Arcangelo a scris:
Sigur,putem in mod artificial sa ne modificam comportamentul,manifestarea,altfel decat este natura noastra...sa pretindem ca nu e nimic sexual in noi,si doar ceilalti (obsedatii!) vad in noi ceva ce nu e acolo...
Si e o prostie. Esti sexual tot timpul,ai o identitate sexuala permanent si o manifestare a ei inconstienta(in mare parte poate) -care manifestare include TOT comportamentul tau, inclusiv pe cel non-sexual.
Cum ar fi de pilda o perspectiva mai moderata, cum ca fiecare functie a corpului isi are locul si timpul ei?
Sau hai sa luam un alt exemplu - daca orice interactiune cu altii genereaza impulsuri sexuale, 24 de ore din 24, se intampla asta si in mediul familial? Sa zicem ca nu parasim acel mediu cateva zile la rand, sau chiar cateva saptamani la rand.
Gandeste-te la felul in care merge un barbat,in care gesticuleaza -dar un barbat gay? -crezi ca ala se straduieste sa para efeminat?! -nu se straduieste deloc,asa este el,indiferent de ce face,spune si de genul de relatie pe care o are cu ceilalti -oricat de nonsexuala ar fi relatia aia,identitatea sa si felul in care se raportaeaza la ceilalti si ceilalti la el,raman unele sexualizate,pentru ca este o fiinta sexuala.Toti suntem.
Stai un pic, te referi la modul in care se comporta datorita testosteronului sau esterogenului? Ca e cu totul altceva. Nu m-am referit la asta.
harald a scris:
Cand vine vorba de o experienta pe care oricine o are, intr-o anumita masura (de la o varsta in sus) nu se pune problema competentei, pentru ca acea experienta nu e definita de acumularea unor informatii (cum ar fi operarea unor motoare) ci de lucruri care implica alte nivele de perceptie. Va sa zica, nu exista ''competenta'' in a discuta ceva ce toata lumea traieste la un moment dat, ci doar perspective diferite asupra vietii.
Nu solicit nimic, mai cu seama ceva ce in mod logic stiu ca nu am sau voi avea, si la o adica nici nu imi trebuie.
Va invit in schimb sa analizati jocurile psihologice proprii, usor de recunoscut si de catre cine nu are competenta, precum si beneficiul lor, respectiv lipsa lui/ eficienta lor, respectiv lipsa ei, in cazul de fata :) .
De asemenea va informez cu regret ca nu pareti a fi chiar atat de diferit de ''educatorii'' pe care spuneti ca i-ati lasat in urma, avand in vedere ca folositi exact aceleasi metode de invalidare a argumentelor cuiva - atacurile personale, chiar si exprimate elegant, si invalidarea ''competentei'' prin joculete care, din fericire, imi sunt atat de familiare incat nu merg.
Exista incredere sau familiaritate fata de cineva care interactioneaza cu altii exact ca cei pe care ii demonizeaza, prin ''iti sunt superior, parerea ta e nula, ia-o ca atare''? Se comporta acea persoana conform propriilor (pretinse) principii (ce mai aliteratie!) care dispretuiesc Parintle Critic? :)
Acum, daca aveti ceva concret de adaugat subiectului, ar cam fi cazul. :)