiu cum se face, dar scapa toti, chiar daca din cauza lor mor oameni. Oricum, cel mai sanatos pentru nervii tai este probabil sa accepti starea de lucruri. Incearca terapia cu un psiholog, poate te va ajuta sa nu te mai afecteze ce s-a intamplat. Dar nici cu astia nu bag mana in foc, ca deja am auzit prea multe. Numai bine!

[neya1234]

Mihai, stiu ca topicul tau e postat de mult dar am dat de el in alt topic si nu ma pot abtine sa nu-ti spun ca am picat pe spate de cata nebunie a fost in capul medicilor alora care te-au consultat.
Bai, pai ar merita sa fie dati la presa si sa li se retraga dreptul de practica - si inca e prea putin!!!! Mai mama, pai daca tu nu ai vrut sa spui motivele pentru care ai vrut sa faci aia, e clar ca lumina zilei ca era ceva serios la mijloc. Adica gestul nu era de om nebun ci de om cu o problema serioasa pe care nu stie sa si-o rezolve si trebuia sa te trimita la un terapeut.

Cand e vorba de medici in Romania exista o singura solutie: sa vezi cel putin 7-8. Eu am avut 2 probleme medicale diferite si tampesc cand imi aduc aminte ca au tinut cam 10 ani fiecare pentru ca cei 8, respectiv 7 medici pe care i-am vazut nu au stiut nici unul ce sa-mi faca! Abia al 9-lea, respectiv al optulea mi-au spus ce am si ce trebuie facut (niste lucruri simple, by the way). Da iti dai seama cat am innebunit pana atunci?!

Bafta si daca mai ai astfel de probleme, ia-ti o pereche de pantofi rezistenti si pleaca la cautat medici buni. Din 10, o fi vreunul care sa simti ca te intelege.

[himera]

Buna Mihai,
Cazul tau mi se pare interesant,dar ma gandeam si eu :Oare ce anume di comportamentul tau ia sugerat DR diagn de schizofrenie?
Apoi spui ca ai fost la mai multe spitale renumite si acolo medicii si psihologii au ajuns la concluzia ca ai alte diagnostice, deci ceva din comportamentul tau era atipic.
Apropo la Botosani este doar un singur medic?
Ai fost vazut si de psiholog pt ca eu stiu ca se fac ambele examene?
Chiar sunt curioasa mie mi se pare ciudat ce ti sa intamplat.