Exista mai multe tipuri de alcoolism. Unii beau zilnic, cate putin, de dimineata pana seara (stil J.R.), altii beau zilnic imediat ce se trezesc, un litru de tarie, si sunt beti pana seara, altii beau odata la 2-3 luni, timp de o saptamana zilnic, in cantitate mare (1-2 litri pe zi de tarie).
Unii beau cantitati mai mici, pentru a-si taia anxietatea si a se simti euforici. Altii beau mult si rapid cantitati mari pana intra in starea de ebrietate, care e un episod psihotic indus chimic. Atunci ei spun "adevarul". Se descarca ca un psihotic in delir. In acel moment ei se simt "bine" facand ca toti dracii. Familia insa traieste un adevarat iad alaturi de ei. Cand alcoolicul se trezeste din betie, e nenorocire, aceeasi familie (de care nu e legat cu nimic afectiv), aceleasi responsabilitati de care e satul.
Nu toti oamenii nemultumiti de viata lor se simt bine cu alcool. Altii prefera benzodiazepinele, altii antidepresivele, altii socializarea intensa. Ca sa te simti "bine" cu alcool, trebuie sa existe o predispozitie structurala a psihicului care se mosteneste. Astfel, fiul devine alcoolic, ca si tatal, atat datorita structurii cat si modelului parental. Ca sa nu mai spun ca un tata alcoolic nu prea are nimic de oferit fiului sau, in afara de traume.
Sevrajul de la alcool, provoaca tot un episod psihotic, numit delirium tremens, care uneori poate fi fatal.
Consumul indelungat de alcool, zeci de ani, 1-2 litri pe zi (35-45%) conduce la dementa etanolica (se distruc treptat neuronii). Dar mai repede se distruge ficatul decat creierul. Dintre cei care consuma 1litru de tarie pe zi, timp de 20 de ani, doar 20% fac ciroza hepatica. Asa ca mai mult sufera familia, apartinatorii.
Alcoolicului nu-i pasa de suferinta pe care o cauzeaza familiei, sotiei, copiilor, pentru ca el este de fapt un individ captiv sexual intr-o relatie de casatorie nedorita. Basca propriile traume din copilarie. Nici un alcoolic nu a avut o copilarie normala, ci tatal a fost si el un alcoolic. Alcoolicul mosteneste prin educatie un mod de iubire conditionata. Cand apar copiii, cand nevasta se deformeaza, imbatraneste, nemultumirile lui il fac nefericit. Ar vrea sa scape de responsabilitati si gura sotiei dar nu mai poate, asa ca alcoolicul este vazut ca o victima. Cand e beat insa, devine agresor (atunci e el insusi).
Din pacate sotiile alcoolicilor sunt niste agresori si ele, asa ca jocul agresor - victima dureaza la infinit. Alcoolicul nu-si face datoria in familie (agresivitate pasiva), sotia prea datoria acestuia, apar frustrarile, cicalelile, alcoolicul creste doza de acool, ce mai, un adevarat iad. Apare si violenta domestica. Copiii rezultati din asemenea familii ies cu traume serioase si cu mari frustrari afective plus multa furie reprimata.
Exista si "alcoolici" pe sec, care nu trebuie sa bea, pentru ca ei defuleaza permanent propriile frustrari, acestia sunt psihopatii, cei care agreseaza familia fara motiv (ei sunt decompensati emotional si agreseaza prin proiectii si jocuri psihologice distructive). Acestia sunt cei care se mentin in nevroza sau depresie bagandu-i pe ceilalti (in special copii) in psihoza.
Alcoolicii oricum ar fi ei, sufera de imaturitate, lipsa de educatie, traume din copilarie, care zac latent in ei, si chiar daca femeia il i-a in stare "buna", nu se stie cand va decompensa, caci viermele din el il roade inca de mic.