Athmy a scris:Ok, in aceste conditii teoria ta se anunta interesanta. Adica aspira atat de sus incat daca ar realiza macar jumatate din ce isi propune, ar fi chiar un miracol :) Bineinteles ca depinde de tine sa o concepi, presupun. Cum va fi ea receptionata este partea a doua, care nu mai tine atat de mult de tine, ci de continutul mesajului, de "influenta" lui.
Textul este ceva mai lung dar sunt convins că cei ce se află în faţa lui au, în afara unei dorinţe interioare de a afla adevărul, şi experienţa cititului. Şi nu cred că cele câteva pagini pot descuraja oameni ce au citit rafturi întregi de bibliotecă pline cu cărţi la viaţa lor.
Miza este aceea că la capătul celalalt al lecturii ar putea va vedea lucrurile altfel de cât o face acum.
-----------------
Pana aici am concluzionat:
Teoria inilor spune că fiinţa umană, reprezentată de conştiinţa ei de sine, este un 'altoi sădit' de fiinţele umane din mintea părinţilor, în mintea noului născut. O entitate ce nu se naşte în urma actului sexual ce a dat naştere trupului, ci se construieşte raţional prin instrucţiuni educaţionale.
Pasajul 1. Suntem 'sădiţi forţat' în creierul şi în mintea corpului animalic nou născut, creştem ce creştem, apoi preluăm controlul asupra trupului pe care ni-l însuşim, 'întemniţând' mintea gazdei, şi astfel putem spune cu adevărat că "ne naştem din păcat şi trăim în păcat"!
Pasajul 2. Văzând că un medic este un om care s-a unit 'trup şi suflet' cu cunoştiinţele de medicină formând entitatea medic, pictorul cu pictura, muzicianul cu muzica, actorul cu actoria samd, poţi spune că fiinţa umană din mintea omului s-a unit cu adevărat cu ştiinţa aleasă şi formează amândoi un trup, iar în Geneză se spune că "omul [...] se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup."
Prin urmare, în Geneză, termenul de 'femeie' sau 'Eva' ar putea fi interpretat ca fiind 'procesul de învăţare', sau, cum spunea Marinel, instrumentul cunoasterii, dar şi al transmiterii acesteia.
_________________________
Bun, să mergem mai departe cu interpretarea.
------- Pasajul 3 ------
Dacă acceptăm că Eva, 'femeia omului' pomenită în Geneză, ar putea fi "instrumentul cunoasterii", atunci trebuie sa introducem in ecuaţie şi comunicarea. Fiinţa umană este cuvântătoare, aşadar foloseşte cuvinte în gândire şi în comunicare. Cuvintele - scrise - sunt în fapt nişte semne grafice care substituie acţiuni, obiecte, personaje samd. Aceste semne grafice sunt forme simplificate, de-a lungul timpului, ale ideogramelor, ale pictogramelor (hieroglifelor), având punctul de pornire cel mai probabil în îndepartatele desene rupestre. Desenele rupestre găsite în pesteri, mai degrabă foloseau ca şi pictograme care să uşureze limbajul primitiv, fiind folosite pentru a desemna ce animal urmează să fie vânat şi de către cine.
Astfel, putem spune că încă de la începutul devenirii lor, fiinţele umane au folosit cuvântul.
Şi chiar găsim în Biblie că "La început a fost cuvântul", dar pentru că acum interpretăm strict textul Genezei, găsim şi aici un pasaj extrem de grăitor: "Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice."
Aceste nume date vieţuitoarelor, nu pot fi interpretate altfel decât prin cuvinte. Cuvintele folosite de instrumentul cunoasterii pentru inventarierea şi transmiterii informaţiilor descoperite.
Interpretarea oficială a religiei?
Nici una, ca şi cum ar fi o greşeală de editare... Acest pasaj este 'sărit' constant la slujbele religioase, întrucât 'strică' sensul oficial. O să detaliez la vremea potrivită şi acest aspect.
------- Pasajul 4 ------
Animalele nu au un limbaj de comunicare, de felul celui prin care interacţionăm noi, fiinţele umane. Fiind necuvântătoare, acestea stau unele lângă altele în tăcere, precum ar sta doi oameni care nu-şi vorbesc, fie că priveşti doi cai înhămaţi la căruţă, fie două pisici plictisite pe canepea, ori doi câini în curte.
Ȋn schimb oamenii, aproape că nu pot sta fără să comunice între ei, fie că se întâlnesc la o cafea, ori stau la o coadă, în compartimentul de tren, ori când merg alături la drum lung, fie că se cunosc sau nu. Dacă nu ar comunica, poţi spune că ar fi ca şi singuri.
Ȋntorcându-ne la raţionamentul în discuţie, stă scris în Geneză că motivaţia 'numirii animalelor' de către Adam şi deci a apariţiei cuvintelor, a fost tocmai aceea ca omul să nu fie singur: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".
Şi acest ajutor, după cum am spune pasajul ce urmează în text, a fost chiar denumirea vieţuitoarelor, deci cuvintele.
Ȋn continuare, să vedem cine este acest Adam care a dat nume tuturor vietăţilor.
------- Pasajul 5 ------
Ca să se poată comunica prin vorbire, poate cea mai importantă 'funcţie' necesară este conştiinţa. Conştiinţa de cele din jur, în care se memorează informaţiile, denumirile, trăirile etc, şi conştiinţa de sine, la care se raportează totul.
Aşadar, ca raţionamentul interpretării să continuie în mod raţional, ar trebui să găsim în acelaşi text al Genezei, o referire la momentul apariţiei conştiinţei la omul denumit 'Adam'.
Ştiind că tocmai datorită misterioasei sale conştiinţe omul poate conştientiza o mare parte din cele petrecute în jurul său - scurgerea timpului, viaţa şi moartea, planificarea imaginativă samd - putem accepta ca termenul de 'fiinţă vie' să însemne conştient de experienţa vieţii, de conştiinţă.
Iar pasajul din Geneză care spune aceasta, este: "[...] s-a făcut omul fiinţă vie."
Prin urmare, Adam, căci asupra lui s-a manifestat 'suflarea de viaţă' în urma căreia s-a făcut omul fiinţă vie, ar putea fi metafora acelor primi oameni (bărbaţi şi femei) din trecutul evoluţiei noastre spirituale în mintea cărora, cumva, a apărut conştiinţa.
PS.
In Biblia de la 1688 - o ediţie mai puţin interpretată prin editări şi traduceri succesive - în loc de "omul fiinţă vie", este scris "omul în suflet viu". Curios lucru, deoarece esenţa omului în accepţiunea credinţei este 'sufletul', iar în cea a ştiinţei este 'conştiinţa'. Mulţi spun că sufletul este - până la urmă - chiar conştiinţa. Şi atunci "omul în suflet viu" poate fi interpretat şi mai uşor prin "omul trezit la conştiinţă".
Athmy a scris:Tu propui o citire a Bibliei cu aparenta "stiintifica", care schimba fata bibliei definitiv.
------- Pasajul 7 ------
Ȋn acest moment al raţionamentului, este util să ne amintim că primii oameni posesori de conştiinţă, folosind cunoaşterea, au inventat primele activităţi specifice unei gândiri planificate şi imaginative, începând să lucreze pământul şi să domesticească animale, primele dintre aceste animale fiind oile.
Ne amintim de mult discutatul pasaj: "După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, [...] a născut pe Cain [...] , apoi a mai născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost păstor de oi, iar Cain lucrător de pământ".
Lucrurile parcă încep să se lege, nu?
Interpretarea oficială spune că Abel şi Cain sunt, alături de Set, cei trei copii ai cuplului de indivizi Adam şi Eva, din care - nu se spune cum - ne-am tragem cu toţii cei de astăzi...
Această interpretare iraţională nu face altceva decăt să dea o veridicitate sporita celei raţionale prezentată aici.
-------Pasajul 8 ------
Mai mult, până la momentul trezirii la conştiinţa care i-a adus cunoaşterea, omul, ca şi orice alt animal, era vânător - culegător. Nu lucra pământul, aşa cum nici vreo specie de maimuţe de astăzi nu o face.
Pasajul în cauză spune că înainte ca Adam devină "fiinţă vie", (să fie trezit la conştiinţă), nu cultiva nimeni pământul: "Pe câmp [...] iarba [...] nu începuse a odrăsli, pentru că [...] nu era nimeni ca să lucreze pământul".
Iarăşi spun, parcă se face lumină în text...
------- Pasajul 9 ------
După cum ştim din istoria evoluţiei noastre spirituale, oamenii, luminaţi de conştiinţa care le deschide ochii minţii, folosind instrumentul cunoaşterii, au dezvoltat tot felul de ştiinţe, de la cea a facerii focului la agricultură şi la domesticirea animalelor, de la inventarea olăritului la cea a uneltelor şi armelor, a pregătirii alimentelor prin gătire, de la inventarea bărcilor la topirea metalelor s.a.m.d. Toate aceste ştiinţe benefice pot fi interpretate prin 'pomi cu roade bune de mâncat', iar noul stil de viaţă - societatea umană, atât de diferită de cea a animalelor - datorită căruia am progresat intelectual şi tehnic până astăzi, poate fi asimilat, ca înţelegere, printr-o 'grădină a raiului'.
Textul corespunzător din Geneză este: "Apoi [...] a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe om [...]. Şi a făcut [...] să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului."
Legat de "pomul cunoştiinţei binelui şi răului" cred că este evident pentru oricine că această metaforă se referă la discernământul ce trebuie să însoţească noile puteri obţinute prin cunoaştere: de la puterea focului, la puterea nucleară. Discernământul care trebuia să protejeze 'pomul vieţii', metafora a vieţii însăşi.
Athmy a scris:Dar ca sa fie incununat cu "succes", tot cu gandul la D-zeu ar trebui sa actionezi, chiar daca nu faci asta constient. Eu cred ca doar asa un lucru capata durabilitate si veritabilitate in constiinta oamenilor (pentru ca asta e subiectul topicului, constiinta). Asa vad eu lucrurile.
------- Pasajul 10 ------
Pasajul "A făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie." a fost interpretat dintotdeauna ca fiind foarte clar: Dumnezeu arată ca un om. Mai exact - au spus preoţii - ca un bărbat. Şi pictorii s-au grăbit să-l imortalizeze având corpul şi chipul unui bătrân autoritar. Niciodată în întreaga tradiţie religioasă nu s-a pus vreo clipă întrebarea dacă Dumnezeu nu ar fi trebuit să semene în acelaşi timp şi cu o femeie, aşa cum scrie in text. Aici nu poate fi vorba de o asemănare fizică între Dumnezeu şi bărbat + femeie, întrucât aceştia din urmă sunt total diferiţi fizic şi funcţional, unul faţă de celălalt.
Toate raţionamentele găsite în interpretarea pasajelor de mai sus, arată că 'esenţa' omului (bărbat sau femeie) este conştiinţa sa, şi că fiinţa umană se identifică prin conştiinţa ei de sine. Dacă am accepta că 'chipul' omului, comun atât bărbatului cât şi femeii este chiar conştiinţa fiinţei umane, am găsi astfel că Dumnezeu este asemănător la 'chip' cu conştiinţa fiinţei umane, cu spiritul viu al omului, cu mintea sa raţională.
Ȋnţelegând mai multe despre conştiinţă, poate vom ajunge să aflăm ce este acea forţă creatoare ce cu adevărat a creat tot ce experimantăm, numită de unii 'Tatăl Ceresc' şi de alţii 'Mama Natură'.
Se spune adesea că glasul conştiinţei că este glasul lui Dumnezeu.
__
_________
Interpretarea pasajelor de mai sus, nu este doar o altă interpretare, ci este una raţională, şi în care lucrurile au legătură perfectă între ele. Singura raţională - din câte am găsit - şi în deplin acord cu descoperirile ştiinţifice asupra evoluţiei omului.
Rămâne să ne întrebăm - nu de ce atâta vreme nu am putut să o descifrăm, ci - ce poate sta în spatele sursei de inspiraţie care a scris aceste idei adevărate cu mii de ani în urma, şi pe care abia acum reuşim să le înţelegem.
Athmy a scris:Am oroare de teorii, ma fac sa ma gandesc la scoala si la efortul de a invata fizica si chimie cand nu ai inca toate instrumentele necesare. Dar sper sa nu fie chiar atat de rau.. :)
Ȋn concluzie, interpretarea 'forţat' raţională a textului Genezei, din prisma Teoriei Inilor, pe scurt ar fi aceasta:
Ȋnainte, pe vremea când încă "nu era nimeni ca să lucreze pământul", oamenii au experimentat o transformare ("suflare de viaţă"), căpătând conştiinţă ("devenind Adam - omul în suflet viu").
Aceştia au perfecţionat un limbaj bazat pe cuvintele ce denumeau vieţuitoarele ("a pus Adam nume tuturor animalelor"), prin care au putut comunica, scăpând de singurătatea necuvântătoarelor ("nu este bine să fie omul singur").
Oamenii au pornit în aventura cunoaşterii şi folosindu-se de comunicare, au făcut schimb de experienţă şi de informaţii, pe care mai apoi le-au şi transmis urmaşilor, printr-un mecanism al cunoaşterii şi transmiterii cunoaşterii (Eva), prin care au construit în mintea noilor născuţi, noi conştiinţe, noi fiinţe umane ("adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii")
Porniţi pe drumul cunoaşterii, în viaţa oamenilor au apărut atât ştiinţele ("pomi cu roade bune de mâncat") cât şi necesitatea discernământului folosirii noilor puteri dobândite ("pomul cunoştiinţei binelui şi răului") reuşind ca în scurt timp să-şi schimbe existenţa de la cea a unor simple animale la cea a unei societăţi tipic umane, cu uriaşele ei avantaje ("o gădină pe Eden"), un 'rai pe pământ'.
Fiinţele umane (Adam), au dobândit prin cunoaştere (Eva) experienţa unor meştesuguri formând cu acestea un tot, ("omul [...] se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup." Astfel, unii dintre aceştia au început să lucreze pământul (Cain a fost lucrător de pământ") iar alţii au domesticit animalele, devenind primii păstori de oi ("Abel a fost păstor de oi").
Trupurile oamenilor apar pe lume în urma instinctelor de reproducere bazate pe instrucţiuni genetice ("creşteţi şi înmulţiţi-vă"), în vreme ce conştiinţa/sufletul ce formează esenţa fiinţelor umane este o entitate construită raţional prin instrucţiuni educaţionale de către părinţi în mintea noului născut. Mecanismul cunoaşterii şi a transmiterii cunoaşterii este mama noilor fiinţe umane: "Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii."
Acest mecanism al cunoaşterii şi transmiterii cunoaşterii (Eva) este cu adevărat o 'filă' ce provine din 'cartea' puterilor conferite de trezirea la conştiinţă (Adam). Şi astfel văzută ideea, capătă raţionalitate până şi femeia "făcută din coasta bărbatului ei". Şcoala este o parte din marele capitol al conştiinţei, nu?
Faptul că fiecare nouă fiinţă umană creşte în mintea unui trup de animal ce are o minte a sa, minte ce este 'deturnată' de mai puternică minte raţională luminată de o conştiinţă ce preia controlul absolut al corpului, ne face să recunoaştem că "ne naştem din păcat şi trăim în păcat"!
Acceptând că Adam nu este primul bărbat ci primii oameni treziţi la conştiintă şi Eva nu este prima femeie ci mecanismul cunoaşterii şi a transmiterii cunoaşterii putem realiza că minţile lor raţionale, luminate de conştiinţă, reprezintă 'asemănarea' cu forţa creatoare denumită de credincioşi prin "Tatăl Ceresc" iar de atei "Mama Natură".
Aceasta să fie inspiraţia religiei atunci când afirmă că natura (sufletului) conştiinţei noastre este de origine 'divină'?
Forţa creatoare denumită 'Dumnezeu' ori 'Mama Natură' ar părea că este ceva care ar avea chipul şi asemănarea unei minţi raţionale şi inteligente, aşa cum de altfel este şi întreaga sa creaţie.
Fie că ne vine uşor sau nu, trebuie să recunoaştem că întreg universul este un mecanism ce funcţionează perfect, construit fiind după legi în totalitate raţionale, nimic nedesfăşurându-se la întâmplare, fie că vorbim de instincte, de inteligenţă, de inventivitate, de inovaţie, de inspiraţie, de informaţii, de instrucţiuni, de iniţiere, de intenţie, de ingeniozitate, de iniţiativă, de influenţă, de investigaţie, şi de toţi ceilalţi ini...
Interpretarea oficială spune că...
... Dumnezeu are chipul şi asemănarea unui bărbat dar şi a unei femei în acelaşi timp;
... Dumnezeu a creat un bărbat mort, Adam, după chipul şi asemănarea sa, asupra căruia a suflat suflare de viaţă, făcându-l viu.
... Dumnezeu a scos o coastă din Adam şi a făcut-o femeie, originea aceasteia făcând-o inferioară bărbatului
... Adam era singur şi necăsătorit, şi ca să primească ajutor a fost pus să denumească animalele...
... Şi pentru că tot singur era şi după ce a denumit animalele, i-a fost scoasă o coastă şi transformată în soţia sa
... Adam şi cu Eva au procreat trei băieţi, Cain, Abel şi Set, din care cu toţii ne tragem astăzi
... Raiul este o grădină cu pomi ai vieţii şi ai cunoştiinţei binelui şi răului, de unde un Şarpe intrigant a reuşit să-i scoată afară pe cei doi, ca pe nişte hoţi şi mincinoşi...
Athmy a scris:Cum va fi ea, [interpretarea] receptionata este partea a doua, care nu mai tine atat de mult de tine, ci de continutul mesajului, de "influenta" lui.
Credinciosii văd în Adam si Eva pe primii oameni, niste personaje reale care au trait candva.
Ateii cred despre Adam si Eva de asemenea ca sunt primii oameni, însă personaje ale unui mit, şi deci ireale.
Dar chiar daca unii îi cred reali şi ceilalţi închipuiţi, şi unii şi alţii au în minte aceeaşi imagine greşită , aceea de a fi primii oameni.
Si aici intervine marea problema când încerci să dai o noua imagine noţiunilor ce stau in spatele personajelor metaforice, Adam si Eva.
Credincioşii refuză să asculte considerând că vor auzi o blasfemie, iar ateii refuză de asemenea dialogul considerandu-l iraţional şi astfel inutil.
Rămâne ca liberul arbitru din mintea raţională a fiecăruia dintre noi să aleagă între cele două interpretări...
Succes! :)
"Dragii nostri credinciosi, ne-am inselat! Si nu ma refer la faptul ca Pamantul nu este plat si nici la cel ca Soarele nu se invarte in jurul Pamantului... Mare insa este Dumnezeu, pentru ca este mai important adevarul ce l-am aflat azi decat neadevarul in care am crezut mii de ani.