Alcoolul

mița a scris:

Foarte adevarat.

Majoritatea alcoolicilor sunt judecati, nu ajutati.

Daca dependentii de droguri sunt priviti cu oarecere compasiune, alcoolicii sunt foarte aspru judecati.

Niciodata nu am inteles de ce.

Un alcoolic, nu ajunge asa ptr ca asa vrea el. Cred ca familia conteaza foarte mult.

Si eu ii judec. Dar judec alcoolul care vorbeste prin om. Desi, cum spunea bine Big L intr-un moment de luciditate, unii oameni ajung la alcool din cauza tarelor de caracter. Si devin bolnavi. Au aparenta ca se pot lasa, te mint si se mint continuu, dar sunt oameni profund bolnavi. Lupta pe care o duc o pierd zi de zi, traiesc in teroare si o raspandesc. Cel mai greu suporta omul pierderea demnitatii. Iar ceilalti nu pot indura impasibili asa un spectacol tragic.

Big Lebowski a scris:

"Părinţii au m

mița a scris:

Nu se referea la pacatele parintilor? Da, stiu, dpdv Biblic, si alcoolul e un pacat. Dar numai de religie nu discutam aici.

Eu, pe alcoolici ii vad ca pe niste oameni neputinciosi si neajutorati.

Dincolo de comportamentul lor enervant sau agresiv, acestia sufera.

Eu asta cred.

Nu-mi spune ca, un sot/tata, iubit si iubitor, implinit si multumit, se arunca in alcool, doar ptr ca asa a vazut la tatal sau bunicul lui.

Unii. Insa ai fi uimita sa vezi cati oameni folositori societatii isi pot exercita meseria aproape impecabil atunci cand sunt sub influenta alcoolului. Complexele, traumele, stima de sine scazuta, anxietatea ii fac sa nu pot fi eficienti in relatiile cu "publicul", deci sa nu isi poata face treaba asa cum trebuie.

Nu se poate simti iubit, deci nu poate fi nici iubitor din moment ce a vazut asa ceva la tatal sau (un copil traumatizat, debusolat de comportamentul tatalui sau sub influenta alcoolului nu poate fi in niciun caz cum ai spus tu). Am zis...ori va ura alcoolul pentru tot restul vietii, ori va deveni alcoolic.

mița a scris:

Nu se referea la pacatele parintilor? Da, stiu, dpdv Biblic, si alcoolul e un pacat. Dar numai de religie nu discutam aici.

Eu, pe alcoolici ii vad ca pe niste oameni neputinciosi si neajutorati.

Dincolo de comportamentul lor enervant sau agresiv, acestia sufera.

Eu asta cred.

Nu-mi spune ca, un sot/tata iubit si iubitor, implinit si multumit, se arunca in alcool, doar ptr ca asa a vazut la tatal sau bunicul lui.

Neah, nu se referea depedeve biblic. Vroia sa spuna ca trauma copilului ce si-a vazut tatal "pilit" devine mai mare sau cel putin la fel de mare ca a tatalui sau. Sau a mamei alcoolice, ofc.

parerea mea e ca toti cei care lucreaza cu alcoolici trebuie sa priveasca dincolo de diagnostic si etichete. Sa nu se centreze in niciun caz pe simptom, pe alcoolism, pentru ca nu are rost si cred ca s-au saturat si ei sa tot vorbeasca de asta si sa li se puna aceleasi intrebi, gen "de ce bei?", "de ce nu te lasi odata de baut?" care ii fac si mai defensivi.

Diagnosticul potoleste anxietatea terapeutului in primul rand, dar ingradeste foarte mult.

Citeam intr-o carte ca cel mai usor e sa dai diagnostic in primele minute de convorbire cu pacientul. Dar cu cat trece mai mult timp, cu atat poti observa si alte laturi ale personalitatii sale (care devine din ce in ce mai complexa). Si incepi astfel sa il privesti in ansamblu, sa nu fii focalizat pe simptom, eticheta.

offtopic: "multi adulti isi duc viata urandu-si, in secret sau declarat, parintii. Ii condamna pt abuzurile din trecut, pentru neglijenta si isi centraza viata de adult pe aceasta ura, urmand scenariul "reactiv" si justificator care o insoteste. Individul centrat pe prietenie sau dusmanie nu cunoaste o siguranta intrinseca. Sentimentul valorii personale variaza in functie de starea emotionala sau de comportamentul celorlalte persoane."

"CE se intampla cand asezi un dusman in centrul vietii tale? Nimanui nu i-ar trece asa ceva prin minte si probabil ca nimeni n=ar face-o in mod constient. Si totusi centrarea pe adversar e o realitate frecventa. Cand cineva simte ca a fost nedreptatit de o persoana, e foarte usor sa fie obserdat de acea nedreptate, si in loc sa-si orienteze viata in mod proactiv, insul centrat pe dusman dezvolta o contradependenta de reactii negative la atitudinile si comportamentul celui perceput de pe pozitii antagonice". (Stephen Covey)

Of doamene Xilia, tu nu ai avut de-a face cu alcoolici. Sunt oameni inteligenti, care cad sub jugul drogului.

In ultima faza, inainte sa constientizeze ca isi va pierde serviciul, tata care e om inteligent bea ca sa poata merge pana la servici! Scuze, dar nu ai idee despre ce inseamna calvarul. Si bea pana nu putea nici sa vorbeasca, pentru ca doar asa era functional cat de cat. Ce parere crezi ca au oamenii straini, colegii lui, despre asta? Ca e om inteligent? Si ce daca. In societate este o rusine.

mița a scris:

Eu, pe alcoolici ii vad ca pe niste oameni neputinciosi si neajutorati.

Dincolo de comportamentul lor enervant sau agresiv, acestia sufera.

Eu asta cred.

Nu-mi spune ca, un sot/tata iubit si iubitor, implinit si multumit, se arunca in alcool, doar ptr ca asa a vazut la tatal sau bunicul lui.

Alcoolicul are creierul in asa fel construit incat e compatibil cu alcoolul. Bea, pentru a-si linisti traumele cauzate cu multi ani in urma de catre tatal sau alcoolic. Bea pentru ca are o sotie abuzatoare care-l biciuie cu ordine si porunci, "trebuie sa facem aia si ailalta". Dorinta de a defula cu ajutorul alcoolului tot ce s-a adunat de ani de zile e imperioasa, mai imperioasa decat urinatul sau sexul. Asa se explica de ce un alcoolic isi da ultimul ban pe alcool chiar daca e nemancat. Alcoolul este un refugiu spiritual pentru sufletul sau, lipsit de dragoste inca de copil fiind. Un alcoolic se naste dintr-o mama tragica (Victima) si un tata agresor (alcoolic). Exista cazuri cand alcoolicul este o pura victima, care a avut parte de parinti abuzatori, si care are o sotie abuzatoare. Alcoolicul are ca orice bolnav psihic, prea putina energie vitala ca sa-si mai faca datoria in cuplu. Insa sotia sa nu vede asta.

mița a scris:

Foarte adevarat.

Majoritatea alcoolicilor sunt judecati, nu ajutati.

Daca dependentii de droguri sunt priviti cu oarecere compasiune, alcoolicii sunt foarte aspru judecati.

Niciodata nu am inteles de ce.

Un alcoolic, nu ajunge asa ptr ca asa vrea el. Cred ca familia conteaza foarte mult.

Oricine trebuie ajutat si inteles.

Ma gandesc insa la un caz din familia mea.

Nu accepta ajutor sub nicio forma.A fost la phiholog...si are intr-adevar probleme.

Dar refuza interventia unui specialist,refuza sa mearga la dezalcoolizare.

Bineinteles,e divortat si are un copil care,ma doare sufletul sa o spun,a luat-o pe cai gresite.Nu-i pacat? :(

In general,toti oamenii cu astfel de probleme trebuie ajutati,dar,cand ei resping ajutorul asta,ce ne facem? :(

Athmy a scris:

Of doamene Xilia, tu nu ai avut de-a face cu alcoolici. Sunt oameni inteligenti, care cad sub jugul drogului.

In ultima faza, inainte sa constientizeze ca isi va pierde serviciul, tata care e om inteligent bea ca sa poata merge pana la servici! Scuze, dar nu ai idee despre ce inseamna calvarul. Si bea pana nu putea nici sa vorbeasca, pentru ca doar asa era functional cat de cat. Ce parere crezi ca au oamenii straini, colegii lui, despre asta? Ca e om inteligent? Si ce daca. In societate este o rusine.

Ba am avut de-a face cu alcoolici carca. Am avut o groaza de prieteni alcoolici, unul din fostii mei a fost alcoolic dar l-am "reabilitat", plus de asta am rude ce se lupta cu alcoolul de ani buni. Fiind la medicina, am de-a face cu doctori care "le cam trag cu sticla"/

Si nu m-am referit la alcoolicii care beau pana nu mai pot sa se tina pe picioare, ci la aceia care isi administreaza doze mici/moderate de alcool, de-a lungul zilei.

Lasa dracului societatea, ca tot oamenii au definit notiunea de "societate".

Nu stiu ce inseamna calvarul? Ti-ai gasit sa-mi spui mie asta?! Eu m-am drogat ani intregi, am fost dependenta si am toleranta la o groaza de droguri si de medicamente psihotrope.

mița a scris:

Corect. Insa,

Nu ai ajuns inca sa vezi alcoolicul in ultima faza. Atunci este calvarul pentru el. Pana atunci este tatonarea, amagirea ca inca mai o poate duce asa.

Si nu ma refer la persoana ta, ci a unui alcoolic ajuns in ultima faza.

Athmy, stiu despre ce vorbesti.

Legat de "lasare": in cazul in care organismul este inca sanatos, se poate lasa "cold turkey", fara sa reduca treptat doza de alcool. Evident, depinde si de cantitatea de alcool cu care s-a alimentat de-a lungul dependentei sale, dar si de durata consumului. Pentru un organism bolnav(individul a baut ani intregi, a fost heavy user), a se lasa deodata poate duce la coma. Cantitatea de alcool se reduce treptat. Anxioliticele si medicamentele antiepileptice, barbituricele, antipsihotice si uneori antidepresivele pot fi de un real folos.