Iubirea - sentiment, actiune sau lege

Chistornete poate alege, ca e barbat si superior precum toti masculii.

Tu nu poti, ca esti femeie si robotica, asa cum sunt toate femeile, de altfel.

Eu asa am inteles.

N-am inteles ce ai vrut sa spui. Daca ai putea fi putin mai explicita, ti-as fi recunoscator.

Melissa Rebeca a scris:

Deci decide-te.

Al doilea "alege" e expresia folosita zi de zi. Mai exact, poate fi inlocuit cu: "Pot alege legile fizicii din tine." Oricum, ideea e sa nu o dam in discutii despre liber arbitru, ca ala nu exista. Ci e mai intelept sa folosim doar cuvantul "a alege", stiind in sinea noastra ca defapt nu alegem nimic. Dar asa, de dragul discutiilor cotidiene, merge.

0sh0 a scris:

Fara rautate ti-am spus asta si cred ca esti destul de smart sa fi putut spune altceva daca vroiai sa faci parte la topic.

Mai, as fi spus. Dar nu imi plac oamenii care folosesc cuvinte fitoase. Puteai sa formulezi ideea principala a topicului si intr-un mod mai omenesc.

Souls Destroyer a scris:

Mai, as fi spus. Dar nu imi plac oamenii care folosesc cuvinte fitoase. Puteai sa formulezi ideea principala a topicului si intr-un mod mai omenesc.

Deci ai preferinte, dar nu poti alege. Interesant!

Pai atunci nu mai folosi cuvinte gen "imi place", "vreau" etc. ca oricum nu poti alege. Si chiar daca ti-ai impune sa nu mai folosesti cuvintele astea tot legile universului ar fi, nu?! Pfff...

Allexandrra a scris:

Si mie mi-a sarit in ochi nerespectarea regulilor analogiei, dar cum stau mai prost cu chimia si fizica, am lasat-o balta cu valentele si sarcinile electrice. Oricum, ideea e ca atunci cand faci o analogie respecti regulile domeniului de unde iti imprumuti exemplul. Asta, desigur, daca nu vrei sa fii de o originalitate iesita din comun.

Peace!

Peace!

lupini a scris:

Eu am aceeaşi convingere precum Souls Destroyer. Liberul arbitru ca modalitate de decizie e inexistent, deoarece e dictat de legile naturale. Când spun: "imi place" sau "vreau", acestea reprezintă doar aspectele verbale inconştiente ale constrângerilor legilor naturale. Adică "ne place" sau "vrem", doar ceea ce legile fizice şi chimice ne permit, însă credem şi afirmăm asta, îm mod incoştient. "A ne plăcea" ceva, sau "a dori" ceva, se aseamănă cu instinctele: ambele se manifestă inconştient. Singura posibilitate de a avea liber arbitru, ar fi să nu avem corp fizic, şi să nu trăim într-o lume fizică, ci să fim doar...spirite. :)

Deci si convingerea ta e tot o constrangere a legilor naturale.

Andrei Vlinder a scris:

Pai atunci nu mai folosi cuvinte gen "imi place", "vreau" etc. ca oricum nu poti alege.

Eu am aceeaşi convingere precum Souls Destroyer. Liberul arbitru ca modalitate de decizie e inexistent, deoarece e dictat de legile naturale. Când spun: "imi place" sau "vreau", acestea reprezintă doar aspectele verbale inconştiente ale constrângerilor legilor naturale. Adică "ne place" sau "vrem", doar ceea ce legile fizice şi chimice ne permit, însă credem şi afirmăm asta, în mod incoştient. "A ne plăcea" ceva, sau "a dori" ceva, se aseamănă cu instinctele: ambele se manifestă inconştient. Singura posibilitate de a avea liber arbitru, ar fi să nu avem corp fizic, şi să nu trăim într-o lume fizică, ci să fim doar...spirite. :)

Andrei Vlinder a scris:

Deci si convingerea ta e tot o constrangere a legilor naturale.

Sigur. Nu pot cunoaşte decât cele ce procesele bazate pe legile fizice şi chimice din creier îmi permit.

Prin urmare, analiza subconştientului meu, bazată pe procese fizico-chimice, asupra acţiunilor, ideilor, aspectului unei fiinţe, mă determină să spun: "îmi place" sau "nu-mi place", ori, "iubesc", sau "nu iubesc". Pentru mine, cea mai frumoasă e dragostea raţională.

lupini a scris:

Sigur. Nu pot cunoaşte decât cele ce procesele bazate pe legile fizice şi chimice din creier îmi permit.

Prin urmare, analiza subconştientului meu, bazată pe procese fizico-chimice, asupra acţiunilor, ideilor, aspectului unei fiinţe, mă determină să spun: "îmi place" sau "nu-mi place", ori, "iubesc", sau "nu iubesc". Pentru mine, cea mai frumoasă e dragostea raţională.

Ca cea de care vorbea osho?! Se vede cat de frumoasa e dragostea cand o sectionezi si o analizezi psihologic sau matematic. Nici nu stiu daca "dragostea rationala" se poate numi dragoste in adevaratul sens al cuvantului pentru ca dragostea adevarata e "irationala". Depaseste orice bariera mentala sau fizica. E acel miracol unic care uneste doua suflete intr-unul singur ca o melodie in care se armonizeaza un pian si o vioara.

Dragostea adevarata a fost descrisa de artisti si nu de stiintele exacte. :)

lupini a scris:

Singura posibilitate de a avea liber arbitru, ar fi să nu avem corp fizic, şi să nu trăim într-o lume fizică, ci să fim doar...spirite. :)

Eu ma simt destul de liber si in corpul asta fizic. Nici n-as vrea sa fiu doar spirit. Chiar ma sperie ideea...

Andrei Vlinder a scris:

Nici nu stiu daca "dragostea rationala" se poate numi dragoste in adevaratul sens al cuvantului pentru ca dragostea adevarata e "irationala". Depaseste orice bariera mentala sau fizica.

Există multe idei legate de dragoste, şi asta e bine, deoarece, cu cât acestea, ideile, sunt mai multe, cu atâta progresul cunoaşterii e mai accelerat.

Cea mai frumoasă, şi, consider eu, cea mai bună definiţie a dragostei este: "a face bine cuiva", ca să mă rezum doar la câteva cuvinte. Dacă facerea binelui vine pe fondul ideilor comune, visurilor, dorinţelor, idealurilor asemănătoare, atunci totul e...mirific.